Mama mea lucrează în Italia de 18 ani și, la începutul anului, înainte de pandemia de coronavirus, venise în țară pentru un concediu de vreo trei luni. Stătea la mine, în dormitorul amenajat în demisol și se uita pe Amazon Prime la filme, în mare parte comedii romantice. Se cam plictisea aici, iar pe mine mă ploua un nor depresiv și nu știam cum să o distrez.
Mama a divorțat de tata acum 15 ani și de atunci e singură. Ar vrea să cunoască pe cineva cu care să-și împartă viața și care, cum mi-a mai zis ea, să-i facă uneori cafeaua dimineața și să fie un partener de bază.
Ca să nu mai stea doar în casă, la filme și pe Facebook, i-am instalat aplicația Tinder. Am zis că poate așa își mai face prieteni, sau cine știe, cunoaște vreun bărbat mai acătării. După ce am ajutat-o să-și aleagă trei fotografii, am urmărit-o cum se hlizește la câte un bărbat mai chipeș. Dar râsul a devenit plâns, după o vreme.
Primul tip cu care a vorbit pe Tinder era însurat. Maică-mea nu putea concepe cum cineva cu nevastă acasă poate sta pe aplicații de întâlniri. I-a zis că nu e interesată de el și a lăsat-o baltă cu discuția. Când a început să vorbească cu Dan*, al doilea tip, m-au năpădit dubiile despre ce am făcut. Oare era bine că mi-am pus mama pe aplicația asta? Oare e în siguranță?
I-am făcut instructajul: să iasă la întâlniri doar în spații publice, să nu le dea date prea personale despre ea sau despre familie și să aibă grijă, că internetul este plin de dubioși.
La prima ei întâlnire cu Dan, care s-a petrecut la un KFC de pe lângă casă, am stat ca pe ace. Am pus-o să-mi dea numărul lui de telefon înainte să plece de acasă, ca să-l am în caz că se întâmpla ceva, și să-mi scrie din când în când, ca să știu că este în regulă.
S-a întors după trei ore, afară se întunecase, iar eu eram deja un pic panicată. Mi se declanșase un instinct protector față de ea, și dacă de regulă părinții își așteaptă copiii să se întoarcă din oraș, de la distracție și întâlniri, acum rolurile se inversaseră.
Dan era un tip pe la 40 și ceva de ani, tatuat pe ambele brațe, angajat în domeniul imobiliar și tatuator în celălalt timp. Era însurat, dar a fost sincer de la început cu treaba asta și a zis că are nevoie de prieteni.
Mama mea e o femeie care a trecut prin multe greutăți în viață, din adolescență și până azi. La un moment dat a zis că, după ce-și schimbă prefixul în 2020, și împlinește 50 de ani, o să-și tatueze o pasăre phoenix, discretă.
După vreo câteva zile de când s-au cunoscut, mama era la Dan și își tatua tot omoplatul drept. Mi-am pus mâinile în cap ca o bunică cu o nepoată adolescentă, dar ea era fericită.
Îndrăgosteală adolescentină. Dar periculoasă
A rămas prietenă cu Dan și a continuat să își caute jumătatea pe Tinder mai ceva ca o adolescentă. L-a cunoscut pe Arvid, un norvegian cu ochii verzi, care nu arăta prea rău și cu care a vorbit zilnic vreo trei săptămâni.
Arvid era văduv de cinci ani și a trăit în Londra câțiva ani cu fiica lui. Spunea că lucrează pe un contract temporar în Turcia, pentru Gazprom, ca inginer pentru țevile subacvatice. Era un romantic incurabil și își căuta jumătatea pe aplicații de dating.
El și mama și-au declarat îndrăgosteala destul de rapid. Au făcut planuri de a se întâlni în România după ce-și încheie contractul din Turcia, pe care i l-a trimis mamei (pe Whatsapp, unde și-au mutat ulterior conversația), ca să o asigure că intențiile lui sunt reale și că, odată ce i se termina contractul, avea de gând să vină în România:
M-am uitat câteva secunde la el și mi-am dat seama că e fals. În timp ce Gazprom chiar livrează gaz către turci, fițuica asta albastră avea greșeli de scriere, numele lui Arvid arăta pe el ca o nucă-n perete și îi lipseau semnăturile.
La o căutare pe Google, Facebook și Instagram, Arvid Kare nu avea nicio urmă. Ce fel de om nu lasă nici o urmă digitală în 2019-2020? Ulterior am găsit însă un profil cu acest nume pe LinkedIn, iar descrierea se potrivea.
Suspiciunea că bărbatul de pe Tinder ar putea fi vreun traficant de persoane
Cu toate astea, i-am urcat fotografia pe site-ul rusesc Yandex și am găsit una cu un grup de tipi printre care și unul care seamănă cu el, doar că era cu un grup de gagii gay din Manchester, iar Arvid era heterosexual. Sau cel puțin așa susținea.
Mama n-a avut nevoie de mai mult de o săptămână de discuții zilnice ca să se atașeze de el și să-și facă planuri de viitor. Viața lor va fi minunată și plină de iubire, cum nu s-a mai văzut. Arvid i-a trimis fotografii cu el, printre care și una în care fiica lui îl pupa pe obraz. Un clip în care alerga în natură. O poză în halatul de baie.
În timpul ăsta, Arvid o convingea pe mama să iasă de pe Tinder. Acum, că s-au găsit, nu mai are nevoie niciunul de aplicație, nu? Eu am văzut în asta o tehnică de separare a victimei de orice le-ar putea sta în cale.
I-am spus mamei că Arvid pare dubios și că e posibil să fie un șantajist, care vrea să o facă la bani sau un traficant de persoane. Și i-am prezentat scenariul în care el vine în țară, se văd și apoi ea dispare. „Cine să mă vrea pe mine, fetiță, babă la 50 de ani?”, m-a întrebat. Dar traficul de persoane nu are vârstă.
Conform unei analize a Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane (ANITP), numărul victimelor traficului de persoane a crescut cu 28,8% din 2018 până în 2019, de la 497 victime identificate la 698. Doar că numărul real nu este cu adevărat cunoscut. Datele oficiale arată totuși că în aproape două sute de cazuri, recrutorul a fost un necunoscut. Persoanele traficate sunt furnizate unor rețele care le exploatează sexual în 74,2% din cazuri, iar în 16,5% din situații, acestea sunt obligate să muncească în condiții groaznice.
Un raport al Comisiei Europene din 2018 clasează România pe primul loc în ceea ce privește traficul de persoane în Uniunea Europeană.
Paranoia mea a început să prindă totuși la mama, care din adolescentă îndrăgostită a devenit sceptică în privința lui.
Cum am aflat adevărul despre Arvid
Într-o seară, la insistențele mele, i-a cerut lui Arvid o poză cu pașaportul. A trimis o fotografie a doua zi, cu numele în mod evident scris pe calculator, cu poza lui din alt film cu restul calității fotografiei, fără modelul de pe fundalul pașaportului imprimat și pe poză și cu numerele din colțurile stânga-sus și dreapta-jos diferite. Un fals identificabil de la kilometri distanță.
I-am urcat apoi două fotografii pe PimEyes, un site pe care la fel ca pe Yandex, poți urca fotografii și îți găsește altele asemănătoare, doar că acesta e axat mai mult pe recunoaștere facială.
Am încărcat trei fotografii cu Arvid și mi-a găsit câteva asemănări.
Primul rezultat era un cont de Instagram al unui tip pe care-l cheamă Paul. Am găsit pe profilul lui toate fotografiile pe care i le trimisese Arvid mamei. Dar Paul e gay, în Anglia. În fotografia cu Arvid și fiica lui erau de fapt Paul cu o amică.
I-am arătat mamei ce am descoperit: furt de imagine. Am decis să mai avem puțină răbdare cu Arvid, să vedem ce indicii avea să ne mai dea despre planurile lui în România.
Două zile mai târziu, mama plângea în dormitor, în timp ce vorbea cu el la telefon. Am intrat și i-am zis să mi-l dea mie.
„Numele meu este Kelvin”, mi-a zis omul din telefon. E din Nigeria și are 28 de ani. „Vreau să-mi cer iertare pentru că nu mi-am folosit identitatea reală și pentru că am mințit. Sunt un bărbat negru și nu am intenții rele față de mama ta.”
A explicat că a folosit pozele lui Paul pentru a-i atrage atenția mamei. „Știam că dacă foloseam poza mea, nu ar fi fost interesată de mine.”
A acceptat să intrăm pe Skype.
Escrocheria în care era să pice mama
Kelvin vindea mașini într-un parc auto. Spunea că i-ar fi zis mamei adevărul când s-ar fi cunoscut în realitate - de parcă ar fi avut de ales.
„Nu contează culoarea pielii tale, dar îți pot fi mamă, știi?” i-a spus mama, dar el doar își cerea iertare.
L-am întrebat de ce a căutat femei de vârsta ei și de ce din România, deși intuiam deja.
Nigeria este una dintre țările cu mulți escroci de internet, unul dintre modurile de operare fiind chiar înșelătoriile romantice din care victimele nu doar că scapă cu buzunarul mai gol, dar în care și formează „legături emoționale cu escrocii, crezând că sunt sinceri și potențiali parteneri de viață”, scrie Forbes.
Una dintre cele mai populare escrocherii este „prințul nigerian”, prin care agresorul trimite e-mail-uri victimelor, jucând rolul unui nobil care se află într-o situație dificilă și trebuie să plece din țară, însă vrea să-și salveze averea. Pentru a face asta are nevoie de contul bancar al victimei, ca să-i transfere bani, însă îi cere bani înainte pentru a plăti taxele așa-zisului transfer. Alte escrocherii sunt sentimentale, iar abuzatorii se dau drept altcineva pentru a cuceri victimele și a obține de la ele bani, obiecte valoroase sau, în cele mai groaznice scenarii, ademenesc victimele în rețele de prostituție și exploatare prin muncă.
„Am auzit multe despre România și e un loc drăguț, în mare parte cu priveliști și case frumoase”, a răspuns Kelvin, dar n-am mai lungit-o. Bărbatul n-a recunoscut că era o schemă dubioasă de obținut bani, dar noi am fost ușurate că am aflat adevărul.
„Că era negru nu era nicio problemă, dar 28 de ani?”, râdea mama și mi-a spus că mai devreme plângea pentru că a înduioșat-o când i-a cerut Kelvin iertare.
„Pot fi alte femei care au ca punct slab că vor să fie iubite și devin vulnerabile în fața unora ca ăștia”, a concluzionat ea. Eu doar mă bucur că nu mi-a fost tăiată mama bucățele și vândută pe piața neagră.
Metodele folosite de escroci sentimentali pe internet
În septembrie 2019, aproape trei sute de escroci de pe tot globul au fost arestați pentru încercări de a înșela alte persoane pe internet, a raportat OCCRP. Dintre aceștia, 167 erau din Nigeria. Cu toate astea, escrocii sentimentali pot proveni din orice țară, de la România până în SUA.
Psihologul Cezar Laurențiu Cioc a cunoscut atât victime cât și agresori ai escrocheriilor sentimentale și menționează patru metode principale de înșelăciune: metoda „generalul american”, în care escrocul se dă drept un militar din Irak, cu mulți bani în bancă, pe care vrea să îi împărtășească, însă are nevoie de trei-patru mii de dolari pentru a retrage banii; metoda „Casanova”, prin care escrocul își creează o identitate falsă pentru a obține beneficii personale, precum bani sau bunuri de valoare de la victimă; metoda „Loverboy”, a escrocilor care „pentru fetele credule, în special cele din mediul rural și tinere, oamenii se transformă astfel încât să te îndrăgostești de ei, sunt cuceritori, curtenitori, te scot în oraș, apoi îți spun să mergeți în occident pentru o viață mai bună, unde sunt rețele de trafic de carne vie”; metoda „accidentul”, prin care agresorul cere bani victimei pentru că a avut un accident și are nevoie de ajutor.
Nu avem cum să știm dacă escrocul de care a dat mama era un Casanova sau un loverboy, pentru că nu am ajuns cu el până în punctul în care să pretindă ceva de la ea. Cert este că prin ambele metode, spune Cezar Laurențiu Cioc, victimele pot fi scoase din țară și „duse în mediul prostituției, unde sunt bătute, agresate, tăiate cu cuțitul, arse cu țigara” și terorizate emoțional.
Pe internet, trebuie să fii mereu vigilent când vine vorba de comunicare, indiferent de vârstă, gen sau de aplicația de dating, site matrimonial sau alte platforme. Cazul mamei mele arată însă și cât de ușor poți deveni vulnerabil când „te îndrăgostești” online.
*Numele lui Dan a fost schimbat, pentru acest material.
