Nu știu dacă ai văzut documentarul Little Yellow Boots, prezentat zilele trecute la festivalul de film despre protecția mediului Pelicam, dar mie filmul ăsta mi-a dat de gândit.
Este povestea unei lungi călătorii în diverse colțuri ale lumii și are forma unei scrisori, pe care regizorul John Webster o adresează viitoarei sale strănepoate, un fel de proiecție asupra unui viitor incert.
Documentarul m-a făcut să meditez la acțiunile noastre de zi cu zi și la moștenirea pe care o lăsăm celor care vor veni după noi. Mi-a rămas întipărită în minte o scenă din film în care un cercetător se întreabă:
„Este omenirea capabilă să facă o schimbare majoră din proprie intuiție sau este necesar să ajungem într-un punct critic?”
La cât de puține lucruri se fac pentru a proteja mediul și ținând cont de ce văd în jur, nu am o perspectivă optimistă.
Am profitat de faptul că sunt la un festival de film „despre oameni și mediu” și i-am întrebat pe câțiva dintre participanții de la Pelicam, care sunt lucrurile mici pe care le fac pentru a salva planeta.
Irene Pampu, 18 ani, voluntar Pelicam
Locuiesc cu bunica care este o mare fană a curățeniei și a economiei. Ea funcționează pe principiul „consumăm cât avem nevoie, în rest este risipă”, așa că m-am obișnuit să fiu foarte atentă la resursele pe care le folosesc, curent, apă. De exemplu, opresc apa cât de mult pot, atunci când spăl vasele. Nu aprind luminile seara, îmi ajunge cea de la laptop, iar la televizor nu mă uit.
Fac parte din echipa cercetașilor din Tulcea și m-am obișnuit să strâng gunoiul în urma mea și, din păcate, și pe al celorlalți. Tulcea e un oraș mic, unde nu se întâmplă multe chestii, iar oamenii s-au bucurat că au avut acces la filme gratis și în aer liber.
Poate așa vor ajunge mai multe mesaje la ei și își vor schimba comportamentul. Apropo de gunoaie și colectare, subiect pe marginea căruia sunt mai multe filme la Pelicam, e enervant că nu se pune la punct un sistem mai funcțional. Așa, la nivel subiectiv, dacă te face să te simți mai bine să reciclezi, e foarte ok, e un prim pas spre marea schimbare, dar realist vorbind, nu se schimbă mare lucru.
Maria Cîrstea, 29 ani, fotograf
În primul rând separ gunoiul. N-aș putea să numesc asta reciclare, pentru că separ doar resturile menajere de celelalte lucruri și le las la ghena blocului. Fac asta mai ales pentru a ușura munca oamenilor care lucrează la sortarea deșeurilor. În afară de a-i ajuta pe acești oameni, nu cred că reciclatul în România are un impact foarte mare, față de alte țări, unde gunoiul se ridică selectiv și au legislații mai dure pe tema asta. De exemplu, sunt amenzi foarte mari pentru cei care nu reciclează.
Nu mai folosesc soluții chimice pentru curățenie la baie sau bucătărie, încerc să apelez doar la produse prietenoase cu natura.
Las mașina acasă, merg cât pot de mult pe jos și sunt atentă la cât plastic folosesc.
Un alt lucru pe care îl mai fac este să nu arunc uleiul folosit, știu că poluează apa într-o proporție destul de mare. Dar fac asta de puțin timp, încă nu știu ce pot face cu el după ce-l strâng.
Marian Scafaru, 36 de ani, inițiatorul și managerul proiectului Uleiosul
M-am decis acum patru ani să încep acest proiect de mediu, de colectare a uleiului alimentar folosit. Scopul proiectului este de a include și uleiul pe lista deșeurilor generale. Auzim foarte des de colectarea hârtiei, a plasticului, cartonului, sticlei, dar nu și despre uleiul folosit, care este foarte nociv pentru mediu: doar în București se aruncă zeci de tone lunar, iar un litru de ulei poate polua până la un milion de litri de apă. Se formează o peliculă subțire la suprafața apei, oprind astfel oxigenul să circule către viețuitoare și, odată ajuns la sol, acestuia îi va lua ani buni pentru a redeveni fertil.
Am încercat să introduc în acest proiect și un mijloc de deplasare alternativ, ca să nu contribui la zgomotul și poluarea Bucureștiului, așa că folosim o cargobicicletă pentru a colecta uleiul din gospodării. Pe lângă asta, mergem cu ONG-ul nostru prin școli unde, pe lângă promovarea proiectului nostru, vorbim cu copiii despre mediu și ce efecte au acțiunile oamenilor asupra acestuia.
Mihai Stoica, 34 de ani, fotojurnalist
Lucrând de ceva timp în domeniul ăsta, am început să fiu atent la o grămadă de chestii pe care nu le conștientizam înainte. De exemplu, că aș putea să opresc apa la duș în scurtele momente în care nu o folosesc, să mai sting lumina când ies din cameră. Totuși, mă gândesc că nu chestiile mici pe care le facem sunt cele care o să salveze planeta. Mă supără faptul că ni se zice că, pentru a ne salva, trebuie să facem aceste lucruri vizibile, dar fără o finalitate importantă, de genul „hai să stingem lumina timp de o ora la Earth Hour și totul va fi ok”.
Cred că cel mai eficient ar fi să dăm mesajul mai departe și să convingem cât mai mulți oameni să economisească apă sau curent, să recicleze zi de zi.
O altă soluție, mult mai eficientă, ar fi să ne sunăm decidenții pentru a reclama problemele care ne afectează. De exemplu, le poți scrie acționarilor companiilor despre faptul că este consumată foarte multă energie sau apă în industriile pe care ei le susțin, iar asta afectează comunități întregi și chiar și pe ei. La fel poți acționa și în cazul politicienilor. Le poți scrie direct sau contactând un ONG, cum ar fi 2Celsius (cel din care fac parte).
Alina Medoia, 26 de ani, actriță
Aș vrea să reciclez, așa că am căutat recent să văd dacă există centre de reciclare pe lângă casa mea și am descoperit că există o hartă cu zeci de locații din tot orașul. Acesta este un prim pas pe care l-am făcut pentru a salva mediul. Mai am niște mici obsesii legate de asta. De exemplu încerc să închid robinetul cât mai repede, apa sau lumina. Orium ar fi, mi se pare că nu fac destul de mult. Mai ales acum, după ce am fost la Pelicam, mi se pare că nu fac nimic.
Roxana Bucată, 33 de ani, Director de Comunicare Pelicam
Deși sunt conștientă de multe lucruri, nu pot să mă laud cu prea multe eforturi personale de a salva planeta. De curând am fost cu prietenul meu la un picnic în parc și am rămas uimită de câte gunoaie, mai exact plastic, am strâns după noi.
În general, nu cumpăr mâncare împachetată prea mult, cumpăr doar cât trebuie să consum, economisesc energie electrică, curăț sticlele înainte să le arunc și le las la ghenă separat de resturile menajere. Este păcat că, deși foarte mulți oameni sunt dispuși să recicleze pe bune, în România nu ți se dă oportunitatea asta. Atâta timp cât din punct de vedere politic și economic există interesul ca tu să produci cât mai multe deșeuri, nu cred că lucrurile se vor schimba.
Profesional sunt foarte implicată. Mă informez, documentez și scriu despre probleme de mediu pentru Think Outside the Box. La Pelicam ne gândim cum să organizăm totul într-un mod cât mai eco, dar, orice am face, nu ne iese 100% așa cum ne dorim. Fie pentru că nu avem altă alternativă, fie pentru că alternativa este prea scumpă și nu ne permitem. De exemplu, servim mâncare în farfurii de plastic și venim la festival cu mașina și cu avionul.
După câteva zile petrecute la Pelicam am rămas cu impresia că planeta are destule resurse cât să trăiască în continuare, dar problema rămâne la noi și la responsabilitățile pe care ni le asumăm pentru a o proteja. Uneori am impresia că oricât de multe lucruri mici aș face, în România nu există un cadru care să permită eficientizarea lor în scop ecologic.
