În luna martie stăm de vorbă cu unele dintre cele mai de succes femei din România, iar noua ediție de Kiss Kuiz din această serie îi este dedicată Irinei Margareta Nistor. Dan Fințescu a stat de vorbă cu dânsa și a aflat cum se traduceau filmele pe vremea comunismului și cum reușeau românii să facă rost de aparate video și casete, care se găseau destul de greu în acea perioadă.
„Aparatele video veneau pe aceeași cale pe care veneau și casetele video în România. Le aduceau de obicei piloții, sau cei care lucrau pe vapoare, căpitanii. Am avut la un moment dat o întâlnire întâmplătoare, înainte de a intra la un interviu, cu domnul Traian Băsescu. Și chiar l-am întrebat dacă și el a adus casete și mi-a confirmat acest lucru. Deci ele ajungeau la noi prin portul din Constanța. Nu existau nici măcar la shop-uri, iar acolo aveai acces doar cu valută. Dar dacă erai român și aveai valută, te puteau aresta oricând. Dar în acele shop-uri găseai cel mult casetofoane pentru a asculta muzică. Sau dacă mai aveai rude prin străinătate, îți mai trimiteau în țară câte un aparat video, fie din Germania, fie din America”, a povestit Irina Margareta Nistor.
În schimb, în perioada comunismului, nu existau subtitrări la filme, iar românii puteau urmări producțiile hollywoodiene, doar dublate de Irina Margareta Nistor.
„Filmele nu erau cumpărate legal, ca să ai script-ul. Nici în televiziune să știi că nu aveau la toate script-ul, pentru că la un moment dat televiziunea națională nu a mai plătit deloc pentru filme. Era acea perioadă când Nea Nicu își plătea datoriile pe socoteala noastră. Și atunci se luau filme din arhivă, care evident că nu aveau script. Și stăteai la masa de montaj, dădeai înainte și înapoi, până când înțelegeai ce spune ăla acolo. În plus, schimbai titlul filmului, ca să nu se prindă străinezii că l-ai furat”, a povestit aceasta.
Însă, întregul procesul era mult mai complicat:
„Totul era la prima vedere. Și mai mult decât atât, erau câte două filme, deja puse pe casetă. Caseta avea trei-patru ore. Și în plus, nu mă puteam opri. Dacă mă opream, se desincroniza totul. Aveam caseta pentru cele două filme, un sistem de mixer, pe care aveam o cască și un microfon. Eu traduceam și domnul Zamfir, pe copia pe care exista deja sunetul original, plus voice over-ul meu, lua partea de sunet și o punea din nou pe cea originală, ca să nu piardă la imagine. Dacă eu m-aș fi oprit în timp ce traduceam, totul se decala. Deci nu puteam să opresc 3-4 ore. Și totul era la prima vedere!”
Iar dacă nu ai apucat să urmărești până acum un film dublat de Irina Margareta Nistor, iată mai jos un exemplu celebru:
Te invităm să asculți întregul interviu cu Irina Margareta Nistor pe Soundis.ro, sau pe KissFM.ro, în secțiunea Kiss Kuiz!
