Cele mai tari locuri pe care voiam să le vizitez înainte de pandemie și de care habar nu aveai

Vara asta urma să am ultima vacanță din timpul facultății și aveam planuri mari. Înarmată cu dorința de aventuri nemaipomenite și călătorii ambițioase, voiam să merg într-o excursie solo în China, timp de o lună. Apoi, după ce m-aș fi întors din această călătorie transformatoare, urma să plec în lume cu câțiva prietenii, să sărbătorim împreună încheierea facultății.

Dar apoi a venit pandemia și toți am intrat într-un fel de purgatoriu. Călătoriile tuturor s-au încheiat subit, iar turismul global e afectat puternic, mai ales în zone turistice foarte populare, precum Japonia.

Una dintre cele șapte noi minuni ale lumii, orașul pierdut Petra, din Iordania, nu are nevoie de o mare prezentare. Ruinele lui arheologice, faimoase în lumea întreagă, l-au plasat în patrimoniul mondial UNESCO în 1985. Structurile antice extraordinare, săpate de nabateeni într-o stâncă în jurul anului 200 AD, au atras peste un milion de turiști în 2019. Și nu e greu să înțelegi de ce. Ascuns între niște canioane colosale, în deșert, situl arheologic are o arhitectură impresionantă într-o paletă de culori calde aproape suprarealiste, care îi lasă pe vizitatori cu gura căscată în fața istoriei unui imperiu pe vremuri înfloritor.

Cea mai tânără țară din Asia și una dintre cele mai puțin vizitate destinații de călătorie din lume, Timor-Leste primește cam 75 de mii de turiști pe an – mult mai puțin decât Bali, insula indoneziană care a avut aproape 6,3 milioane de turiști în 2019. Dar plajele din Timor-Leste nu sunt mai puțin minunate decât cele din Bali. O astfel de plajă superbă, cu nisipuri albe și ape albastre cristaline, e Akrema, situată la o oră cu barca de capitala țării, Dili. E locul perfect pentru o după-amiază de scufundări, snorkelling sau plimbări – mai puțin în sezonul ploios, din noiembrie până în mai.

Incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2008, aceste case rotunde ascunse în câmp în provincia Fujian din China sunt niște structuri circulare din pământ construite conform principiilor Feng Shui. Ridicate de populația Hakka între secolul 15 și 20, fiecare dintre ele e un centru comunal, un fel de mic sat pentru familiile din același clan. Structura centrată în jurul unei curți deschise facilitează interacțiunea socială între cele câteva sute de rezidenți. Acum, unele case găzduiesc și turiști care vor să vadă cum e să locuiești în niște clădiri istorice și să te bucuri de deliciile bucătăriei Hakka.

Când auzi Cuba, te gândești la magazinele vechi din Havana Veche, la valurile care se izbesc de iconicul Malecon și la privirea lui Che Guevara peste Plaza de la Revolucion. Dar Baracoa, cel mai vechi oraș din țară, e o bijuterie mai puțin cunoscută care farmecă toți turiștii cu vitalitatea lui. Situat în estul Cubei, Baracoa a fost construit în 1511, dar a fost izolat de restul țării până în 1965. Deși Baracoa are puține atracții față de Havana, vizitatorii nu se pot plictisi dacă se plimbă prin pădurile înverzite, vizitează arhitecturile istorice sau pur și simplu stau de vorbă cu localnicii prietenoși.

În sudul Elveției, la granița cu Italia, se întinde cantonul Ticino. Presărată cu case stranii, peisaje superbe și Alpii în apropiere, regiunea e un mix eclectic de atmosferă italiană relaxată și priveliști elvețiene. Vizitatorii pot explora capitala regiunii, Bellinzona, care se laudă cu trei castele medievale, toate incluse în Patrimoniul UNESCO. Apoi mai e și Corippo, cea mai mică municipalitate din Elveția, care are doar 12 rezidenți, și Verzasca Valley, un loc perfect pentru drumeții de după-amiază și înot în apele turcoaz cristaline.

Libanul e foarte cunoscut pentru conflictele politice, și nu pentru atracțiile turistice. A trecut prin mai multe războaie și proteste, iar în capitala Beirut încă se întâmplă ca protestele politice să devină revolte în toată regula. Dar populația de 6,8 milioane învață să trăiască printre greutăți și face eforturi constante de reconstrucție, așa că societatea civilă și sfera culturală sunt înfloritoare. Cunoscut pe vremuri sub numele de Parisul Orientului Mijlociu, Beirutul e o fostă colonie franceză care încă prezintă influențe franțuzești evidente la nivel de modă, cafenele și artă. Vizitatorii se pot bucura de faimoasa bucătărie libaneză și de o viață de noapte rar întâlnită prin alte părți din Orientul Mijlociu.

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.