Adică există. Eu am zis întotdeauna că există. Există la orice lucru cineva care are centura neagră. Cineva care se pricepe. Bine, sunt unii care se pricep la toate, dar despre ei cu altă ocazie. Când eram mai tânăr, am ajutat un prieten. Mă rugase să fac pe digeiu la el la nuntă: „Haide, te rog, că tu esti la radio, le ai cu muzica…”. Am zis să fac treaba asta, deşi nu prea ... Aş spune pe româneşte, dar pierdem mult la traducere, asa că o să fie în engleză, cu tot riscul de a fi snob. I hate people, but I love gatherings! Isn’t it ironic? S-a intamplat aici, dar cred că e peste tot. Invariabil. La fiecare nuntă, tre să fie vreo doi (maxim şase) persoane fizice care au fost/sunt/vor fi digei. La nunta asta era chiar naşul. Care făcuse discotecă mai demult la căminul cultural din satul/oraşul natal cu un Kashtan. Nu intrăm în amănunte.
După cum v-am ameninţat, aseară am fost la balet. Spărgătorul de nuci. Frumos. Foarte frumos. Nu are rost să povestesc. Trebuie văzut. Şi auzit.
Eu am să povestesc despre altceva. Despre acel cineva care le ştie pe toate într-un anumit domeniu. În cazul de faţă, vorbesc despre doamna din spatele meu. „Soţie de balerin”. Care se conversa cu doamna de lângă ea, pe care o cunoscuse chiar atunci.
Buuun. Dacă nu ştiaţi, „sotie de balerin” îţi dă dreptul să zici: „Destul de buni, pentru nişte începatori”, „Mda, cam mică scena. Ăsta e un spectacol grandios”, „Acum urmează un pas-de-deux”... Discutia se mută apoi în zona coregrafiei. Discuţia, adică monologul „soţiei”. În pauză, doamna de langă întreabă „soţia” despre una, despre alta. Aşa aflăm că are o fiică cu balerinul, dar nu a ajuns balerina „ca nu avea constitutia fizica necesara”. Fiica. Întrebată fiind daca nu şi-ar fi dorit, … nu mai ştiu ce a răspuns „soţia”, pentru că devenisem atent la copiii care se jucau pe scenă şi începusem să mă agit şi eu şi să le fac cu mâna. Evident că nu cunoşteam pe nimeni. Am făcut câteva comentarii zgomotoase despre cât de peizani îs ăia care îşi trec telefoanele pe sailănt, în loc să le închidă. Mai mult, ceva trimiteri pentru cei care nici măcar nu le trec pe sailănt. N-am fost remarcat. Mi-am zis că mai bine tac şi mă ridic în picioare. Aşa, toti ar fi remarcat fustiţa roz.
Şi acum despre balerine/balerini. Regina şi Zâna Dulciurilor, Asami Kasuya. Exagerat de delicată. În sensul bun, desigur. La început imi era frică să nu se spargă. După aia, mi se părea că pluteşte. Clara, tot de-a lor. Reina Amakasu. Al nostru, Spărgătorul, Dan Haja, foarte bine hrănit, dar nu gras. Să ne întelegem. Chiar bucăţică, după cum a fost etichetat de câteva doamne şi domnisoare apropiate mie si de cele apropiate de alţii. Chiar, soţia oare a zis ceva de el? În fine. Al lor, firav, săracu, Regele şi Prinţul, Yuki Seki, mai subţirel, mai firav şi el. Şi semăna cu nenea ăla din Avatar. Sau asa mi s-a părut mie. Că imi zicea Buză (un prieten cu rol recurent) ieri că merge la oringi film, la Avatar, şi io mă lăudam că merg la spărgător. Ha, unu la zero pentru mine, Buză, că am fost şi la balet, şi am văzut şi Avatar.
Noi să fim sănătoşi. Şi „soţiile” noastre…
Dupa un turneu care a avut loc in perioada 30 decembrie – 14 ianuarie in 9 orase din Italia (Milano, Trieste, Firenze, Livorno, Orvieto, Spoleto, Catollica, Bologna, Cento), Teatrul de Balet din Sibiu s-a intors cu misiunea culturala indeplinita, lasand o Italie impresionata de calitatea artistica a spectacolului ,,GISELLE’’.
Kiss FM și Teatrul de Balet Sibiu au deosebita plăcere de a vă invita miercuri, 19 octombrie, începând cu ora 19.00, la deschiderea stagiunii 2011-2012, care va fi marcată printr-un spectacol alcătuit din două lucrări: MANDARINUL MIRACULOS, cu care publicul sibian s-a întâlnit deja în primăvara acestui an şi, în premieră, CITY BEAT.
Miercuri, 3 martie 2010, Kiss FM şi Teatrul de Balet Sibiu te invită la o Gală de balet. De la ora 19 la Casa de Cultură a Sindicatelor, în coregrafia şi regia lui Valentin Barteş, cu un invitat extraordinar - Ovidiu Matei Iancu – prim solist la Opera Națională Română din București.
