Festivalul online de muzică prin care o să vezi un alt Vaslui

Mereu m-a tripat muzica tradițională a altor nații, așa că, din 2016, organizez festivalul Outernational, unde am reușit să adun culturi și subculturi muzicale din întreaga lume, în petreceri care să celebreze diversitatea. Primele trei ediții s-au ținut în București, dar anul ăsta am decis să mut festivalul la sat, în județul Vaslui, pentru o ediție virtuală , pe care o poți vedea pe Facebook, pe 25 și 26 iulie.

M-am gândit să fac asta cu mult timp înainte de pandemie. Am primit tot felul de reacții, care m-au făcut să realizez că sunt pe drumul cel bun: e safe? O să-mi iau vreo sapă în cap, pe-acolo? Prietena mea va fi violată de vreo gașcă de săteni beți? E cam departe de București, Vaslui e în România? Cum o să arătăm după trei zile în Vaslui? Crezi că cei de acolo au nevoie de concertele voastre?

În Vaslui nu prea se întâmplă mare lucru, la nivel cultural, deși județul găzduiește o groază de oameni mișto. Mass-media de tabloid a transformat Vasluiul rural într-un loc „feeric”, în care babele sunt violate, oamenii sunt beți de la nouă dimineața, iar dacă te plimbi pe ulița vreunui sat poți să-ți iei oricând vreo furcă pe spinare de la șomerii și asistații sociali.

Îți zic sincer, deși o parte din glumițele și meme-urile despre Vaslui sunt oarecum funny, pentru că e și ceva discriminare regională acolo, mi-e greu să cred că cei care s-au amuzat copios pe seama lor au fost măcar o dată prin județ. Iar prin ediția de anul ăsta a festivalului, deși fără public, tocmai asta încerc să deconstruiesc, miturile și prejudecățile despre această zonă.

Pe stream vor rula câteva filme scurte despre viața la țară, dar și discuții pe seama orașului. Am lansat și o campanie de strângere de fonduri, în parteneriat cu festivalul Open Camp Vaslui și ONG-ul World Vision România, prin care vrem să ajutăm o sută de copii din județ cu tablete cu sim-uri de internet, pentru a le asigura accesul la educație și informație. Am pregătit și o serie de concerte inedite, pentru că transmise live din vârful unui deal, la poalele căruia se află un mic sat de lângă orașul Negrești, considerat unul dintre cele mai sărace orașe din Europa.

Vor fi nouă concerte cu artiști români și patru cu străini sosiți din Siria, India, Iran și Austria. Iată cinci rarități pe care trebuie să le asculți pentru cultura ta muzicală.

Ansamblul Anton Pann a fost fondat în 2004 de compozitorul, vocalistul și percuționistul Constantin Răileanu, iar în prezent are patru membri. Cântă muzică de pe vremea ocupării otomane, muzică bizantină veche de două secole, compusă sau culeasă de poetul Anton Pann sau de domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, chestie pe care școala nici măcar nu ți-o menționează.

Cantemir s-a născut chiar la Vaslui și, puternic infuențat de Imperiul Otoman, s-a remarcat atât ca etnograf, filosof și istoric, dar și ca muzicolog și compozitor. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”.

Prin primăvară povesteam cu Constantin Răileanu, în podcastul The Attic, despre aspirațiile noastre culturale care, după Revoluție, s-au îndreptat inevitabil către vest. Dar nu ar trebui să uităm că, timp de mai multe secole, am fost sub ocupație otomană, lucru care și-a lăsat o amprentă puternică asupra culturii noastre. Iar asta se simte nu doar în muzică, ci și în artele vizuale sau în literatură, ba chiar și în artele culinare. Vestiții mici sau nelipsitele sarmale „tradiționale” tot de acolo vin.

Jean Americanu este numele de scenă al muzicologului Shawn Williams, care s-a mutat din State, în România, acum câțiva ani, ca să-și termine teza de doctorat pe muzică lăutărească. „Băieții de la Mârșa mi-au dat nume ăsta. Mi-a plăcut, la început a fost o glumă și așa a rămas”, mi-a povestit recent la o cafea.

Taraful lui a apărut accidental, iar cu excepția lui, toți sunt „lăutari adevărați”. „Eu nu știu muzica asta atât de bine. Chiar dacă sunt liderul formației la capitolul management, nu sunt și liderul muzical. Lucrăm împreună, facem aranjamente, iar majoritatea ideilor vin de la băieții care știu muzica asta”, îmi spune Shawn.

Repertoriul lor include cântecele unor foste lăutrese celebre, ca Maria Tănase și Gabi Luncă. Dar și muzică dobrogeană cântată de Corinei Sârghi, care studiază jazz la Conservator și iubește și muzica satului în care născut, din județul Tulcea.

„Vrem să prezentăm muzica lăutărească într-o formă sută la sută acustică”, zice Shawn adică fără orgă și alte instrumente care se bagă în priză. „Nu venim din tradiția de lăutărie, nu mă simt confortabil să reprezint muzica lăutărească, ca gadjo, ca străin. Sunt foarte conștient de problemele aproprierii culturale.

L-am întrebat pe Shawn despre distincția dintre muzica lăutărească veche, tradițională, și cea contemporană, manelele și mi-a povestit cum i se întâmplă des, când face playlistul pentru o nuntă, manele să fie refuzate. „Dar dacă le spun: «Ah, bine, deci nu vreți Șaraiman», imediat spun «Ba da, vrem...». Sunt văzute ca lucruri total separate, deși au aceeași rădăcină.”

Fanfara de la Valea Mare e una dintre cele mai vechi și autentice din Moldova. Inițiată și condusă de Costel Șarambel, a colindat toată țara de-a lungul timpului și a avut concerte și în străinătate. A cântat atât la Balkanik festival, cât și la nunți și cumetrii. În funcție de context, fanfara însumează de la 10 la 20 de membri, dar la Outernational vin într-o formulă mai restrânsă. Așa că ia o pauză de la dezamăgirea provocată de pandemie și hai pe Facebook, să vezi ceva autentic.

Mohamad Zatari e un muzician sirian care cântă la oud, un instrument tradițional sirian. A ajuns accidental în România acum zece ani și i-a plăcut libertatea de aici, așa că a rămas. Cântă în diferite formule, dar cel mai des a fost văzut în concertele trupei Roots Revival. La Vaslui, Zatari vine cu o muziciană iraniană și un tânăr percuționist indian, care cântă la tabla, un instrument de percuție specific țării sale. Este primul lor concert oficial în această formulă.

În munții Apuseni, există mai multe comunități de femei și fete de diferite vârste, care cântă la tulnic, un instrument de suflat folosit de pe vremea dacilor, ca mijloc de comunicare în munți. La festivalul Europalia 2019, din Belgia, a debutat acest ansamblu muzical compus din șase tulnicărese, din comuna Avram Iancu, între 14 și 82 de ani, tocmai pentru a sublinia că tradițiile, tehnicile de cântat și modurile de manipulare ale tulnicului sunt transmise din generație în generație. Împreună cu un muzician belgian, producător de muzică electronică experimentală, deconstruiesc sunetul de tulnic și îl plasează într-un context artistic contemporan.