În trei ani de facultate, m-am plimbat în trei țări - Bulgaria, Italia și Spania - fără să cheltuiesc mai nimic. Am un tablou făcut cu spray graffiti din Roma, am învățat să desenez de la o bulgăroaică, știu să fac Sangria și încă mai vorbesc cu un francez cunoscut în Spania. Aș fi mers în țările astea câte o săptămână și dacă nu exista programul Erasmus+? Probabil, dar pe la vreo 30 de ani, când poate mi-aș fi permis. Sau așa vreau să cred.
Să călătorești ca tânăr român nu e atât de greu pe cât consideră unii. Nu ai nevoie să te milogești la părinți de bani sau să-ți iei trei job-uri part-time ca să poți să treci granița. Trebuie doar să-ți faci puțin timp să cauți cele mai bune oportunități care să-ți permită să ieși din țară. Una dintre ele este programul Erasmus+, care nu este același cu celebrul Erasmus (prin care studiezi un semestru sau un an în altă țară).
Dacă ai până în 35 de ani, poți să pleci și tu una sau două săptămâni undeva în lumea asta mare, deși ești restant mereu la întreținere. Îți alegi proiectul pe care vrei să-l urmezi - temele diferă, de la artă, cultură și mediu la voluntariat, antreprenoriat și altele - te înscrii prin intermediul unei organizații neguvernamentale care se ocupă cu asta și gata, ai plecat în vacanță.
Toate costurile sunt acoperite (drum, cazare și mâncare), în afară de băutură. Deși inițial tu îți plătești transportul, ei îți restituie banii după proiect. Poate dura zile sau săptămâni, dar îi primești înapoi.
În funcție de organizația cu care mergi, aceștia pot să-ți mai ceară o taxă de 150 sau 200 de lei pentru organizare. Eu am fost cu GEYC și cu A.T.I.C, dar am mai auzit că și Tinerii 3D sunt de încredere. Pe scurt: dacă nu bei, nu cumperi suveniruri și nu vrei să vizitezi mai multe zile decât durează programul, cu două sute de lei poți vedea toate țările din Europa.
Am vorbit cu șase tineri care s-au plimbat în zeci de țări cu o cheltuială minimă să-ți arăt ce experiențe cool poți să trăiești și tu.
Adrian, 31 de ani, peste 50 de proiecte
VICE: Ce țări ți-au plăcut cel mai mult?
Adrian: Cel mai des am fost în Polonia, Turcia, Serbia, Macedonia de Nord și Spania. Am mai fost în Armenia și Georgia, țări pe care cred că românii nu prea le vizitează. Cultura lor mi se pare undeva între Orient și Occident, cu ceva influențe locale. Ambele îmi amintesc de România din anii ‘90, dar oamenii sunt super primitori, iar mâncarea foarte bună.
Însă, cea mai mișto experiență pe care am avut-o a fost în Islanda, 13 zile. A fost un proiect legat de natură și cum să te descurci în situații extreme. Toate activitățile au fost foarte provocatoare, era frig, bătea vântul foarte tare și noi făceam hiking pe munte. În ciuda vremii și a faptului că e foarte scump totul acolo, e o țară frumoasă și interesantă.
Ce lucruri te-au surprins acolo?
În afară de faptul că un kilogram de pui congelat era 20 de euro, alt lucru care m-a lăsat gură cască a fost cât de mulți români lucrează acolo. Când am fost să vizităm Cascada Gullfoss, s-a luat curentul pentru câteva minute, managerul a început să vorbească cu toți angajații în română.
Care e cel mișto lucru la proiecte?
Îți deschid mintea, orizonturile și mai ales oportunitățile în viață, la niște costuri foarte mici sau pe gratis. Proiectele Erasmus+ nu se compară cu alea locale, naționale sau cele internaționale pentru că ele se concentrează pe multiculturalism. Plus că vorbim de educație non-formală, deci înveți fără niciun fel de presiune, doar din plăcere.
Îți vine în minte vreo poveste amuzantă dintr-un proiect?
Cea mai funny a fost în Polonia, mai exact în Wroclaw, un oraș plin de studenți. După ce-am băut bine la cazare, am ieșit la un party, unde am mai băut. La plecare, doi dintre oamenii cu care petreceam, erau cât pe ce să fie arestați pentru că urinaseră pe stradă. I-am așteptat până dimineața să rezolve problema, iar când ne-am întors la hotel, arătam toți ca gașca aia din filmul The Hangover.
Pe ce cheltuiești banii de obicei în proiecte?
Pe dulciuri, bere și vizite extra când am ocazia. Cel mai scump lucru cumpărat a fost ciocolata mea preferată din Estonia, Kalev. Am dat 60-70 de euro ca să aduc și acasă pentru prieteni.
Cristiana, 23 de ani, cinci proiecte
VICE: Care a fost cea mai mișto experiență?
Cristiana: Am început cu Turcia, ulterior am fost în Spania, iar Turcia, Olanda și Polonia, dar primul proiect a fost cea mai tare experiență. Eram în primul an de facultate și nici nu zburasem cu avionul vreodată, așa că emoțiile erau mari. Eram într-o echipă de cinci români și am mers într-un proiect în care erau 60 de participanți din diferite țări europene. Am zburat cu avionul din București în Istanbul, din Istanbul în Trabzon și de acolo cu un autocar până în Bayburt. Am făcut o grămadă de activități mișto, chiar și piese de teatru și i-am învățat pe străini să joace sârbă.
Știu că într-o pauză de masă, am plecat cu colegele din cameră să ne plimbăm prin oraș. Am învățat să negociem și când ne-am urcat în taxi spre cazare, am realizat că noi nu știam adresa și șoferul nu știa engleza. Un drum de zece minute ne-a luat vreo 40.
Mai ții legătura cu oamenii din proiectele în care ai fost?
Se formează legături strânse și este imposibil să nu te atașezi. M-am întâlnit acum puțin timp în Cipru cu un prieten din Danemarca pe care l-am cunoscut în Spania. Cu alt prieten pe care l-am cunoscut în Turcia, dar el e din Marea Britanie, m-am întâlnit în România. Cam așa stau lucrurile, sunt prietenii internaționale.
Pe ce dai banii de obicei în proiecte?
Am o manie cu cumpărăturile. În fiecare țară eram curioasă care sunt tendințele, ce se poartă la ei. Așa că toți banii mei se duc pe haine.
Cornelia, 21 de ani, 17 proiecte
VICE: Pe unde ai fost în proiecte?
Cornelia: Turcia de două ori, Luxemburg, Polonia, Ungaria, Albania, Austria, Georgia, Danemarca, Egipt, Macedonia, Franța, Lituania de două ori, Italia, Spania și Germania. Cel mai mult mi-a plăcut primul, cel din Trabzon, Turcia. Am descoperit alt univers și oameni cu care rezonam din toate punctele de vedere. A fost mai degrabă un prim pas către o nouă eu.
A fost greu să ajungi în Egipt?
N-a fost așa greu de ajuns pe cât ar crede lumea. Am obținut ușor viza, nu se compară cu tot procesul de obținere a ei pentru SUA.
Îți amintești ceva amuzant care să ți se fi întâmplat într-unul dintre proiecte?
În Luxemburg am stat la zece minute de granița cu orașul Metz din Franța. Ne despărțea însă o pădure, dar am zis totuși să mergem până acolo. Pe drum, a început o ploaie teribilă. Eram vreo 15 oameni care încercam să ne agățăm de copaci pe un versant destul de abrupt. Bineînțeles că ne-am întors plini de noroi și uzi până la piele. Dar după ce ne-am revenit, am râs de toată întâmplarea.
Ce-ai vrea să vezi mai departe?
Africa de Sud sau America de Sud, cred că acolo este cea mai mare nevoie de proiecte de genul. În continentele astea, nivelul de trai scăzut se reflectă mai ales în educație. Consider că astfel de proiecte ar sparge puțin barierele și ar aduce un strop de lumină. Potențialul tinerilor din aceste zone nu este fructificat, pentru că nici măcar nu este conștientizat. În țările mai puțin dezvoltate este nevoia cea mai mare de proiecte de educație non-formală.
Sergiu, 21 de ani, șase proiecte
VICE: Care a fost cea mai mișto experiență?
Sergiu: În ultimii doi ani am fost în Albania, Germania, Franța, Macedonia, Danemarca și Italia. Cea mai faină experiență a fost youth exchange-ul din Germania, proiectul se numește European Youth Weeks, se organizează în fiecare an, durează aproximativ două săptămâni și participă 50 de oameni din zece țări. Am făcut diverse activități, de la seminarii și workshop-uri pe diferite teme în care lucram activ la petreceri tematice, ateliere non-formale sau excursii în alte orașe. Am făcut și drumeții, iar în zilele libere ne organizam noi cum voiam.
Care e cel mai mișto lucru într-un proiect Erasmus+?
Cred că cel mai frumos lucru sunt relațiile de prietenie care se creează între participanții din diferite țări și culturi. Se naște de multe ori o atmosferă atât de plăcută, încât după proiecte se vorbește de „depresia post Erasmus”.
O poveste amuzantă?
Sunt mai multe povești amuzante. Spre exemplu, în Macedonia, în jurul locației în care am stat, aveam foarte mulți vecini. Într-o seară, administratorul căminului în care stăteam, a chemat poliția pe motiv că făceam gălăgie, deși vizavi de noi niște vecini dădeau o petrecere gălăgioasă. Până la urmă, am convins polițiștii ca de fapt nu putem să dormim din cauza vecinilor care petrec și le-au oprit party-ul.
Daria, 20 de ani, cinci proiecte
VICE: Care a fost cea mai mișto experiență?
Daria: Am fost în Turcia, Cipru, Spania și Marea Britanie. În afară de travel și descoperirea de locuri și culturi noi, cel mai mult mi-a plăcut când am fost lider de grup într-un proiect. M-a făcut să învăț și să înțeleg mai bine ce înseamnă să organizezi un proiect și m-a apropiat de oameni.
O poveste amuzantă?
Am mai degrabă un random fun fact! Am plecat cu Erasmus cu studii în orașul în care sunt acum, adică în Malaga, datorită unui prieten care stă aici și pe care l-am cunoscut într-un proiect Erasmus+. Culmea e că el a plecat cu practica în Bruxelles, așa că ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
Mai ții legătura cu oamenii din proiectele în care ai fost?
Nu cu toți, evident, dar sunt prietenă pe rețelele sociale cu destul de mulți, și cu unii m-am și văzut un an sau doi după proiectele în care i-am cunoscut. Fie au venit ei să mă viziteze pe mine în România sau în Spania, fie am fost eu în vizită la ei în orașe, fie m-am întâlnit random în diferite circumstanțe.
Pe ce dai banii de obicei în proiecte?
Asta e o problemă personală că nu pot să mă abțin din a-mi cumpăra lucruri, dar îmi place și să iau suveniruri familiei și prietenilor de acasă. Plus, încerc mereu să stau niște zile în plus și să profit de timp, ca să vizitez orașe din jur, să încerc mâncare tradițională, chestii din astea. Clar și pe băutură, pentru că aia nu e inclusă în mesele pe care ți le dau ei.
Ioana, 23 de ani, șapte proiecte
VICE: Care a fost cea mai mișto experiență?
Ioana: Am fost în Germania, Polonia, Albania, Slovacia, Croația, Macedonia, Spania și săptămâna viitoare plec în Turcia, dar cel mai mult mi-a plăcut Albania. Oamenii, locul, informațiile asimilate, legăturile create - totul a fost memorabil. Deși tata îmi povestea că albanezii sunt niște barbari, mie mi s-au părut geniali. Oamenii știu să se distreze. Dormeam câte două ore pe noapte pentru că ori ne plimbam pe străduțele din Durres, ori pe plajă. A trecut mai bine de un an de la proiect și nu trece o săptămână fără să vorbim pe grupul nostru de messenger.
Ce mi s-a părut genial în Albania a fost că nu am schimbat niciun leu în valuta lor. De fapt, am plătit cu dolarii rămași din America. Oricine acceptă și euro și dolari, mai greu însă cu cardul.
Mai ții legătura cu oamenii din proiectele la care ai fost?
Chiar ieri m-am întâlnit cu doi colegi turci dintr-un proiect de vara trecută, iar acum câteva zile am stat vreo trei ore la telefon cu alt prieten din familia Erasmus+. Cred că, dacă aș merge în aproape orice țară din Europa, aș găsi pe cineva cu care să beau o cafea sau la care să stau. Când am fost în Macedonia, am ajuns cu două zile mai repede și am stat la o prietenă în Kosovo, o tipă pe care o cunoscusem în proiectul din Albania.
O chestie faină la proiectele astea e că, deși țările participante în general sunt doar din Europa, tinerii pot fi și de pe alte continente. Am prieteni și din Brazilia, Mexic, SUA, India, Australia și altele.
Pe ce dai banii de obicei în proiecte?
Pe experiențe locale. Cum să fii în Spania și să nu bei Sangria? Cum să nu mănânci o pizza în Italia? Cum să mergi până în Croația și să nu vezi parcul național Plitvice sau marea? Eu pe lucruri de genul mai sparg banii, dar o fac din toată inima. Mai am și o slăbiciune pentru magneți, dar mama a zis ca deja e mult prea grea ușa de la frigider, așa că încerc să mă las. Experiențele-s o investiție mai bună.
