Ca elev, în școala românească, ești învățat să nu vorbești fără permisiune, să nu te miști în bancă, să fii un copil ascultător și să iei note mari. Ca profesor, în școala românească, moștenești toate aceste învățăminte, în frunte cu lecția numărul unu: nu vorbi public despre problemele din sistem.
Profesoara de limba română Cristina Tunegaru s-a pus însă de-a curmezișul. Dezvăluie disfuncționalitățile din educație, scrie opinii incomode pe platforma Contributors și pe Facebook, povestește la TV - cu revoltă și determinare - despre problemele dintr-un sistem profund cariat care deseori își sabotează propriii elevi.
Profesoara firavă de 32 de ani n-a iertat pe nimeni: inspectori școlari, profesori violenți, miniștri ai Educației, primarul Bucureștiului.
Dar curajul ăsta al ei n-a trecut nesancționat. De alți profesori, de directori de școli, de inspectorate școlare, de politicieni, de jurnaliști sau de comentatori virulenți din Facebook.
„Îmi asum tot ce scriu și știu că nu vor întârzia nici reacțiile la adresa mea. Primesc amenințări pe Facebook, colegi care îmi spun să nu mai scriu sau directori care mă îndeamnă să-mi retrag cuvintele”, îmi spune Cristina.
Îți trebuie curaj și rezistență ca să nu taci.
Așa a ajuns o voce cu peste 20 de mii de followeri pe Facebook, care vorbește pentru mulți, dar îi supără pe și mai mulți.
Drumul lung al unui profesor tânăr care vrea la Capitală
În ciuda pasiunii pentru literatură, Cristina a făcut liceul la profilul matematică-informatică. Își petrecea vacanțele rezolvând derivate și limite, „lucru care m-a disciplinat și m-a organizat”, spune profesoara. Încă din școala primară, a avut norocul unei învățătoare care i-a insuflat dragostea pentru lectură. Își amintește că aceasta îi împrumuta cărți din propria bibliotecă. Mai târziu, la liceu, profesoara de română a ajutat-o să-și dezvolte gândirea critică.
„Am ieșit din liceu fără să fi scris un singur comentariu pe caiet și fără să fie nevoie să învăt vreodată comentarii.”
Spune, însă, că n-au lipsit nici din educația ei, profesorii violenți verbal sau cei care aplicau metode nepotrivite și un tratament nedrept față de elevi. Alege totuși să se gândească la cei care au ajutat-o să ajungă cine este astăzi.
În prezent, tânăra profesoară predă română și engleză elevilor de gimnaziu. A absolvit facultatea de Litere la Iași în 2009 și de-atunci a început să se zbată pentru un post de titular. A predat în Vaslui, în orașul natal Huși și la o școală de la țară.
„Acolo, educația se făcea cu violență. Dacă un elev făcea ceva, era chemat în cancelarie și luat la pumni.” A scris despre violențele de atunci, ani mai târziu, în articolul „Vasluiul fără ieșire”. I s-a reproșat că n-a intervenit. „Nu știu de ce nu am făcut-o, am fost șocată, abia venită de pe băncile facultății.” Habar n-avea care e realitatea din școala românească.
A plecat la București, ca suplinitor, la Școala 192 din Chitila. Aici a învățat că „să vorbești cu copiii, dincolo de clasă, în pauze sau după ore, înseamnă totul”. A fost cheia care i-a deschis o nouă perspectivă asupra pedagogiei: prin comunicare liberă, blândă, dar fermă.
Cristina a schimbat școlile de la un an la altul. A avut clase cu elevi „considerați slabi” de toată școala, dar le-a predat și elevilor olimpici de la 195. O școală de elită din București. Părinți cu bani și elevi care fac meditații de dimineață până seara, povestește ea. O școală dragă Gabrielei Firea. „Nu poți să compari școlile astea extrem de bune cu celelalte. E ca și când ai compara România văzută din Pipera cu cealaltă Românie.”
Sistemul nu i-a permis însă să rămână la 195, așa că, după un nou examen de titularizare, a predat la două școli din Sectorul 3. N-a fost ușor nici aici fiindcă practica de selecție îi adună pe elevii slabi laolaltă, apoi îi abandonează. „Am avut clase de a opta formate aproape numai din repetenți. De ce să mai învăț, că oricum rămân repetent sau am rămas deja?Atitudinea asta de revoltă e de înțeles”, spune Cristina, care crede că repetenția n-are niciun efect pozitiv. E mai degrabă o metodă medievală de a băga frica în elevi.
Mesajul colegilor de breaslă: „Trebuie să-ți fie frică”
După doi ani la Școala 112, Cristina a fost nevoită să plece. Un alt profesor se transferase acolo. Ca suplinitor, este aproape imposibil să ai continuitate în aceeași școală. Doar titularizarea îți garantează asta, însă să fii titular este ca și când ai juca ruleta rusească. Posturi în București nu se găsesc, iar când ele se eliberează sunt date mai degrabă prin transfer. Adică un profesor ia examenul de titularizare, ocupă un post într-o școală din rural, îl ține blocat un an, apoi se transferă pe postul de titular eliberat la o școală din București. Drumul până la stabilitate este lung, dacă ești profesor tânăr și vrei la Capitală.
A fost atât de dezamăgită, încât a luat o pauză de la catedră. În următorii doi ani a scris trei culegeri de evaluare națională și a scris pe Contributors. Voia să-și descarce revolta pe sistem. Un pas care i-a adus multă popularitate, dar și multe repercusiuni.
A dat titularizarea din nou. Orice profesor suplinitor este obligat să dea examenul în fiecare an, pentru a avea șansa de a ocupa un post de titular. Cristina a luat 9,67 - a treia notă pe București. Însă nu e îndeajuns să iei notă mare. Dacă nu există ore libere în orașul în care te-ai înscris, te vei duce tot ca suplinitor pentru un singur an școlar sau, uneori, doar un semestru. De data asta s-a dus la Școala 95.
Perioadă în care a avut mai multe luări de poziții la adresa primarului Gabriela Firea. I-a dat o replică dură, când primărița a comunicat oficial că elevii pot întârzia la primele ore, din cauza ninsorii, fără să li se pună absențe. A criticat-o că-și face imagine pe seama jocului „Balena albastră” și i-a acuzat pe colegii de la Școala 164, de „slugărnicie” în fața politicienilor. „Școala nu este troaca unor animale politice!” scria ea atunci.
Tot despre politică a vorbit și în postările ei la adresa Inspectoratului Școlar București (ISMB) „Am scris: cum e posibil ca un membru PSD (Florian Lixandru) să fie și inspector școlar general în București?” Lucru care nu le-a picat bine nici celor de la inspectorat, nici colegilor, nici directoarei de la 95.
„Deși aveam o relație bună cu colegii mei, profesional, mă priveau totuși cu suspiciune. Nu aprobau ceea ce făceam eu, pe ideea: nu e în regulă să vorbești despre lucrurile astea. Trebuie să-ți fie frică”, povestește Cristina.
Când intra în cancelarie, se făcea liniște
Tânără profesoară n-a denunțat pe nimeni juridic, însă s-a autodenunțat pe Facebook că nu respectă programa școlară, adică nu le bagă elevilor pe gât texte de Eminescu, Creangă sau Slavici. O postare de Facebook care a iscat o furtună de critici. Au simțit nevoia să reacționeze Nicolae Manolescu, Mariana Badea, dar cel mai rău s-au enervat „jurnaliștii” de la ActiveNews,publicație acuzată că face deseori fake news. Aceștia au început, astfel, un război împotriva Cristinei, căreia i-au făcut plângere la ISMB.
„Directoarea mi-a spus să trimit o scrisorică la Inspectorat cum că nu e adevărat ce am scris acolo, că-mi retrag cuvintele și că îmi pare rău. Lucru pe care eu am zis că nu-l fac, pentru că eu urmăresc interesul copiilor”, spune Cristina.
Povestea stă însă altfel. Programa școlară pentru gimnaziu, schimbată în 2017, nu impune niciun autor, ci doar competențe. „Poți să alegi orice text crezi tu, câtă vreme îi faci pe copii să citească și să înțeleagă lectura. La evaluare națională sunt texte la prima vedere, nu autori. Am văzut de atâtea ori copii de a cincea care încearcă să-l înțeleagă pe Eminescu, dar ei de fapt învață pe de rost comentarii. Profesorii le dictează pagini întregi de cuvinte pe care nu le știu și, în final, nu rămân cu nimic.”
Directoarea n-a înțeles ce a încercat Cristina să spună așa că, presată de Inspectorat, a venit în inspecție la ora ei. Pe măsură ce era mai vocală, colegii deveneau tot mai reci. Când intra în cancelarie, timpul parcă se oprea în loc, își amintește. „Se opreau brusc din vorbit. Știu că existau niște resentimente, dar nu mi-a spus nimeni nimic direct.”
La noi, elevul e de vină
În vara aceea, a vrut să-și depună dosarul pentru continuitate la Școala 95, dar a aflat, întâmplător, că orele ei fuseseră date altui profesor, tot prin transfer.
N-a înțeles exact ce s-a întâmplat acolo, dacă a fost sau nu o decizie politică în urma opiniilor ei vehemente. A scris pe Facebook despre modul în care și-a pierdut locul din școală, iar statusul ei a ajuns și la Liviu Dragnea. Răspunsul a fost prompt: ISMB i-a imputat, printr-un comunicat oficial, faptul că a le-a adus prejudicii atât lor, cât și doamnei primar, Gabriela Firea. Asta, deși Cristina nu o menționa nicăieri în status pe Firea. „Eu doar vreau să am continuitate cu elevii mei, iar sistemul de titularizare nu le permite școlilor să-și aleagă profesorii pe care-i vor.”
Cristina spune că titularii nu răspund în fața nimănui, iar evaluările sunt de fapt măsluite chiar din interior. „Profesorii își completează singuri fișele de evaluare. Directorul îți spune: faceți astfel încât să vă iasă foarte bine la toți.Indiferent de ce note iau copiii la evaluări, ce faci tu la clasă - nu contează! Contează să-ți pui punctajul acolo, să-ți iasă peste 85, ca să ai foarte bine.”
Dar cine își asumă răspunderea pentru rezultatele dezastruoase ale elevilor români de la testele PISA la notele obținute la evaluările naționale sau la examenul de bacalaureat? Răspunsul e: nimeni.
La noi, spune profesoara, „elevul e de vină”.
Criticată pentru feminism, progresism și propagandă LGBT
În vara lui 2017, Cristina a luat zece la titularizare. În București n-a avut nicio șansă, dar a primit postul ca titular la o școală din Comuna Petrăchioaia, la 25 de kilometri de capitală.
Înainte să preia clasa ca dirigintă, a scris, în trei săptămâni, un manual de 164 de pagini pentru clasa a cincea: „Un ghid cu care să pot veni în fața elevilor mei, la început de an școlar, când n-aveau niciun fel de manual.” N-a avut pretenția că a scris manualul perfect. L-a pus la liber, online, să fie preluat, modificat, adaptat de orice profesor din România. Ideea ei a fost apreciată de unii, dar mulți au sărit pe ea: „Cine ești tu să ai obrăznicia de a scrie un manual de limba română?”
Cei de la ActiveNews au bombardat-o cu critici. Au spus că textele propuse de profesoară sunt progresiste, feministe și fac propaganda LGBT+. Harriet spionează, o carte menționată în manual, i-a intrigat: „personajul Harriet este unul cu care comunitatea lesbienelor din SUA s-a identificat, din cauza faptului că se comportă precum o neadaptată și se îmbracă precum un băiat”.
Cristina râde, habar n-avea că sărmana Harriet a făcut atâtea valuri: „Nu știam de acuzele astea. Este o poveste frumoasă, cu o fată puternică, din care elevii pot trage multe învățăminte”.
De stângism și prea multă politică corectă a fost acuzată și când a explicat pe Facebook de ce nu le recomandă elevilor de gimnaziu romanele Baltagulde Sadoveanu și Mara de Slavici. Pentru că, în opinia ei, promovează personaje feminine care primesc cu normalitate agresivitatea bărbatului asupra lor. Astăzi, însă, Cristina spune că nu vrea să renunțe la autorii clasici, ci să ajungă la ei, nu să înceapă cu ei.
„Să ajungem la Eminescu, Creangă și Slavici când pot fi interpretați și citiți corect. Să alegi vârsta corectă, experiența de viață și de lectură a copiilor pe care îi ai la clasă. Să-i cunoști și să știi ce li se potrivește. Copiii de la Școala 195 puteau să înțeleagă unele texte de Eminescu, dar unui copil care nu a citit nicio carte în viața lui, nu poți să-i pui o poezie în brațe pe care s-o citească cu plăcere.”
Profesoara a scris deseori despre metodele ei de a-i atrage pe copii la lectură. Ba chiar a aplicat câteva, de-a lungul carierei, prin care să le arate copiilor că ora de română nu trebuie să fie doar despre texte greoaie și gramatică alambicată. A făcut Ora de Lectură, le-a recomandat cărți în funcție de personalitatea fiecăruia, i-a ajutat să învețe să vorbească liber, în public, și să povestească fără îngrădire.
„Cred că nu trebuie să te uiți neapărat la manual ca la o Biblie. Manualul este un instrument pe care-l poți folosi sau nu, îl adaptezi, modifici. Profesorul trebuie să fie manualul elevului”, spune ea.
Când inspectorii școlari iau în serios ActiveNews
Odată ajunsă profesor titular la școala din Petrăchioaia, plângerile făcute împotriva ei la ISMB, cum că denigrează cultura națională și nu respectă programa, au urmărit-o și la Inspectoratul Școlar din Ilfov. Tot ActiveNews a depus o sesizare oficială prin care o acuză pe profesoara Tungaru că ar fi făcut comerț cu lucrări de licență. Cristina neagă: „Nu știu de unde au scos asta. Probabil a fost o răzbunare ca un răspuns la ceva. S-au supărat că aș fi lovit în simbolurile naționale cu declarațiile despre autorii clasici”. Pe site-ul celor de la ActiveNews sunt pagini cu atacuri la adresa profesoarei.
Iar unele dintre ele au dat roade. Inspectoratul Ilfov s-a dus în inspecție, au evaluat și au plecat. Cristina nu știe nici acum rezultatul acelui raport: „A fost o oră obișnuită pentru mine”. Nu s-a lăsat însă intimidată. A continuat să posteze pe Facebook, să critice inspectorii care deseori se erijează în „Dumnezeii din școala românească” și să facă alte dezvăluiri care au picat greu celor din sistem. Cristina murdărește școala românească, asta a fost sentința lor.
„Întâlnești multe voci care ți se opun, colegii îți spun că le faci rău. Am și atacuri pe Facebook sau mesaje de amenințare. Nu cred că sunt de la profesorii dedicați. Mai degrabă de la profesorii care simt o amenințare și vor să ascundă anumite adevăruri. Părinții sunt puși sub tăcere, colegii bagă sub preș, chiar și raportările pe care școlile le dau la inspectorat sunt făcute astfel încât să dea bine. Apoi ne trezim că, între clasa pregătitoare și clasa a opta, am pierdut zeci de mii de copii pe drum și nu știm unde sunt. Unde să fie? Ascunși în cifrele de abandon pe care le-am aranjat frumos, să ne iasă bine, pentru școală.”
Școala își dezamăgește elevii, dar nu-i pasă
Crede că ideea de meditații este eșecul învățământului românesc. „Școala românească este falimentară. Nu poate nici măcar să-i formeze pe copii, să-i ajute să obțină notele de trecere, la evaluarea națională.” În ultimii 30 de ani, România a avut 28 de miniștri ai Educației, fiecare a promis reforma. Și, dacă în urban șansele sunt mai mari pentru ei, în mediul rural copii sunt condamnați la neșansă chiar de propriii profesori.
„Îi dezamăgim prin tot ce facem, deși depunem eforturi, practic nu prea iese nimic de acolo.”
În prezent, Cristina face un doctorat în Științele Educației în învățământul rural, iar cercetarea i-a scos în cale multe școli în care nici măcar un elev n-a reușit să obțină o notă de trecere la evaluarea națională, ani la rând. „Ce se întâmplă în școlile alea? Nimeni nu te trage la răspundere pentru rezultatele tale.”
Dar Cristina știe că nu te poți aștepta să ai profesori martiri, semnele de schimbare trebuie să vină din sistem, la nivel național. Tocmai d-asta vorbește în continuare despre hibele din educația românească și se bucură să vadă că, în sfârșit, se aude și vocea elevilor. „Protestul cu foaia albă a fost un mare act de curaj din partea lor. Știu că și pe ei există multă presiune de la părinți și profesori și că au avut de suferit din cauza asta.”
Pentru că, dacă miști în bancă, vei fi sancționat. „E același regim de frică. Dinspre inspectorat spre școală și directori, dinspre directori spre profesori, dinspre profesori spre elevi. Atâta vreme cât e liniște, totul e bine.” Cu Cristina, însă, nu prea e liniște.
