Când am intrat la liceu, skill-urile mele erau câteva: știam să fac omletă și paste, să țin mingea de handbal în mână și să dau la poartă și să fac două tipuri de noduri pe care le învățasem la cercetași. Pe când talentul gastronomic a rămas blocat în timp, restul s-au mai dezvoltat pe parcurs și chiar s-au diversificat. La liceu făceam teatru și organizam un festival național pentru liceeni, deci am învățat și ceva leadership, improvizație și gestionarea emoțiilor.
Dar eu eram printre cei norocoși, majoritatea colegilor mergeau la ore și-atât. Sunt puțini profesori care își încurajează cu adevărat elevii să facă mai mult decât prezență, teme și note. În alte state, liceul este cadrul care-ți permite să experimentezi, să-ți cauți aptitudinile și să prinzi o vagă idee despre ce vrei să faci mai departe.
Și dacă profesorii nu sunt cei care să te ajute să-ți găsești un drum, elevii români demonstrează că generațiile chiar s-au schimbat. Sunt mai bune astăzi, orice ar zice boomerii. Uite un exemplu concret.
Între 14 și 17 februarie, elevii de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” au organizat un eveniment intitulat MUN (Model United Nations), la care au participat două sute de liceeni. Tinerii au simulat discuții din cadrul ședințelor ONU cu tot tăcâmul, instrumente specifice organizației și diferite teme de politică internațională. Participanții și-au asumat rolul de delegați ai unor state, au ținut discursuri, dezbateri, negocieri și au adoptat rezoluții ca să soluționeze problemele în cauză.
Am fost în vizită la ei și m-a uimit faptul că n-am văzut niciun profesor, deși eventul era organizat în liceu, dar și profesionalismul lor. Așa că am vorbit cu câțiva dintre cei mai iscusiți liceeni. Ăia care au niște abilități pe care tu nici nu le visai în liceu. Să mai spună cineva că Generația Z nu este viitorul!
Ștefana Radu, 18 ani, Fotografie
Cursuri de pictură, sculptură, muzică. Dans modern și balet. M-am apucat de toate și m-am lăsat de toate. Mă rog, aproape de toate. Am rămas la teatru, fotografie și organizare de evenimente. După multe rugăminți, ai mei mi-au luat un aparat pe film la 13 ani. Voiam să fac poze și tata mi-a zis să încep ușor, să văd întâi dacă îmi place. Încă am primul meu film acasă. Când a văzut că tot nu mă plictiseam de asta, următorul Crăciun mi-a făcut cadou un aparat mai mare.
M-am înscris la toate revistele de artă pe care le-am găsit. Am fost acceptată întâi la ArtistiQue Magazine, unde am fost fotografă timp de doi ani. Prima mea poză pusă pe pagina lor de Instagram a bătut recordul și-atunci am zis okay, I might be doing something right here. De atunci m-am dezvoltat mult, sunt fotograf la evenimente de la: Teach for Romania, Salvați Copiii, trupa rock Out ‘n’ About și în principiu la evenimentele care-mi plac și au nevoie de ajutor pe partea asta.
N-am făcut niciun curs de fotografie, ci am mai căutat detalii tehnice pe internet. Un search pe Google rapid „cum fac poze într-o cameră întunecată” și s-a rezolvat. Restul a venit natural, la fel și dorința să experimentez, să mă joc cu setările.
Teatrul și fotografia o să-mi rămână pasiuni, dar la facultate vreau să merg pe Business Administration cu Finance și Economics în Italia sau UK.
Fabian Cuza, 17 ani, Graphic Design
N-a fost o dată fixă când am început asta, ci mai degrabă un proces în care am realizat că-mi place să mă joc cu elemente și să gândesc logo-uri. Am început să fac asta pentru evenimente de prin clasa a șaptea sau a opta. Cel mai ușor mod de a învăța a fost prin explorarea programelor și toate funcțiile lor: Figma, Illustrator, Photoshop și Adobe XD. Tutorialele pe Youtube nu mi-au prea plăcut, preferam să caut pe forumuri sau site-uri suport, când nu știam un lucru specific. Pe editare video sunt de-abia la început, dar exersez pe diferite colaje sau videoclipuri.
În mod direct, școala nu m-a ajutat deloc să-mi dezvolt skill-ul ăsta. Indirect da, pentru că mi-a dat ocazia să fac parte din consiliul elevilor și să mă ocup de materialele vizuale ale diferitelor evenimente.
Am făcut grafica la diferite MUN-uri (Vianu, Youth, Sava) și la mai multe evenimente din Galați: Bucurie în mișcare, aproape toate proiectele celor de la Education and Support Sphere sau YMTS Galați. La LazărMUN, deși am venit ca participant, am vrut să ajut și pe partea de grafică. Lucrez de un an la o agenție de web designer din Galați.
În viitor vreau să merg în UK, dar se dă o luptă strânsă între Computer Science și Graphic Design. Pe oricare aș alege-o, o s-o fac și pe cealaltă în paralel.
Dragoș Ile, 17 ani, Project Management
Sunt Secretary General anul ăsta la LazărMUN, adică prima persoană responsabilă de tot ce se întâmplă și în capul căreia i se sparg oalele dacă lucrurile nu merg bine. Anul trecut am fost Conference Manager, dar am vrut acum să mă implic atât pe partea academică, cât și organizatorică. Să învăț mai multe persoane ce înseamnă MUN și ce înseamnă Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.
Ca să-ți iasă treaba asta bine, trebuie să știi cum să coordonezi o echipă, să știi ce fac oamenii și să le atribui task-uri în funcție de calitățile pe care ei le au. Pentru asta trebuie să-i cunoști foarte bine. Înveți asta pe parcurs, la diferite organizații. Eu fac parte din Interact Cișmigiu, anul trecut am fost vicepreședinte. Acolo am înțeles ce înseamnă organizarea de evenimente și teamwork-ul. De doi ani sunt și la revista liceului, pe partea de PR și Social Media, iar acolo am învățat lucruri care par basic, dar care te ajută mult. Cum ar fi redctarea de e-mail-uri sau cum să comunici cu sponsorii.
Un prieten a aplicat pentru licență TEDx și astfel, împreună cu el și încă zece persoane, am făcut cel mai mare TEDx Youth din România la care au participat 180 de oameni. Acolo am văzut câte am învățat și cum pot să le aplic.
La facultate vreau în Franța sau Anglia pe Economics, Politics and Philosophy.
Ina Câmpan, 17 ani, Social Media & PR
La LazărMUN am fost Chief of Media and Chief of Journalists. Adică m-am ocupat de calendarul de PR, ce postări avem și când trebuie puse, de strategia pe feed, story-uri și contracte pentru toți sponsorii. Am vrut să se vadă că e făcut sută la sută de liceeni și să fie un feed colorat. Când deschizi pagina de Instagram, să zici direct „Ce mișto, hai să aflu mai multe!”.
Am învățat în pași cum să fac asta. În clasa a noua am vrut să fiu redactor la revista liceului și-am fost acceptată. O printăm de două ori pe an și-n rest o avem în online cu trei-patru articole pe săptămână. Am învățat de la cei mai mari cum să fac un articol să fie citit și văzut sau cât de important e să mă ocup de Facebook și Insta. Am mai căutat și pe internet cum setezi un target sau cum ajungi la publicul țintă. Școala mi-a creat mediul prin care să-mi dezvolt skill-urile. Adică are atâtea activități diverse care mă inspiră și mă motivează să fac proiecte. Asta plus faptul că aici mi-am găsit și resursa umană necesară.
În ultima lună de organizare lucram cam două ore pe zi pentru LazărMUN. Aveam în echipă șapte oameni și deadline-urile erau cam strânse. În timpul evenimentului am încercat să avem pe site câte două-trei articole pe zi.
Vreau să aplic la Politehnică în străinătate și sper cândva să ajung să combin științele reale cu pasiunea pentru social media.
Andreea Voica, 17 ani, Redactare de articole
Îmi place să fiu la curent cu situația politică și problemele existente la nivel mondial, de asta am și ales să mă bag în echipa de presă la LazărMUN. Am ales să scriu despre ce se-ntâmplă în cadrul conferinței și să nu ratez vreun moment. Practic mă joc de-a jurnalista pentru patru zile.
Am început din școala generală, când scriam articole pentru revista școlii și participam la olimpiade și concursuri. Nu eram un copil extrovertit și cred că scrisul m-a ajutat să mă exprim mai curajos. Învățătoare și diriginta m-au încurajat. Dar am și urmat exemplul celor din jur. Am citit multe cărți și publicații online.
Pe lângă asta, activez în organizații neguvernamentale GirlUp Romania și Interact Cișmigiu. Citesc cărți despre emoții sau ce se află în spatele unui compartiment. M-am lovit și de termeni medicali pe care nu-i înțelegeam, dar îi căutam apoi. Așa m-am hotărât că o să dau la Medicină în București.
Diana Apostol, 18 ani, Debate
Îmi place Debate-ul și să merg la MUN-uri. Sunt interesată de politică și relații internaționale, de șase ani cânt la chitară și sunt part-time activistă pe drepturile femeilor. Sunt președintele echipei din București a organizației GirlUp Romania, unde facem proiecte pe educație sexuală, trafic de persoane sau sesiuni de suport în grup. Anul trecut am intrat în clubul de debate al liceului și n-am lipsit de la nicio ședință, voiam să progresez cât mai repede, iar acum la LazărMUN am câștigat premiul de Best Delegate.
Cel mai important skill care m-a ajutat să câștig asta e probabil încrederea în mine. Când am intrat prima dată în lumea dezbaterilor, îmi era greu să vorbesc sau să țin discursuri coerente. Aveam și emoții și mintea foarte dezordonată. Încercam să evit să vorbesc în public. Ca să rezolv asta, m-am tot pus în poziții dificile, ca să mă forțez și să evoluez. Doar așa am reușit.
Am mai fost și la alte MUN-uri și mereu încerc să ocup un rol mai dificil, ca să mă dezvolt. Până acum, eram sigură că vreau să studiez Informatica și să ajung programatoare. Acum nu mai știu.
