În dimineața asta, la micul dejun, am mâncat supă instant și niște cotor de varză. Când am dat puțin pe mine, era să-mi pice laptopul din poală, dar mi-am văzut în continuare de treabă. O să șterg mai târziu, mi-am zis, înainte să mă ridic să fac niște mișcare. Între timp tăiețeii s-au uscat pe tricou și acolo au rămas. Mai târziu, am sărbătorit ziua prietenei mele pe Google Hangouts.
Autoizolarea e importantă ca să „aplatizăm curba” pandemiei de coronavirus. Însă deja începe să ne facă să ne comportăm în niște feluri atât de ciudate încât nici nu mi-ar fi trecut prin cap cu câteva săptămâni în urmă. Faptul că nu poți ieși din casă, nici măcar să cumperi o rolă de hârtie sau să-ți saluți vecinul, e dubios și are consecințe asupra rutinei zilnice în moduri absolut dubioase.
De aceea am vorbit cu câteva persoane în autoizolare despre lucrurile ciudate pe care le fac în casă ca să reziste carantinei.
„În fiecare dimineață și seară, alerg pe scări de cinci ori”
N-am mai fost la sală de când a apărut coronavirus, iar zona în care stau nu-i bună pentru alergat, pentru că-i aglomerată și poluată, așa că-n fiecare dimineață și seară alerg de cinci ori pe scări. Uneori, dacă am energie, sar și peste balustradă, după care alerg iar. Sunt destul de solid, așa că fac multă gălăgie, dar vecinii sunt prea drăguți să spună ceva. Măcar nu durează mult și-mi pune sângele în mișcare. Jake, 28 de ani
„Am organizat tacâmurile în funcție de greutatea mânerului”
Ca activitate după cină, ieri, eu și colegii de apartament am decis să aranjăm tacâmurile. Am scos totul din sertar și le-am organizat după greutatea mânerelor. Le-am întins pe o pătură și apoi le-am verificat pe fiecare, le-am îndoit ca să vedem cât rezistă metalul. Am avut și câteva discuții dacă furculițele aurii sunt ok și dacă ar trebui să păstrăm cuțitul de friptură având în vedere că niciunul nu consumă carne. Până la urmă am obosit și ne-am dus la culcare. Am spălat 21 de linguri și le-am întins pe un prosop. Gia, 26 de ani
„Vorbesc cu câinele meu destul de... mult”
Oricum făceam asta, dar acum e o conversație în toată regula. Sau, mă rog, într-o singură direcție. În dimineața asta i-am spus: „Ce avem pentru azi, Dylan? Ia să vedem care-i programul”, după care, „Păi, ce crezi despre toate astea?”. Iar el doar se holbează la mine. Știu că nu înțelege, dar, cum sunt singură, e drăguț să am „discuțiile” astea și chiar cred că lui îi plac interacțiunile cu mine. Rachel, 27 de ani
„M-am costumat în aproape fiecare seară”
Nu știu dacă se pune ca obicei, dar iubitul meu și cu mine ne-am costumat în aproape fiecare seară ca să ne mai ridicăm moralul. Am trecut prin diverse teme. Ieri a fost „petrecerea lordului Byron”, azi ne gândim la piele din cap până în picioare. Pentru mâine am sugerat „șic apocaliptic”. Ai văzut serialul The Tribe din anii 90? La genul ăla de look mă refer. Avem și machiajul complet. Ne luăm foarte în serios. Joey, 24 de ani
„Am renunțat la micul dejun, prânz și cină la ore normale”
Lucrez ca freelancer, deci probabil crezi că nu-i vreo mare diferență, dar de când m-am autoizolat, comportamentul meu s-a schimbat radical. Înainte aveam o rutină: mă trezeam la zece dimineața, lucram, mâncam cam pe la aceleași ore, apoi ieșeam în oraș și planificam weekendurile. Dar acum că nu mai pot să mă văd cu nimeni, fac lucrurile la întâmplare. Am renunțat la micul dejun, prânz și cina la ore normale. Ieri m-am trezit la două după-amiază și m-am culcat la patru dimineața după ce am mâncat un sandviș cu pui. Cât timp îmi respect deadline-urile, nu contează când lucrez. Poate ar trebui să fac o rutină, dar e clar că nu se va întâmpla prea curând. Thom, 26 de ani
„Pe 19 martie, am aruncat 19 lucruri la gunoi”
Am făcut o groază de ordine până acum. Pe 19 martie, de exemplu, a trebuit să arunc 19 lucruri la gunoi. Azi e patra zi în care fac asta. Am luat decizia când m-am întors în Marea Britanie, după ce mi-am vizitat mama, și l-am găsit pe iubitul meu în izolare! Asta m-a motivat să fac ordine și să renunț la toate porcăriile.
Mi-a fost cam greu în primele două zile, pentru că am pus prea mult suflet chiar și-n cele mai mici răhățele, dar având în vedere ce se întâmplă și cât de mult timp de introspecție am, începi să reduci totul la ce contează cu adevărat. Am vrut să o fac cumva într-o ordine, așa că am apelat la schema asta cu data. Nat, 21 de ani
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
