Viața bate vlogul este o emisiune în care vloggeri români își împărtășesc poveștile de viață, adică îți arată că oricât de mulți urmăritori au și oricât de multă faimă au căpătat, sunt tot oameni și trec prin bullshit-uri ca și tine: de la părinți alcoolici și bullying la droguri și avort - subiecte care sunt în continuare considerate tabu în societatea românească. Anul trecut a fost primul sezon, pe câțiva ți i-am prezentat aici - Alpaca Legion, Miru și Radu Constantin. Acum, că a început al doilea sezon, o să vezi în fiecare miercuri poveștile de viață ale unor vloggeri ca Max, frații Munteanu, Dia și Pain de la 5Gang, precum și alți oameni mișto.
După ce săptămâna trecută am vorbit cu Daria Jane, acum am stat la o discuție, de la depărtare, cu Emil Rengle. Probabil îl cunoști deja ca fiind „dansatorul pe tocuri” care a câștigat Românii au talent și „băiatul care a ieșit din dulap” într-un vlog în care a admis că este bisexual.
Emil are 29 de ani și este totodată prezentatorul emisiunii Viața bate vlogul. Spune că a vrut să invite vloggeri de succes la ceva mai mult decât discuții, la o terapie de grup. Aparițiile sale nonconformiste de la Elle New Music Awards în iunie 2019 și America’s Got Talent în ianuarie 2020 i-au adus, pe lângă o scădere în numărul followerilor, și o perioadă cu atacuri de panică, anxietate și mult hate online.
Am vorbit cu Emil, să văd ce înseamnă pentru el eșecul și cum treci peste comentarii în care oamenii spun că îți vor moartea.
VICE: Când vorbești de hate, la ce te referi mai exact?
Emil Rengle: Pentru că atât la Elle, cât și la America’s Got Talent am fost foarte expus, trebuia să mă aștept ca reacțiile să fie împărțite. Dar, obișnuit să am foarte mult sprijin din partea fanilor mei, cred că nu am fost pregătit psihic să primesc atâta ură. Oameni care nu erau alături de mine au existat și până acum, doar că de data asta am resimțit mult mai mult ecoul hate-ului online.
Îți amintești vreun mesaj de hate care te-a afectat în mod special?
Au apărut până și clipuri pe Facebook cu un domn care îndemna oamenii să mă găsească, să mă bată și să mă omoare. Erau comentarii de genul „tu ar trebui să mori” sau „dacă te prindem, te omorâm”. Ce m-a speriat a fost faptul că avea și foarte multe like-uri, că oamenii îl susțineau.
Asta se întâmpla anul trecut, în vară. Și atunci mi-am sunat managera și i-am zis că mi-e teamă, că aș vrea să mă gândesc la opțiunea de a mă muta într-o țară mai deschisă la minte și la abordare. Ea m-a liniștit, mi-a zis că probabil m-a luat un atac de panică și că oamenii care spun asemenea lucruri pe Internet nu le fac și-n realitate.
Cum ai descrie, pe scurt, aparițiile tale la cele două show-uri internaționale?
Elle a reprezentat încă o oportunitate pentru mine să scot în față faptul că trăim după reguli și că totul este fluid în ziua de azi. De asta am purtat și rochie. America 's Got Talent a fost un lucru nou. Am abordat acolo o atitudine foarte efeminată în mod intenționat. În spatele unei emisiuni de genul există o echipă foarte mare și o sută de păreri. Și probabil mi-a fost foarte greu să rămân eu integru la nivelul acesta. Poate am riscat prea mult și nu am mai fost sută la sută eu.
Ai avut oameni apropiați care și-au schimbat comportamentul față de tine după aceste apariții?
Nu. În schimb, simt că am pierdut suportul unor fani și asta s-a simțit în scăderea numărului de followeri. Asta fix în perioada în care am fost în trending cu numărul de la America's Got Talent, dar și la Elle. Acest lucru nu m-a deranjat, prefer să am aproape oameni care mă iubesc și mă acceptă exact cum sunt. Cei care au părăsit vaporul au fost cei care îmi dăduseră inițial follow doar pentru că eram în trending sau pentru că am câștigat Românii au Talent, dar nu au înțeles esența mesajului meu. Nu-i consider o pierdere.
Au fost mereu oameni care ți-au scris mesaje de ură. De ce a fost diferit acum?
Una e să ai o apariție care să nu fie primită de toți în mod pozitiv, alta e să fii bombardat non-stop. Haterii sunt oameni în stare să dea mesaje în fiecare zi și la fiecare poză. Vor atenție atât de mult, încât o cer des și repetat, într-un mod toxic.
Am avut un moment în care am lăsat acest hate să intre în sfera mea de energie și să mă afecteze. Să am îndoieli legate de mine, să nu mai am încredere în ceea ce fac. Ușor lucrurile astea se infiltrează în mintea ta până devii anxios, nu realizezi că ești anxios, dar știi că nu ești ok cu tine. Că trebuie să asculții din nou afirmații pozitive, să-ți spui din nou că te iubești, după că ai citit mult prea multe comentarii de ură.
Când ai început să crezi ce spun haterii?
E foarte tricky, nu știi și nici nu realizezi când începi să crezi. Pur și simplu seara, în pat, înainte să te culci, te întrebi „Dar oare dacă are dreptate Ghiță ăla care a comentat că sunt bolnav psihic și că ar trebui să fiu omorât?” și tot te joci cu gândul ăsta. Bineînțeles că aici intervin maturitatea ta și nivelul la care ai ajuns să te cunoști. Cred că sunt momente în care nu ești conștient de tine, poate pentru că nu ești în cea mai bună perioadă a vieții tale. E nevoie însă să te reconectezi cu tine, ca să ieși din asta.
Consideri că aceste apariții au fost eșecuri pentru tine?
Le-am transformat, în capul meu, în premii. M-am gândit că, dacă strâng cât mai multe eșecuri, o să reușesc să fac lucruri. Probleme vor apărea când n-o să mai am eșecuri, atunci înseamnă că nu mai fac nimic pentru a mă autodepăși. Adică rămân în zona de confort, iar acolo n-ai cum să eșuezi. Acolo știi tot. Poți să dai de eșecuri doar când ai curajul să riști.
Ai avut vreun moment în care te-ai simţit în disconfort pe stradă?
Da, dar nu cum te-ai aștepta. Mergeam pe stradă în București și un domn în vârstă m-a strigat de pe partea cealaltă a străzii „Tu ești?! Tu ești băiatul ăla care..” și l-am întrerupt, că m-am enervat așa tare, și i-am zis „Care ăla?! Homosexualul? Da, eu sunt homosexualul ăla!”. S-a blocat, s-a înroșit și mi-a zis „Nu, eu te apreciez! Sunt fanul tău!”.
M-am rușinat tare. L-am judecat eu pe el, pentru că mă așteptam să mă hate-uiască, ca în online. Atunci am decis să iau pauză de la social media.
Cum s-au raportat urmăritorii tăi la pauza de pe rețelele sociale?
Foarte ok. După ce-am postat pozele prin care am anunțat că mă retrag puțin (pe 4 aprilie), primele comentarii au fost de susținere. Că mă așteaptă înapoi și să-mi iau cât timp am nevoie pentru mine. Oamenii care au rămas alături de mine au înțeles întotdeauna procesul.
Ai mai încercat și alte soluții?
De-a lungul anilor, am apelat foarte des la terapie, de aici și ideea de a face terapie de grup cu oameni care au influență în online. Vreau ca cei care poate n-au acces la educație sau care trăiesc în zone rurale să înțeleagă cât este de important să vorbești despre problemele tale și ce simți. Lucrurile care-ți apasă mintea și inima.
Ca alte soluții, eu practic life coaching de doi ani cu Irina Kuhlmann, precum și meditație, yoga, theta healing și terapia mea de suflet, dansul.
Toți am avut eșecuri și-mi închipui că și tu ai mai avut înainte de perioada asta. Cum treceai peste ele înainte?
Diferența e că înainte nu eram atât de expus și știind că nu foarte multă lume îmi vede eșecurile, am trecut mai ușor peste. Acum, pare că tu însuți creezi o platformă haterilor unde ei se pot bucura că ai dat-o în bară. A fost o experiență nouă, să ai un eșec și el să fie expus în fața unei lumi întregi. Și peste asta să vină și oamenii care râd de eșecul tău.
Care e întrebarea care îți e adresată cel mai des?
„Tu ești cel care ne-ai făcut de râs?”, după America's Got Talent. M-a consumat foarte mult și mi s-a părut nedrept că unii oameni se asociau cu mine când aveau cum să se mândrească. Dar când nu, mă arătau cu degetul. Nu au mai văzut detaliile, faptul că e un concurs internațional, că sunt singurul român care a fost invitat la o ediție specială The Champions sau că am concurat cu cei mai buni din lume.
Și, bineînțeles, în ultimii doi ani am tot auzit: „De ce dansezi pe tocuri?”.
Ce i-ai zice unui tânăr/unei tinere care trece prin același lucru ca tine?
Acum un an, am ținut un speech pe scena Teatrului Național cu mesajul „E ok”. E ok să fii român, maghiar, rom, gay. E ok să fii oaia neagră, să nu te încadrezi, să ieși din cutie. Orice și oricum ar fi, este ok. Am înțeles acum că e ok și să treci și printr-o perioadă anxioasă, chiar dacă nu-ți dorești. Dar îți dai seama că poate fi cel mai mare ajutor e să te reconectezi, să-ți evaluezi drumul. Primul pas e să acceptăm să vorbim despre asta pentru că ne poate ajuta. E ok!
