„Gibbous - A Cthulhu adventure" are șanse să fie primul joc video românesc care trece granița pe PC-urile americanilor
De la autorul Bram Stoker încoace, Ardealul românesc s-a transformat în mințile tuturor occidentalilor în Transylvania, un fel de ținut independent cu iz austriac, plin de vampiri, vârcolaci și tot felul de alți demoni. De-asta m-am bucurat când am auzit că trei oameni din Tîrgu Mureș au reușit să strângă aproape 54000 de franci elvețieni (cam tot atâția euro) ca să facă un joc video comedy-horror care să mai schimbe un pic percepția asta.
Gibbous - A Cthulhu adventure e un joc de aventură point-and-click, în stilul jocurilor vechi Lucas Arts, venit din mintea directorului creativ Liviu Boar și a studioului de animație Stuck in Attic. Din demo am văzut că jocul combină genul ăla de umor nostalgic pe care-l căutăm cu toții în jocuri cu elemente horror din literatura lui H.P. Lovecraft.
Am vrut să aflu mai multe despre joc, dar și despre cât de greu este să finanțezi un indie game în România, așa că am discutat cu Liviu despre Gibbous. Dacă vrei să discuți și tu cu el, o să fie în București pe 26-27 septembrie la DEV.PLAY (împreună cu mulți alți developeri), unde explică ce înseamnă să fii indie developer în România și cum e să treci de la un studio de animație la unul de gaming.
FOTO VIA CONTUL DE FACEBOOK LIVIU BOAR
VICE: Salut Liviu, de ce ai ales să faci un adventure game inspirat de universul lui Lovecraft?
Liviu Boar: Sunt un mare fun Lovecraft de când l-am descoperit acum douăzeci de ani. Întotdeauna m-a fascinat cum îi încuraja pe alții să folosească personajele, miturile și atmosfera din romanele sale. Consider jocul nostru un fel de tribut adus atitudinii ăsteia, care era ceva inovator la momentul respectiv.
Și am făcut adventure game, pentru că este unul dintre genurile mele preferate și pentru că este cumva în ton cu ceea ce facem, că suntem de fapt și un studio de animație 2D.
De unde a plecat jocul și ce-a ajuns?
A pornit de la o idee simplă. Un tip găsește Necronomiconul, o carte de vrăji din universul lui Lovecraft și-și transformă din greșeală pisica într-o chestie care vorbește. Am vrut să combinăm horrorul cu comedia. Pe premisa asta am construit un demo de 30-40 de minute și de acolo am continuat povestea, după ce-am obținut finanțare. În versiunea full vor fi minim opt ore de joc.
Am înțeles că jocul va conține și elemente românești, că se va petrecere în Transilvania.
Cu siguranță, dar o să fie mai subtile, că nu vrem să facem chestii care să alieneze anumite părți ale publicului străin, deci nu vor fi glume pe care doar noi să le înțelegem. Totuși, vor fi chestii mici precum o referință la faptul că internetul de la noi merge extrem de bine, în momentul în care personajul se duce în Transilvania.
Vrem să facem mișto de clișeele despre regiune, să arătam că ăia care au scris despre Transilvania nici măcar n-au pus piciorul acolo. Și arhitectura caselor din joc va fi inspirată de Transilvania, față de alte jocuri bazate pe miturile lui Lovecraft care folosesc imagistică de New England, de unde era el.
Sunteți un caz rar de succes românesc pe Kickstarter. Care ar fi secretul?
Secretul e să fii în primul rând un fan al conceptului. Eu sunt fan crowdfunding din 2012, de când am realizat că e singura cale realistă de a finanța un joc, pentru că e foarte greu să-i propui unui publisher așa ceva. E important să cunoști ecosistemul, să fii un susținător înainte să fii un creator. E mai puțin vorba despre bani cât despre încredere. Practic oamenii ăia trebuie să-ți dea bani înainte să vadă jocul și ei nu sunt deloc proști, se prind dacă nu ești 100% sincer sau transparent.
Lumea și-a dat că suntem foarte pasionați și am construit o comunitate mică în jurul jocului. În mod normal ori convingi oamenii că ești foarte pasionat, ori le arăți că ești un veteran în jocuri, ceea ce nu era cazul. Nu poți să zici „from the mind of Liviu Boar, who you've never heard of".
Pe Kickstarter v-au ajutat mai mult românii sau străinii?
A fost o surpriză plăcută pentru noi că orașul din care am avut cei mai mulți sponsori a fost Bucureștiul. Nu mă așteptam să știe atât de mulți români de Kickstarter și să fie atât de mulți game developeri români cu experiență, unii de la studiouri mari, care să ne susțină sau să ne dea sfaturi. Noi eram puțin complexați că suntem din Târgu Mureș. Nu există o scenă indie aici, nu găsești un studio indie pe o rază de o sută de kilometri.
Ce probleme ați întâmpinat de-a lungul campaniei?
Nu poți să faci campanii Kickstarter din România, că nu suntem pe lista lor. Din fericire, m-a ajutat un prieten din Elveția și pur și simplu i-am preluat contul. Din păcate, totul era în franci elvețieni. Lumea era confuză legat de asta, mai ales că atunci când zici „Elveția" toți se gândesc la paradisuri fiscale. Am vrut să fiu transparent și am făcut foarte multe update-uri video. Am încercat să răspundem cât mai prompt la toate întrebările, comunicarea a fost esențială.
Am strâns o sumă destul de măricică, pe care mulți developeri de la noi probabil nu reușesc s-o atingă pentru că nu au pe cineva din afară, în care să aibă încredere, care să-i ajute. Am avut mare noroc și că am avut un finanțator local, care ne-a permis cu juma' de an înainte să facem campania și un demo, pentru că mulți lucrează simultan la jocurile lor și să facă bani, ceea ce e foarte obositor. Noi am apucat să lucrăm full time.
De ce nu se investește în jocuri video indie în România?
S-a democratizat foarte mult făcutul de jocuri, poți găsi motoare grafice peste tot, sunt foarte mulți care le produc și, din păcate, majoritatea sunt foarte proaste. E greu să scoți capul în afară. La noi cred că a contat destul de tare faptul că e totul făcut de mână, că e animat cadru cu cadru, am menținut un nivel de calitate destul de ridicat pentru un studio de trei oameni. Dar altfel mă gândesc că e destul de greu.
Cât mai durează până putem să luăm jocul?
Estimarea optimistă e c-o să poți să-l iei la anul, cam tot în perioada asta. E greu de zis exact, că urmează să vină actorii de voce, că va fi tradus în mai multe limbi.
Ce urmează pentru voi?
Dacă are succes, mi-ar plăcea să facem partea a doua, că deja am o idee despre ce ar conține, dar nu aș vrea să intru în detalii. Și când am făcut campania pentru joc, nu am vrut să mă gândesc exact cum va fi tot jocul, ca să nu mă entuziasmez degeaba.
