Asociația Salonul de proiecte a organizat expoziția „Arhiva fotografică și istoria cu i mic”, unde vei vedea, în principal, fotografii din viața cotidiană și socială din perioada comunistă, în principal din anii ’70 - ’80. De ce istorie cu i mic? Pentru că istoria cu I mare o știm. Știm când a fost Unirea, știm cum a devenit Ceaușescu președinte și știm și cum s-a terminat cu regimul comunist la noi. Scopul expoziției e să înțelegem un pic mai bine cam cum era viața pe bune în perioada aia, nu doar din perspectiva momentelor marcante ale istoriei.
Fiecare are o părere diferită despre cum era cu adevărat să trăiești în perioada comunistă, fie că a trăit-o sau nu. Cele mai multe fotografii din expoziție sunt realizate în situații oficiale, dar unele reușesc să surprindă și anumite aspecte care nu intrau neapărat în ceea ce voia regimul să lase să se vadă. Astfel, scopul ar fi ca, prin alăturarea acestor două tipuri de imagini, să reușească să-i facă pe oameni să-și formeze o imagine mai nuanțată asupra vieții cotidiene și sociale din perioada „epocii de aur” și anii ’80, când lucrurile au început să se degradeze.
Expoziția face parte dintr-o serie de evenimente care au ca punct de pornire colecția de fotografii a lui Mihai Oroveanu, istoric de artă, fotograf și fondator al Muzeului Național de Artă Contemporană. Mai multe imagini din colecția lui sunt disponibile pe imagoro.ro. Pe măsură ce sunt scanate și sunt obținute informații despre fotografii, sunt urcate pe site. Despre expoziție am vorbit cu Alexandra Croitoru care a selectat personal fotografiile. Am vrut să aflu de ea ce poți să descoperi dacă o vizitezi.
VICE: De ce „istoria cu i mic”?
Alexandra Croitoru: E o sintagmă care mie îmi place destul de mult. Cumva m-a interesat ce se întâmplă între momentele astea marcante ale istoriei. Prima expoziție, de care s-a ocupat colegul meu Ștefan Sava, a pus în lumină momentele astea importante istorice, personalități. Era și cumva în legătură cu centenarul și cu un fel de trecere din asta cu ajutorul reprezentării prin mai multe momente istorice.
Pe când, la expoziția asta, m-a interesat mai mult ce se întâmpla între momentele istorice cu I mare. În plus, aveam și eu un proiect pe rol în care lucram cu relația asta între est și vest, mă interesa circulația alternativă a mărfurilor. Mă rog, pe fundalul lipsurilor care au marcat anii ’80, mai ales.
Ce ar trebui să înțeleagă cei care o văd?
N-am un răspuns neapărat la ce am vrea să transmitem. Am vrea ca toți cei care vizitează expoziția să încerce să-și facă o impresie singuri. Am încercat să selectăm elemente sau situații și imagini care vorbesc despre ce se întâmpla în perioada asta, '70 - '80 (sunt și câteva imagini din anii '60). Dar cele mai multe imagini sunt făcute în situații de comenzi oficiale pentru promovarea turismului, industriei de îmbrăcăminte sau industriei alimentare.
În cadrul acestor set-up-uri oficiale, de fapt, apar de multe ori deviații în care imaginile reușesc să surprindă ceva ce nu intra în comunicarea oficială. Atunci, din alăturarea asta, noi sperăm că fiecare poate să-și facă o imagine mai nuanțată, mai ales că părerile sunt radical diferite în ceea ce privește, mai ales, anii ‘80.
Cei care au trăit perioada asta au fost marcați de foarte multe. Pe de o parte sunt cei care au trăit perioada și, pe de altă parte, sunt cei foarte tineri, care au început să se uite la perioada asta din perspectiva valorizării culturii retro sau vintage din care se extrag niște elemente așa, foarte superficial, de modă sau de design, fără a mai înțelege tot contextul din care ele sunt extrase.
Cum e viața cotidiană pe care expoziția o compune?
E foarte interesantă. De exemplu, e un set de diapozitive publicate pentru promovarea turismului la sfârșitul anilor ‘60, unele și la început de anii ‘70, prezintă diverse stațiuni de la mare, de la munte, orașe mari din România. Acolo îți dai seama cât de diferit era spațiul public, lipsit de agresivitatea asta a reclamelor și restul decorului stradal care apare odată cu capitalismul, în anii ‘90. Însă, dacă n-ai trăit perioada asta, ți-e greu să-ți imaginezi cum arăta spațiul public. Acum, noi nici nu ne mai dăm seama cât de bombardați suntem, de fapt, de imagini publicitare.
Ce găsesc eu interesant, de exemplu, e că, în stațiunile astea turistice, comunicarea în limbi străine era destul de des întâlnită. Eu nu-mi aduc aminte de asta. Dar deduc că exista, totuși, un fel de traseu, un circuit turistic pentru persoane din vest care veneau aici și cumva se înscena un anumit tip de situații pentru acești turiști. Asta e iarăși o chestie care reiese din câteva imagini din expoziția asta.
Reușește expoziția să arate diferența asta dintre ce voia partidul să lase să se vadă și ceea ce era cu adevărat în viața cotidiană?
Nu știu dacă pune niște etichete foarte clare, dar prezintă mai multe perspective. Astfel, vizitatorii sunt încurajați să fie puțin mai nuanțați în judecăți.
Dat fiind scopul – o prezentare a vieții de-atunci – pe ce criterii ați făcut selecția fotografiilor?
A fost un proces lung. Inițial, am selectat foarte multe negative sau diapozitive. Tot ce e mărit în expoziție este făcut după niște scanări. E foarte greu să-ți dai seama, mai ales pe negative, ce e în ele. Și atunci a trebuit să scanăm foarte mult ca să putem să avem material pentru această selecție. Am scanat sute, dacă nu mai mult de o mie de imagini. Pe urmă, a intervenit procesul de selecție care, la fel, a fost foarte complicat pentru că erau, de fapt, foarte multe imagini pe care mi-aș fi dorit să le includ, dar spațiul nu permitea.
În tot cazul, expozițiile astea sunt și un pretext ca noi să intrăm mai aprofundat în anumite părți ale arhivei și să le facem accesibile. Imaginile astea scanate vor ajunge pe site, chiar dacă n-au ajuns în expoziția asta.
Expoziția „Arhiva fotografică și istoria cu i mic” poate fi vizitată în perioada 6 martie – 14 aprilie 2019, la Tipografia Universul. Găsești și event pe Facebook aici.
Editor: Răzvan Băltărețu
