În data de 6 iunie, Naveen Kumar a venit la locul de muncă în orășelul indian Srirangapatna din statul Karnataka, și-a termina tura și apoi a fost concediat. Lucra la o unitate de producție a companiei Gokaldas Exports, un producător de confecții indian care are un profit anual de două sute de milioane de dolari. Acolo, peste 1 400 de muncitori făceau haine pentru branduri precum H&M, GAP, Zara și Reebok.
Kumar, un tânăr de 27 de ani care câștiga cam 4,60 dolari pe zi, a declarat pentru VICE că a primit vestea proastă de la portarul fabricii. „Nici măcar nu ne-au anunțat din timp. Au zis brusc că n-au mai primit comenzi de la H&M”, a zis el.
Povestea brandurilor de fashion nord-americane și europene care exploatează muncitorii din țările asiatice nu e una nouă. Se știe că acești muncitori au salarii mizere și că nu li se respectă drepturile în fabrici precum Gokaldas. Dar, în timpul pandemiei, brandurile au anulat comenzi în valoare de miliarde de dolari, iar asta îi afectează direct pe milioane de muncitori din fabrici.
În Karnataka, peste o mie de muncitori au protestat în fața unei singure fabrici. Spun că nu au fost concediați legal, pentru că nu au primit preaviz. Și nici nu știu dacă vor fi plătiți pentru zilele în care au lucrat.
Industria textilă din India, unul dintre cei mai mari producători și exportatori din lume, producea și gestiona haine în valoare de 38,70 miliarde de dolari și a angajat 45 de milioane de muncitori în 2019. Dar studiile arată că aproximativ zece milioane de muncitori își vor pierde joburile în următoarele luni.
Mai multe materiale au anunțat că vânzările din modă au scăzut cu 650 de miliarde de dolari din cauza pandemiei. Un raport McKinsey a prezis că industria modei, în valoare de 2,5 trilioane de dolari, va suferi pierderi de treizeci de procente în 2020, iar asta va avea consecințe grave pentru muncitorii din țările în curs de dezvoltare.
H&M, care a raportat o scădere a vânzărilor cu cincizeci de procente în mai, a încheiat luna cu un profit de 3,07 miliarde de dolari.
VICE News a contactat compania H&M, care are în India 233 de fabrici – o treime din totalul fabricilor pe care le are pe glob. Gokaldas e una dintre ele.
„Fabrica din Karnataka vrea să concedieze muncitorii de la una dintre unitățile sale, iar conflictul dintre angajator și sindicate se bazează pe interpretările diferite ale legislației naționale”, a zis un reprezentant al firmei într-un e-mail. Reprezentantul a adăugat că H&M e în dialog cu ambele tabere ca să rezolve problema.
Prathibha R, președinte al Sindicatului Muncitorilor din Confecții, susține că unitatea din Srirangapatna a fost în vizorul directorului dintr-un motiv. „Managementul fabricii a închis doar această unitate tocmai pentru că avea sindicat. Celelalte unități ale acestei companii nu au sindicate”, a zis ea.
Bangladesh e al treilea cel mai mare exportator de haine după China și Uniunea Europeană. Acolo, protestele durează din martie. Alte proteste similare au avut loc și în Cambodgia și Sri Lanka.
Organizația non-profit Worker Rights Consortium (WRC) analizează brandurile mari care își abandonează muncitorii în timpul pandemiei.
Unul dintre ei, Edinburgh Woolen Mill, le-a cerut un discount fabricilor din Bangladesh. Am analizat toate opțiunile și am colaborat cu toți furnizorii ca să găsim soluții, a declarat un purtător de cuvânt pentru Thomson Reuters Foundation. Dar proprietarii fabricii au zis că aceștia profită de pandemie ca să propună pretenții nerezonabile.
În prezent, WRC investighează H&M – al căror CEO Karl-Johan Persson avea pe 25 iunie un venit net de 1,5 miliarde de dolari – pe motiv că acesta nu și-a onorat promisiunea de a-și plăti furnizorii.
În luna mai, Asociația Producătorilor și Exportatorilor de Textile din Bangladesh (APETB) a cerut întocmirea unei liste negre cu brandurile care nu au plătit pentru comenzile îndeplinite.
Ashok Kumar, un lector american de economie politică, a zis că brandurile globale au mai puține opțiuni acum decât în urmă cu 15 ani, în ce privește outsourcing-ul, ceea ce le dă furnizorilor mai multă putere. „În urma amenințărilor cu liste negre și a protestelor, e posibil ca brandurile să capituleze”, a zis el.
„Suntem conștienți că furnizorii și muncitorii sunt într-o situație foarte vulnerabilă”, a zis un reprezentant H&M la un protest. „Noi am plătit toate comenzile la timp și, chiar dacă furnizorii oferă reduceri, oferim prețul pe care l-am negociat inițial.”
Bangladesh, care de obicei are anual comenzi în valoare de 32 de miliarde de dolari, a fost lovit cel mai rău. În aprilie, i s-au anulat comenzi în valoare de trei miliarde de dolari.
Mai multe fabrici se vor închide în următoarele luni, a zis Shib Nath Roy, inspectorul general al Departamentului de Inspecție a Fabricilor din Bangladesh. A adăugat că aproape 25 de mii de muncitori din confecții au fost concediați în timpul pandemiei.
Sectorul textil din Bangladesh are 4,2 milioane de angajați, dintre care șaizeci de procente sunt femei. Susține indirect patruzeci de milioane de locuitori din Bangladesh, adică 25 de procente din populația țării.
Kalpona Akter, activistă și fondatoare a Centrului din Bangladesh pentru Solidaritatea Muncitorilor, susține că vor urma și mai multe concedieri. „Peste patruzeci de procente dintre muncitorii din confecții, adică 1,8 milioane, își vor pierde joburile în lunile următoare”, a declarat ea pentru VICE News.
Estimările despre concedierile din industria textilă din Bangladesh sunt foarte variate. În martie 2020 – la începutul epidemiei de coronavirus, Centrul Global pentru Drepturile Muncitorilor (CGDM) a estimat că peste un milion de muncitori au fost concediați. Un sondaj efectuat de CGDM pe 316 furnizori din țară a descoperit că 97,3% dintre cumpărători nu respectaseră cerința legală de a contribui la compensațiile pentru muncitorii concediați.
Articolul a apărut inițial pe VICE IN.