Am întrebat mai mulți români care nu poartă mască de ce, Doamne, de ce?

UPDATE: De la momentul publicării articolului până la ora 13, în România au fost confirmate 614 cazuri noi de persoane infectate cu COVID-19.

Cu 555 de cazuri pozitive COVID-19 anunțate ieri, România și-a bătut recordul din toată perioada pandemiei. Numărul de cazuri a ajuns la 30 175, din care 1 817 au decedat. La TV e plin de povești cu oameni care și-au pierdut prietenii, rudele, membri ai familiei. Dar românii s-au relaxat de tot, împinși la rebeliune și conspirații de politicienii care se folosesc de criza coronavirus în speranța că asta le va aduce voturile din septembrie. Așa că se fac hore de bucurie, se dansează la chermeze, se încurajează la nepurtarea măștii chiar de la tribuna Parlamentului și, în ritmul ăsta, vom ajunge să ne izoleze toate țările din UE.

„O să cred în virusul vedetă doar în momentul în care morții vor fi adunați din șanțuri cu buldozerele” e o replică a lui Cheloo care s-a gândit că dă bine la CV, pe lângă trupa Paraziții și jurat la iUmor. Mai merge să scrie și-o postare anti-măști. „Dă-ți masca jos, n-o face pe victima. Singura victimă e doar inima mea” nu e chiar versul lui Cheloo, dar la cum a dat-o, putea fi lejer.

Însă loviturile cele mai cringe ale săptămânii vin de la politicieni și mișcarea „jos masca, sus inimile!”. Dacă nu știi despre ce e vorba, ia un loc și lasă-te uimit. Pe scurt, doi deputați PSD s-au gândit să meargă pe centru, la Dristor, pentru o șaorma. La toți ne place șaorma, nu judec, deși eu aș fi ales Socului. Cei doi pesediști fac scandal folosind apelative ca „panaramă” și „Mustafa” pentru că angajatul a respectat legea și le-a cerut să-și pună masca. De acolo, cearta escaladează, politicienii flutură legitimațiile de parlamentari, vin și polițiștii, iar deputatul Solomon devine deodată interesat de dreptul de muncă al casierului din Turcia, acuzându-l că nu vorbește bine românește și, vezi Doamne, nu se înțelege român cu turc. Istoria îi stă dovadă, ce-i drept.

Înainte de exemplul ăsta de civism primit de la legiuitorii țării, a circulat pe internet acest video în care mai mulți români, organizați de „celebrul” consultant de imagine Cezar Ionașcu, își dau masca jos în mod dramatic și spun lucruri replici ca „Sunt un erou și fără mască” sau „Soluția nu este să te protejezi, ci să te împuternicești”. Aceiași oameni s-au strâns și la un flashmob în Piața Obor. Aștept să votezi în comentarii momentul cel mai cringe al săptămânii.

Dar articolul nu e despre oamenii de mai sus, ci despre oamenii de rând. Ca mine și ca tine, doar cu o mică diferență. Ei nu prea cred în virus și sunt aproape pregătiți să se ia la bătaie cu cine le impune să poarte masca. Așa că am ieșit pe stradă și-am dat și un scroll mic pe internet, să văd care sunt principalele motive pentru care oamenii nu poartă mască, deși zilnic mor atâția dintre noi.

Pe când multe firme s-au închis, HORECA și turismul sunt disperate și un milion de români cer șomaj în urma pandemiei, alții s-au îmbogățit. Dar de la asta să crezi că producătorii de măști au inventat un virus, au prostit toate statele lumii ca Florica de la țară să dea cinci lei pe una de unică folosință și s-o poarte o săptămână, e cale lungă.

Pentru Mario, 31 de ani, declarat fanul lui Cheloo, nu e chiar așa lungă. L-am întâlnit în Gara de Nord când a venit cu replici de agățat și masca pe mână. Noul accesoriu, un ceas în care citești ora-n virus. O are la el doar dacă apare nevoia să intre într-un Mega Image, că altfel nu-l primesc. Mario nu crede în virus, dar știe că unii oameni vor să facă bani pe seama noastră și-mi spune că moartea nu te întreabă câți ani ai. O metaforă cu care sunt totuși de acord.

„Când a venit pandemia, eu eram pe străzi, stăteam cu mulți oameni. Unora le e frică, altora nu. Eu am luat vreo zece amenzi, dar cine le plătește? Una de 50 de milioane că n-aveam declarație. Una de 20, alta de zece și tot așa.”

A vrut să-mi sărute mâna la plecare. I-am zis că doar de la doi metri distanță se poate.

În Codul de moralitate Coronavirus și în cele zece porunci din grupul select numit Pandemie, există un alineat în care este stipulat „Virusul nu se va lua niciodată la coadă la covrigi sau fast-food. Chiar dacă o persoană îi suflă alteia în ceafă. Acolo e zonă deschisă, virusul se ia doar la teatru și la operă!”. Și Coronavirus știe asta, nu încalcă regulile.

Sau cel puțin asta-mi imaginez că zace în mintea oamenilor care se înghesuie la cozi. O meteahnă românească și fără contextul pandemiei. Crezi că, dacă mă împingi la coadă, vei ajunge mai repede în față?

Pe Cristian l-am găsit la coadă la o covrigărie. L-am văzut cum se înghesuia să vadă neapărat produsele din vitrină, făcându-și loc printre oamenii care așteptau la rând. „Eu port mască doar în spațiile închise. La coadă n-ai treabă, că nu ating niciun om”, mi-a zis. L-am întrebat și dacă se întâmplă să strănute brusc, mi-a spus că nu e posibil una ca asta. Self-control de aplaudat.

Am mai trecut și pe la alte cozi, ca cea din Gara de Nord, unde lumea însă purta mască și păstra distanța socială.

„Dacă bășina trece prin chiloți și blugi, virusul nu trece prin mască?” era un comentariu la o postare și rezumă cum suntem noi ca oameni.

Era șase dimineața și veneam de la gară, după o călătorie de șapte ore cu CFR. Nu-ți doresc. Când am intrat în taxi, nenea șofer mi-a explicat cum pot da masca jos, că el o ține la oglindă doar în caz de poliție, dar lui nu-i pasă de din astea. „Cred că există virusul, nu mă înțelege greșit, dar nu cred că e așa molipsitor pe cât arată ăștia la televizor. Nu cred că, dacă stai acolo fără mască și ai virusul, o să-l iau și eu”.

Apoi a început o discuție despre cum PSD e ok și, în cazul în care te întrebai cât de dureroasă e replica „au furat, dar au și dat la oameni”, să știi că m-a durut fizic, mai ales la ora aia.

E ceva acolo cu taximetriștii/uberiștii/alți șoferi de ride-sharing care mă fascinează. Cred că traficul din București le oferă mult timp să fabrice conspirații și să se încreadă profund în ele. Poate și clienții ajută la crearea de conținut toxic.

Pur și simplu. Fără vreo altă întrebare sau dilemă. Vocea din capul tău care-ți spune că toți vor să te fure, nimic nu e adevărat și interesele mari sunt clar la mijloc. Ale cui, ce interese și ce înseamnă mare, nici tu nu știi, dar ai certitudinea că așa e. Fie Soros, Bill Gates, Papa sau cineva pe care nu l-ai văzut niciodată, dar știi că există Oculta Mondială și ne controlează pe toți. Orice doar să fure și tu să mori de foame. De când ai aflat că nu există Moș Crăciun, nu mai ai încredere în nimeni.

Așa era și o tanti de la Mega Image, aproape m-ar fi luat în brațe la coadă. Când i-am reproșat asta și-am întrebat-o de mască, răspunsul ei a fost „Ce vrei, mă? Doar voi tinerii credeți în prostia asta de virus. Știi tu vreun om care să fi murit de la Coronavirus? Nu știi, deci nu există!”. Problema nu e că doamnei îi plăceau sporturile extreme aka umblatul fără mască, ci că în momentul în care ea a scos pe gură fraza asta, toți oamenii de la coadă păreau de acord cu ea. Chiar și casierița a dat din cap aprobator.

Cu toate astea, există Mega-uri și Mega-uri, ca-n viață. În unele te simți un ciudat, că intri cu masca pe față, când nimeni nu o poartă, nici măcar casierii. În altele, cum e cel la colțul străzii mele, a trebuit să dau zece lei pe o mască de la ei, că eu mi-o uitasem ca fraiera acasă. Big up!

Am ajuns și în Piața Obor, unde lumea era liniștită, un tărâm în care virusul părea să nu fi existat niciodată. Puțini oameni cu măști și multe produse gen biscuiți, napolitane, covrigei și alte din astea fără să fie împachetate.

„Nu există, domnișoară. De ce să-mi fie frică că dau la alții, dacă nu există? Știu oameni care s-au tot plimbat perioada asta și n-au nici pe naiba. Oamenii mor din altele zilnic și nimeni nu-i bagă în seamă”, mi-a spus o femeie care vindea legume fără să poarte mască.

Ne-au dat afară din piață înainte să mai apuc să vorbesc cu alții, fiindcă am scos aparatul foto și o tanti a țipat din toți rărunchii: „Nu ai voie să faci poze în Piața Obor!”. M-am simțit ca o teroristă.

Când vorbești despre pantofi și, în câteva secunde, toate reclamele de pe rețelele sociale îți arată doar asta, știi că telefonul tău te ascultă. Dar misterul e de unde știe algoritmul lui Zuckerberg că tu vrei pantofi. O problemă care pare să nu-i deranjeze totuși pe oamenii deținători de celulare deștepte, dar cu fobie mare de termoscannere. În principiu, aici intră toți bătrâneii și toate țațele care se iau de tine-n autobuz că stai prea mult pe telefon.

Virusul a fost inventat ca să renunțăm la interacțiunile fizice și să stăm mai mult la calculator, ceea ce oricum avea să se întâmple, dar au grăbit procesul. Dacă ar fi să-mi aleg conspirația preferată sau motivul preferat al românilor ăsta ar fi. E ceva nou, nu e clișeic, puțin de boomer, știi că e o tâmpenie, dar te pune pe gânduri.

Există comentariul ăsta și e splendid, mi-a făcut ziua mai bună. Merge mână-n mână cu toate glumele alea că anul ăsta a fost ca un episod din Black Mirror. Deci, imaginează-ți acum asta, apare Iohannis la televizor și-ți spune că totul a fost o cacealma. Mulți actori angajați, ani de pregătire înainte, regizor a fost Bromania și scenariul a fost scris de Irina Binder. Cum ne-am descurcat? Praf. Nota patru, la loc.

Dar după ce spune asta, Iohannis oftează și declară crudul adevăr: „Din păcate, urmează virusul ăla baban. Tata la virusuri, șef pe plămâni și un mic Flash al transmiterii”. Și k-boom, vine un virus mai rău, ne ia naiba pe toți și să vezi atunci secetă de hârtie igienică, paste și conserve. Poate că ăsta ar fi momentul în care o să apară și e-book-ul cu titlul: „Și uberiștii/taximetriștii cred câteodată în Coronavirus”.

Hai cu puțină sinceritate. Masca e nasoală. Oricât de des ai schimba-o, te sufocă, iar pe căldura asta transpiri grav cu ea. Ți-o murdărești cu ruj, fond de ten, te mănâncă barba, costă bani și trebuie să faci de cinci ori „hă?” ca să înțelegi ce spune persoana de lângă. Dar ia-ți un moment și pune astea-n balanță cu tot ce s-ar putea întâmpla dacă iei virusul. Și nu mă refer doar la simptomele pe care tu să le ai, ci mai degrabă cred că cea mai dureroasă treabă este să ai pe conștiință pe cineva.

Momentan n-am văzut pe nimeni care să spună că a murit de la mască, oricâți oameni am auzit să se plângă de ea. Pregătește-te totuși ca un nou val anti-mască să acapareze societatea și atunci întreabă-te: câte ai fi putut face în viață, dacă nu era masca asta nenorocită? WOW.