Pe peretele cabinetului terapeutei mele era un poster cu o coțofană și o carte de joc. Mai erau și alte obiecte, dar astea două mi-au apărut în vise de nenumărate ori. Uneori mă plimbam prin tărâmul viselor și călcam pe un as de romb. Știu că mă gândeam: „La dracu’, nicăieri nu scap de astea”.
Spațiul fizic din cabinetul unui terapeut e enorm de important pentru terapie. Fie că e vorba de o clinică sau o sufragerie aglomerată pe o stradă mare, locurile astea oferă un spațiu sigur, departe de viața de zi cu zi, unde poți discuta lucruri intime pe care nu le știe nimeni despre tine, ca să înțelegi conexiunile ciudate pe care le face creierul tău.
Acum, la fel ca majoritatea oamenilor care merg la terapie, o sun pe terapeuta mea de la mine de acasă. Spațiul meu terapeutic a devenit propriul pat. După câteva încercări eșuate de a-mi crea intimitatea necesară, am învățat cum să profit la maximum de terapia de acasă. Și tu poți face la fel.
Spațiile terapeutice sunt întotdeauna fie clinice, fie academice și liniștite. De obicei nu sunt aglomerate, conțin câteva cărți și obiecte de artă. E greu oricum să îți folosești ambele emisfere ale creierului ca să ții minte evenimente și să cauți cuvinte ca să-ți exprimi sentimentele, așa că nu e nevoie de multe elemente vizuale și auditive. Găsește un colț liniștit în casă, adu-ți o pătură confortabilă sau o pernă, un pahar cu apă, un caiet în care să notezi ce îți spune terapeutul și orice crezi că ai avea nevoie.
Elimină elementele care îți distrag atenția
Știam că dacă mă plimb prin casă ca o fantomă cu telefonul în mână, pe speaker, n-o să am parte de o ședință de calitate. Dar evident că așa am făcut prima oară! După ce ți-ai creat spațiul, asigură-te că nu vei fi întrerupt în timpul ședinței.
E foarte greu să fii deschis și reflexiv dacă stai cu teama că o să intre peste tine mama, partenerul sau cățelul, a zis Eleanor Morgan, psiholoagă și autoarea a două cărți despre sănătate mintală. Comunică-le clar această nevoie celor cu care împarți casa. Protejează-ți spațiul. Dacă nu ești obișnuit să comunici cu terapeutul astfel, poate ești tentat să ții telefonul lângă tine. Nu. Scoate-l din cameră. Mintea ta merită o oră fără să fie distrasă; comportă-te ca și cum ai fi în cabinet
Respectă ritualul
O ședință de terapie e un fel de ritual. Și, ca în orice ritual, are o anumită ordine a evenimentelor. Înainte să intru în cabinet, eu fac o recapitulare rapidă a ședinței anterioare, încerc să-mi amintesc dacă mi-am făcut temele și mă străduiesc să fiu calmă și prezentă. Când plec, iau autobuzul sau metroul și notez idei despre ședință. Uneori plâng.
N-o să poți accesa zonele din creier de care ai nevoie dacă sari de la conferința cu colegii de birou direct în terapie sau invers. Ia-ți zece sau douăzeci de minute să stai cu tine după ședință: meditează, scrie în jurnal ce ai discutat, fă-ți un ceai. Tratează ședința ca pe una obișnuită.
Profită de faptul că ecranul funcționează ca o barieră
Înainte aveam o problemă: nu puteam face contact vizual cu terapeuții, pentru că mă temeam să nu le ghicesc gândurile despre ce spuneam. Emily Reynolds, autoarea cărții A Beginner’s Guide to Losing Your Mind, crede că ar trebui să profităm de bariera oferită de ecranul telefonului sau al laptopului.
Să ai o conversație față în față cu cineva nu e același lucru ca un videocall, ceea ce înseamnă că s-ar putea să îți vină să spui lucruri diferite sau să vorbești despre lucruri pe care înainte îți era jenă să le spui. „Distanțarea de terapeut te poate ajuta să explorezi anumite chestiuni.” Notează-ți subiectele de discuție pe care le eviți de obicei, s-ar putea să îți fie mai ușor să vorbești despre ele la telefon.
Comunică cu terapeutul
Dacă ți se pare ciudat să aveți ședințele prin telefon, spune-i asta terapeutului tău. Explică-i cum funcționează pentru tine vorbitul la telefon și stabiliți împreună dacă e nevoie să schimbați ceva.
La ultimele două ședințe, eu am vorbit despre simptomele OCD-ului în relație cu pandemia. Nu sunt foarte anxioasă în legătură cu pandemia, iar timpul nostru e limitat. Am simțit că trebuie să vorbim despre asta cumva din obligație. I-am zis asta și acum reușim cu brio să evităm subiectul și să ne concentrăm pe lucrurile mai importante.
Totuși, nu uita că e normal să te simți anxios sau nesigur în perioada asta
Majoritatea dintre noi avem puncte de referință pentru această pandemie. Unul dintre ele ar fi că aproape toată populația globului s-a uitat la filmul Contagion pe Netflix. Nu-ți face griji dacă ședința de terapie nu pare să te ajute la fel de mult ca de obicei sau dacă simți nevoia de mai multe pe săptămână.
„E absolut sănătos să îți fie frică sau să fii mai sensibil în timpul unei pandemii”, a explicat Morgan. „Întreruperea programului obișnuit e groaznică pentru unele persoane, la fel și lipsa contactului uman. Dar tentația de a elimina aceste reacții umane normale nu e sănătoasă. Trebuie să fim înțelegători cu noi înșine.”
Chiar și în afara ședinței de terapie, suntem într-o perioadă în care merită să fim prezenți și să înțelegem că mulți ne simțim la fel. Din păcate, suntem nevoiți să ne gândim la asta în camera noastră, și nu în cabinetul cu care ne-am obișnuit.
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
