Arhiva pentru categoria ‘colegi’

Mi-a trebuit o ora intreaga de emisiune sa pun frana, sa schimb viteza dintr-a cincea intr-a doua si sa ma adaptez de la iuresul de pe Autostrada Kiss  la viteza de croaziera de la French Kiss. Obisnuita sa claxonez din voce, sa dau replici usturatoare prin geamul intredeschis si sa-mi fac loc cu tupeu prin traficul verbal al lui Ovidiu Who’s Your Daddy, aveam acum in fata, respectiv lateral, doi soferi calmi, calzi, politicosi si rabdatori: Fintz (dupa cum l-am botezat eu pe Dan, asa sa-i ramana numele) si Andreea (pe care inca n-am botezat-o nicicum, dar nu e prea tarziu), plus un coordonator de trafic cu zambet contagios: Roxy.

Asa ca la inceput am ascultat mult si am vorbit putin, dupa cum ii sade bine unui ucenic. Apoi am prins glas, timid, monosilabic si aproape nearticulat la inceput, dar vocile emotionate de la capatul firului  m-au facut sa uit de propria emotie si pana sa ma dezmeticesc se terminase emisiunea si stati, mai aveam atatea de spus…

Multa dragoste, multa dezamagire, multa gelozie, multa neincredere in sine si in ceilalti si mai mult decat toate, foarte multa lipsa de comunicare in povestile ascultatorilor. Insa faptul ca au format numarul de telefon al unei emisiuni live inseamna ca vor, nu, ca de fapt ard de dorinta de-a comunica; si ceea ce nu pot sa-i spuna LUI sai EI din lipsa de curaj, de incurajare sau de exercitiu, ne spun noua, patru perechi de casti audio plecate asupra framantarilor lor si trei voci fara chip ce nu ofera sfaturi sau verdicte sau solutii magice, ci doar multa intelegere.

Ne-au sunat si oameni cantand de fericire, si o manea fericita suna uneori mai bine decat un blues trist. Ne-au coplesit mesajele de dragoste. Ne-au sunat oameni aflati la capatul unor lungi calatorii prin propriile spaime, la inceput de drum in doi, la intersectii nesemnalizate si rascruci cu prea multe drumuri, de pe poteci neumblate sau din traficul infernal al singuratatii urbane. Nu-i usor drumul prin labirint. Si  fiecare pas in directia gresita conteaza. Iar calea cea buna pare de multe ori greu sau imposibil de urmat.

French Kiss nu e birou de informatii. Noi nu suntem indicatoare. Noi doar stam pe prispa casei, la marginea drumului vostru, cu un ulcior cu apa rece numai buna de domolit setea si o vorba numai buna de oblojit rani.