Deși plasticul îi e prieten umanității de peste jumătate de secol, utilizarea lui excesivă l-a transformat în dușman. Paiele de plastic ajung în ocean, în nasul broaștelor țestoase, pungile de plastic ajung în burțile balenelor, microparticulele de plastic ajung în sol, apă și corpurile noastre.
Reducerea producției și a consumului de plastic e singura soluție, așa că votul Parlamentului European de a interzice plasticul de unică folosință până în 2021 e un pas în direcția bună. Dar nu e ușor să convingi șapte miliarde de oameni din toată lumea să renunțe la confortul ambalajelor de plastic.
Și atunci care ar fi alternativele care au aceleași calități ca plasticul, dar nu distrug planeta?
PLA – Acidul polilactic
PLA e unul dintre cei mai cunoscuți polimeri biodegradabili. Se obține din surse regenerabile precum amidonul de porumb, iar produsele făcute din PLA pot arăta aproape identic cu cele făcute din plastic.
Această asemănare l-ar putea ajuta să devină popular, dar atâta timp cât mai există și plastic tradițional făcut din combustibil fosil, s-ar putea să fie o problemă. Dacă arunci o cană de PLA într-o cuvă cu produse reciclabile din plastic, aceasta poate contamina procesul de reciclare. Produsele de unică folosință din PLA sunt biodegradabile și potrivite pentru producerea de compost industrial. Firma italiană Sant'Anna produce sticle bio din PLA, care intră la coșul de gunoi cu resturi organice. Asta e o veste bună, dar capacul sticlelor e făcut din plastic și trebuie aruncat separat. Chestia asta e explicată pe site-ul companiei, dar nu și pe ambalajul sticlei de apă – un exemplu care arată cum informațiile clare de pe o etichetă pot juca un rol vital în procesul de reciclare.
Faptul că un produs e compostabil nu înseamnă că se va descompune rapid în orice fel de mediu. Procesul depinde de temperatură și de condițiile de mediu. Conform unui studiu recent, PLA-ul scufundat în apă la temperatura camerei se descompune într-un an, pe când alte surse susțin că, în ocean, ar dura între șase și 24 de luni. Deși tot e mai bine decât sutele de ani în care se descompune plasticul tradițional, tot n-ar trebui să aruncăm sticle în mare.
Pentru că e făcut din amidon vegetal, PLA-ul are o amprentă de carbon scăzută – producția de plastic tradițional eliberează în atmosferă de patru ori mai multe emisii de carbon decât PLA-ul. Pe lângă asta, PLA nu consumă mult teren fertil, pentru că e foarte eficient. Pentru a produce un kilogram de PLA, ai nevoie de 1,6 kg de biomasă, pe când producția unui kilogram de polietilenă din surse regenerabile necesită cinci kilograme de biomasă.
Mater-Bi
Mater-Bi, un material foarte versatil patentat de compania italiană Novamont, e pe aceeași lungime de undă cu PLA-ul. Are compoziția chimică diferită, dar se obține tot din amidon de porumb și uleiuri vegetale, despre care compania spune că sunt cultivate în Europa și nu sunt modificate genetic.
Majoritatea plaselor biodegradabile de azi sunt făcute din Mater-Bi și, conform Novamont, timpul de descompunere al unui film de plastic Mater-Bi e de nouă luni în apă marină.
Există și tacâmuri biodegradabile din Mater-Bi, dar costă relativ mult. Asta nu e neapărat un lucru rău – ar trebui oricum să renunțăm per total la produsele de unică folosință în viața de zi cu zi, chiar dacă nu sunt atât de nocive pentru mediu.
Ooho
Poate ai văzut și tu videoclipuri cu biluțele Ooho – capsulele rotunde cu apă care pot fi consumate dintr-o înghițitură. Un grup de cercetători de la Colegiul Imperial din Londra a găsit o cale de a înveli porțiile de apă într-un film comestibil făcut din alge. Materialul se numește Notpla, iar creatorii lui accentuează calitățile lui superioare în comparație cu alte bioplasticuri, inclusiv cu PLA-ul. În primul rând, algele maro din care e făcut pot crește cu câte un metru pe zi, ceea ce înseamnă că sunt o sursă și mai eficientă decât porumbul. În plus, Notpla se descompune în pământ în doar patru până la șase săptămâni.
Sucul de nopal
Cactusul nopal e o plantă foarte răspândită în Mexic, unde o profesoară de inginerie chimică de la Universidad del Valle de Atemajac a patentat un nou polimer, făcut din amestecarea sucului de cactus cu alte elemente, precum ceara vegetală. Materialul rezultat poate fi folosit ca ambalaj comestibil care se descompune în mediu în câteva săptămâni.
Conform inventatoarei lui, Sandra Pascoe Ortiz, materialul e excelent din multe motive – cactușii cresc în zone aride și nu au nevoie de teren fertil care poate fi folosit pentru agricultură. Nu necesită fertilizatori chimici și nici apă.
În prezent, polimerul din cactus nu e la fel de durabil precum plasticul, dar e foarte util ca ambalaj.
Frunzele de bananier
Polimerii nu sunt singura alternativă sustenabilă la plastic. Mai există și alte materiale pe care le-am folosit dintotdeauna, doar că trebuie să le dăm un scop nou. În toată Asia se simte problema deșeurilor de plastic, pentru că țările occidentale le aruncă pe continent de ani de zile. De curând, statele asiatice au încetat contractele cu aceste națiuni care vor trebui să găsească alte metode de a scăpa de deșeurile din plastic.
Ca să evite problemele legate de ambalarea excesivă, supermarekturile din Vietnam, Thailanda, Filipine și Bali au început să ambaleze mâncarea în frunze de bananier. Această soluție are multiple avantaje. În primul rând, frunzele de bananier se găsesc din belșug în regiune. În al doilea rând, atât costurile, cât și amprenta de carbon sunt mult mai mici față de cele ale ambalajelelor tradiționale.
Ciupercile
Deși ideea că ciupercile ar putea fi o alternativă la plastic nu e una nouă, abia de curând s-a întâmplat ca Meadow Mushrooms, o afacere de familie din Noua Zeelandă, să înceapă să își ambaleze ciupercile în ambalaje făcute din ciuperci.
Materialul nu e atât de etanș ca un ambalaj tradițional, ceea ce înseamnă că le permite ciupercilor să respire, să absoarbă umiditate și să rămână proaspete mai mult timp. Acest tip de ambalaj ar putea fi folosit și pentru alte feluri de alimente, la o scară mult mai mare.
Articolul a apărut inițial pe VICE IT.
