Sunt în izolare în apartamentul meu din Budapesta de săptămâni întregi. Deși situația de aici nu e la fel de gravă ca-n Italia, țara mea de origine, am decis să nu risc. Evident că a devenit plictisitor și că stau foarte mult pe internet. Singurul meu contact cu lumea de afară au fost niște știri absolut deprimante sau story-uri de Instagram în care toată lumea pare să se distreze în carantină.
Apoi am citit despre o aplicație care contectează străinii în izolare de pe tot globul. QuarantineChat a fost creată de Max Hawkins și Danielle Baskin, doi programatori americani și artiști care au lansat în 2019 o aplicație similară numită Dialup. Ideea e să-i scoți pe oameni din bulele lor ca să învingă singurătatea și să vorbească cu cineva necunoscut. „Deși lumea poate să vorbească în continuare cu prietenii și familia virtual, experiența de a discuta și cu un străin lipsește din viața multora în prezent”, spune descrierea aplicației.
QuarantineChat e similară cu WhatsApp, trebuie să bagi un număr de telefon ca să o poți folosi, doar că-i vorba de apeluri online, deci sunt moca. Baskin a explicat într-un e-mail că aplicația te sună o dată sau de două ori pe zi la ore diferite ca să „te ia prin surprindere”, dar poți să setezi și tu programul. Lansată pe 1 martie, QuarantineChat are deja peste patru mii de utilizatori în 87 de țări, iar numărul crește în continuare.
Pentru că n-aveam nimic mai bun de făcut, am descărcat aplicația, mi-am făcut un cont și-am așteptat. Am primit un apel la prânz. Dacă-l respingeam, persoana de la celălalt capăt ar fi fost redirecționată către altcineva. Când am răspuns, o voce blândă de femeie m-a salutat și mi-a dat câteva sugestii ca să sparg gheața, cum ar fi, „Uită-te pe fereastră și spune-mi ce vezi”.
Am fost conectat cu Michael*, un artist din Bruxelles. Prima dată râdeam amândoi nervoși, ne simțeam ca la o întâlnire. Dar după câteva întrebări, conversația a curs de la sine. Am vorbit despre planurile noastre care nu mai au niciun sens: Aveam câteva proiecte care s-au dus pe apa sâmbetei, iar pe rudele din Italia e clar că nu mai pot să le vizitez pentru o perioadă. Michael trebuia să meargă în Japonia pentru o expoziție de artă din care făcea parte, acum reprogramată în octombrie. Dar a găsit și o parte bună, izolarea l-a apropiat de colegul lui de apartament pe care nu-l cunoștea prea bine înainte de criză.
A doua zi am vorbit cu Ali, un programator din Lahore, al doilea cel mai mare oraș din Pakistan. Spunea că prim-ministrul lor nu voia o carantină strictă din motive economice. „Spunea că nu ne permitem să luăm măsuri ca-n China și Italia”, mi-a zis Ali. Dar el crede că lucrurile se vor înrăutăți și mai mult, așa că s-a autoziolat pentru o săptămână. Prietenii lui i-au spus că ar trebui să-și închirieze apartamentul și să plece la țară cu ei, dar nu poate să-și ia pisica cu el și nu vrea să o lase în urmă.
Apoi a urmat Carla din Paris, care era amuzantă. Carla mi-a spus că izolarea nu a doborât-o pentru că o ține numai în boardgames și jocuri cu colegii ei de apartament. Fareed*, un student la medicină din Arabia Saudită, cu care am vorbit în următoarea zi, o ducea destul de bine, era în carantină cu familia în casa lor de la periferia Ryad. Era prânz la ei, așa că Fareed era în grădină unde fuma și bea ceva la soare. „Sunt o persoană foarte sociabilă, îmi place să fiu mereu în mișcare”, mi-a spus el. „Vreau să profit de timpul ăsta să mă cunosc mai bine, ca într-o tabără de meditație spirituală.”
Tot optimismul ăsta m-a făcut să mă întreb dacă sunt singura persoană care se simte ciudat. Dar a doua zi l-am cunoscut pe Zack, un tip din New York, care lucra pe unde apuca. Nu voia să-mi spună concret cu ce se ocupa, dar a fost prima persoană care chiar s-a deschis. Își făcea griji că nu va avea pe ce să se bazeze dacă-și va pierde jobul. „Viața mea e destul de solitară, iar criza asta înseamnă că voi fi și mai izolat”, a zis el.
Indiferent unde trăiești sau cu cine locuiești, e normal să te simți singur într-o perioadă ca asta. QuarantineChat mi-a oferit o perspectivă unică de la cineva care resimte diferit aceeași criză globală. Iar uneori e mai ușor să te deschizi în fața unui străin.
* Numele au fost schimbate.
Articolul a apărut inițial pe VICE IT.
