De puține ori mi-a fost dat să văd chestii care chiar merg, mai ales la români. Știi și tu cum suntem, avem pretenții prea mari, ne plângem din nimic și vrem chestii de-a gata. Parcă e haos și întuneric, mai ceva ca-n Stranger Things.
Dacă ți se întâmpla și ție la fel de des atunci când stai pe Facebook să ajungi la discuții despre absolut nimic, atunci știi despre ce vorbesc. Că așa e românul, mai ales dacă îi pică și puțin internet sub degete, face orice despre el. Din când în când, însă, mai dai și de adevărate bijuterii.
Așa e și pagina de Facebook a Netflix România. Te face să știi că ești pe drumul cel bun atunci când vine vorba de umor din partea unui brand. Compania asta de streaming online a ajuns și la noi în țară în urmă cu doi ani. Pentru mine personal a venit c-un sentiment pe care probabil și Neil Armstrong l-a avut dacă într-adevăr a ajuns vreodată pe Lună, c-a fost un pas uriaș pentru umanitate. Și cred că cel mai bine s-a remarcat când făcea tesing pentru House of Cards și i-a dat check-in lui Underwood la Palatul Parlamentului.
E adevărat, pe Facebook și-a făcut simțită prezența de mai puțin timp, dar băieții par să fi recuperat binișor din teritoriu. Tocmai de aia am stat câteva ore pe pagina Netflix dedicată României și am fost plăcut surprins de ce întreabă și afirmă compatrioții.
Dacă Eminescu mai trăia, oare băga binging?
Am înțeles rapid că oamenii care își fac vecul pe acolo sunt mai relaxați și mai puțin ofensați decât restul lumii. Parcă am dat pentru prima dată cu ochii de o categorie aparte de persoane. Nu doar că țin la glumă, dar o mai și dezvoltă când adaugă din umorul propriu.
Până și ăia care sunt inițial mai supărați, cum a fost și domnul ăsta care l-a văzut pe Eminescu în rochie și s-a alarmat și-a început să arunce cu vorbe precum “mizerii”, se lasă convinși că totul e pe caterincă. Umorul e de calitate și o știe și el.
Cumva vorba aia cu „Netflix & chill” nu mi s-a părut niciodată mai potrivită ca acum. Da, știu la ce te gândești, dar nu spusă în modul ăla ușor pervers, ci chiar în adevăratul sens, că ne place să ne și relaxăm, nu doar să ne certăm pe internet.
Ideea aia de pop culture parcă a căpătat contur, că nu doar moderatorii împletesc chestiile amuzante cu alea din realitatea de zi cu zi. Recunosc, îmi crește inima în situațiile de genul când oamenii chiar se prind de chestii.
Nu ratezi dacă faci o glumă cu Dacia (bine, o poți compara și cu Tesla)
Ce m-a surprins la fel de tare a fost că oamenii nu înjură în comentarii. E de parcă aș fi nimerit într-o realitate paralelă, cât timp eram în statul paralel. O controversă, mai ales dacă arunci un ochi pe majoritatea paginilor dedicate României. Că oamenii găsesc un motiv să înjure din orice, nu trebuie să îi superi în mod special, se simt și singuri când e cazul. Ei, uite, cu lipsurile de genul chiar aș putea să mă obișnuiesc.
E adevărat, poate echipa din spatele caterincii e una care stă geană pe ce zic fanii Netflix și mai ales pe felul în care o zic, dar o muie mică undeva tot le-ar fi scăpat. Bine, nu spun că nu sunt și excepții, dar majoritatea celor aleg să își dea cu părerea sunt de treabă.
Ziceam de Underwood la început și a fost bună. Dar mai bun a fost cabinetul de guvernare propus de Netflix. Au dus caterinca la alt nivel când și-au ales și ei câțiva miniștri. Se pare că n-am fost singurul care a gustat glumele lor pe deplin.
M-a dat pe spate, și nu doar pe mine, poza lor cu milieul și peștele de pe televizor. E așa, potrivită oricărui român care se respectă și apreciază calitatea. Totuși, dacă reușeau cumva să îl introducă și pe Florin Salam în ecuația asta mă declaram perfect mulțumit.
Cât despre momentul „Elon Musk ne arată cum e cu mașina în spațiu”, chiar a fost concurență mare atunci. Deși glumele au fost peste tot și parcă nu se mai terminau, tot a fost amuzant să îi vezi pe Rick & Morty într-o Dacie. Ei, aici s-au simțit puțin cunoscătorii într-ale mașinilor, că și-au dat rapid cu părerea despre cum stă treaba de fapt.
Am avut și un scurt moment în care m-am simțit indus în eroare și am început să îmi pun întrebări existențiale despre ce seriale aleg să văd. Nu de alta, dar mă gândeam că poate nu-s la modă, nu intru în rând cu lumea. Am trecut printr-un asemenea moment pentru că am văzut sute de comentarii în care oamenii vor să știe de ce pe Netflix nu pot urmări serialul Vikings.
Cel mai fin însă mi s-a părut că încă există și categoria aia specială, oameni de ținut la loc de cinste, care așteaptă chestii moca. Netflix nu face excepție, i-am găsit pe ăia și acolo. Încercau să își tragă dreptul, măcar o lună să nu achite, că vezi tu pe România sunt seriale puține, avem oricum și site-uri de torrente, plus alte scuze de genul.
E greu să faci chestiile amuzante și de calitate să se îmbine, e ceva destul de rar mai ales că lumea de multe ori nu se prinde. Poate că umorul de felul ăsta încă e la nivel de nișă, că o să vezi postări de pe „Papagali Vorbitori” și încă 10 ani de acum încolo, dar e un început.
M-aș grăbi să spun că aș vrea să îi văd doar pe ăștia, dar încă e prea devreme și nu știu sincer ce m-aș face fără specialiștii în orice ai Facebook-ului din România. Cât despre cine dă glumele astea, echipa e mică și sursele mele îmi spun că pot face aproape orice li se pare potrivit, atât timp cât are un rost. Așa au ajuns pe pagină glume cu politică, dar și cu nostalgie și cu mașina românului.
