Una dintre cele mai interesante și, în același timp, frustrante chestii, când ai douăzeci de ani, e că trebuie să ieși la întâlniri fără să ai bani. Fie că ești student sau treci printr-o perioadă grea sau n-ai job, e și mai dificil să ieși la întâlniri când ești lefter. Majoritatea tinerilor de vârsta mea se străduiesc să plătească
Și eu am fost săracă în multe perioade ale vieții mele și chestia asta a afectat felul în care privesc întâlnirile romantice. Poate că nu ne dăm seama, dar banii și relațiile serioase sunt mai strâns legate una de cealaltă decât credem. Nu poți pur și simplu să renunți la întâlniri pentru că nu mai ai bani, dar persoanele care câștigă mai puțin nu se aruncă în relații pe termen lung.
Ca să ieși în oraș cu cineva care-ți place când n-ai bani, trebuie să fii foarte creativ. E scump să te distrezi și nu ajută deloc faptul că simți presiunea de a-l impresiona mereu pe celălalt. Una e să ieși la întâlnire într-un loc mai ieftin și alta e să-i ceri persoanei pe care o placi bani de benzină. La primele întâlniri merge să vizitați muzee cu intrare liberă sau să descoperiți împreună cele mai ieftine și simpatice restaurante din oraș, dar apoi ce te faci?
Eu sunt femeie și îmi dau seama că am mai mult noroc decât bărbații la faza asta: sunt șanse mai mari ca partenerul de întâlnire să-mi plătească berile și masa. Dar tot nu-mi place să ies din casă fără măcar o sumă de bani de rezervă cu care să pot contribui în caz de ceva. Am încercat să nu las lipsa banilor să-mi afecteze viața sentimentală, dar din păcate, sărăcia aduce cu sine și o instabilitate emoțională.
În perioada cea mai neagră a vieții mele din punct de vedere financiar, am ieșit de câteva ori cu niște tipi, dar cu niciunul n-a fost mai mult de o întâlnire. Întâlnirile astea mă mai scoteau din rahatul în care simțeam că trăiesc, dar nu mă puteam simți confortabil sau mulțumită de stilul meu de viață. Și asta pentru că nu aveam destui bani.
E greu să fii deschis și prietenos când te bântuie constant gândul că e posibil să nu ai bani de chirie luna asta. Sau luna următoare. Aveam joburi nesatisfăcătoare și prost plătite care mă făceau să fiu nesuferită și amărâtă constant. M-am întâlnit de curând cu o fostă colegă cu care am lucrat ani de zile într-un loc oribil. La scurt timp după ce am plecat de acolo, și-a dat și ea demisia și și-a găsit un job mai bine plătit într-un domeniu care o interesa. „De când am plecat de acolo, iubitul meu zice că sunt mult mai drăguță cu el", mi-a zis. „Când lucrezi într-un loc care te face nefericit, ești urâcios cu toată lumea."
Oricât de mult te poate ajuta un partener când treci prin perioade grele, nu puteam scăpa de ideea că ar trebui să fac ceva mai util cu timpul meu decât să mă gândesc la o relație. Mi se părea că îmi lipsesc liniștea și stabilitatea emoțională necesare pentru a avea o relație. Cum mă puteam gândi la viitorul meu lângă o altă persoană când mă scremeam constant să găsesc un job care să mă plătească măcar un pic în plus pe oră? Cum o să-i explic persoanei care îmi place cum am ajuns în situația asta?
Statisticile arată că problemele financiare sunt motivul cel mai întâlnit pentru care divorțează oamenii , așa că trebuie să recunoaștem că banii stau la baza mai multor certuri în cuplu decât am vrea să recunoaștem. Într-o relație anterioară, prietenul meu de atunci mi-a reproșat că la un moment dat împrumutasem bani de la el să merg la dentist. Îți dai seama cum se complică lucrurile când e vorba de cheltuieli mult mai mari, cum ar fi mașini, proprietăți sau școala copilului.
Pe lângă faptul că luam în considerare propria poziție financiară, am început să mă gândesc și la situațiile persoanelor cu care ieșeam. Știu că idealiștilor le place să creadă că venitul unui potențial partener nu e un criteriu important de selecție, dar nu e întotdeauna așa. Nu-mi pot imagina un dezastru mai mare decât un cuplu format din două persoane iresponsabile financiar care nu reușesc să-și plătească niciodată chiria și se îngroapă în datorii. Mi se pare nedrept să-mi combin istoria financiară nefericită cu a altcuiva, mai ales dacă istoria persoanei respective e mai ok decât a mea.
Maturizarea m-a ajutat să realizez ceva nou: Nesiguranța propriei vieți îmi declanșa anxietăți puternice. Și e foarte greu să te concentrezi pe altceva decât pe anxietate, când aceasta e copleșitoare.
Asta nu înseamnă că e imposibil să construiești relații minunate în ciuda acestor dezavantaje ; mulți oameni reușesc. Uneori, obstacolele întăresc relația de cuplu, dar unii simt că dragostea nu are ce căuta în viața lor cât timp n-au învățat să se descurce cu banii.
