Kim Kardashian și vedetele din România care-și laudă dietele de slăbit trebuie să tacă. Uite de ce

E 2022, iar mișcarea care promovează body positivity e din ce în ce mai prezentă. Percepția colectivă asupra a ce înseamnă, de fapt, frumusețea se detașează încet de pilonii 90-60-90 și migrează spre o oarecare incluziune a tuturor tipurilor de corp. Cicatricele, vergeturile, celulita, trăsăturile faciale nonconforme și bolile pielii au fost în sfârșit normalizate și puse în valoare ca ceva mai mult decât niște banale semne ale timpului sau ale eredității care ar trebui ascunse ori remediate. 

Industria de fashion se bate de atâția ani cu pumnii în piept că susține mișcarea de body positivity. De exemplu, Victoria’s Secret a încasat ani la rând critici cu privire la standardele pe care le promovează și la dietele pe care modelele le țin în speranța că vor fi văzute ca ceva mai mult decât niște umerașe.

În 2019, părea că această companie vrea să treacă peste trecutul retrograd. Atunci au numit-o pe Barbara Palvin, la un 1,75 înălțime și aproximativ 55 de kile, primul model plus-size. Dintr-odată, femeile nu mai aveau să fie doar niște corpuri menite să arate plăcut, ci entități individuale care se remarcă prin ceva mai mult decât mărimea XXS la chiloți. 

Oricum, până și celebrități de seamă se confruntă cu astfel de probleme ale muritorilor de rând. 

Poate că nu știi și, în fond, nici nu te prea interesează ce a mai făcut Kim Kardashian în afară de celebrul ei clip și show-ul obosit în care apărea cu restul familiei, dar să știi că a realizat și ea câteva chestii remarcabile în ultimul timp. De exemplu, în 2019, nu-și găsea budigăi pe măsură, așa că a creat SKIMS, un brand de lenjerie modelatoare care să se potrivească oricărui tip de corp. Într-un interviu pentru lanțul de magazine Nordstrom, Kim a zis că „libertatea de a experimenta și de a încerca lucruri noi e ceea ce face industria modei așa de plăcută”. În aceeași notă progresistă, sloganul care apare lângă numele brandului e: „Solutions For Every Body”.

Însă aceeași Kim Kardashian a dus în 2022 mișcarea de body positivity cu șaizeci de ani înapoi, la propriu și la figurat.

S-o luăm așa. În sens denotativ, Kim a participat la începutul lui mai la Met Gala, un eveniment caritabil anual, la care se strâng fonduri pentru Institutul de Costume al Muzeului Metropolitan de Artă. Tema de anul ăsta a fost „În America: o antologie a modei” și a avut ca scop conturarea și celebrarea evoluției stilului american, dar și explorarea muncii designerilor și croitorilor de modă individuali. 

Așa că, cel mai americănesc „lucru” – după cum s-a exprimat Kim Kardashian – la care s-a putut gândi a fost Marilyn Monroe. De aici a ajuns la momentul în care actrița i-a cântat „Happy Birthday” președintelui John F. Kennedy, în ‘62. Rochia brodată cu cristale pe care Marilyn a purtat-o în acea seară a ajuns în 2016, în urma unei licitații, la muzeul Ripley’s Believe It Or Not. E evaluată la circa cinci milioane de dolari. În urma unui apel telefonic, a ajuns pentru o seară la Met Gala, purtată de Kim Kardashian. Mă rog, a purtat-o pentru două poze, după care a trebuit să se schimbe într-o imitație, tot a muzeului.

În sens conotativ, uite prin câte a trecut această femeie de afaceri, după cum o descriere Google, pentru pozele alea două de pe covorul roșu. Când a probat pentru prima oară rochia autentică, a fost șocată să vadă că nu o încape. „Am crezut mereu că era extrem de voluptoasă. Îmi imaginam că sunt mai slabă în unele părți în care ea nu era, și invers. Atunci când am văzut că nu mă încape, am vrut să plâng pentru că nu poate fi modificată.” Ca un indice temporal, asta a fost cu trei săptămâni înainte de Met Gala. Deznădăjduită și presată de timp, Kim a purtat un costum de saună în fiecare zi și a transpirat orice urmă de body positivity din imaginea ei de super influencer. Totodată, a mâncat „cele mai sănătoase legume” și a slăbit 7,3 kile în trei săptămâni. 

Apoi a vorbit public despre această dietă.

Relația vedete – diete (de multe ori extreme) nu-i însă deloc nouă. Și la noi apare în fiecare an cel puțin o celebritate care se laudă cu dieta extremă pe care a ținut-o. Există acest soi de mândrie ipocrită care crește odată cu scăderea cifrelor de pe cântar și au impresia că au atins apogeul sănătății. Însă devine repugnant în special când își însușesc rolul de nutriționist și-ți bagă pe gât pseudo-reușitele lor din dietele cu apă și roșii. Apoi îți mai zic și cât de sănătos e să faci asta, fără să țină cont de cât de nociv e, de fapt, pentru cei care-i urmăresc și le iau de bune sfaturile. 

În 2016, o aveam pe Nicoleta Luciu, care credea că poți să slăbești în câteva săptămâni cât te-ai îngrășat în nouă luni de sarcină. În 2019, Ioana Ginghină a bubuit presa cu nu știu câte kile slăbite în câteva săptămâni. În 2021, îi ai pe Cătălin Scărlătescu, cu salate și nuci, și pe Ana Maria Prodan cu portocale. Desigur, lista continuă pentru că suntem la ani lumină distanță de momentul în care slăbitul – mai ales cel extrem – nu va mai fi idealizat.

Ca să-nțelegi mai bine ce înseamnă tulburările de alimentație și ce rol joacă social media în dezvoltarea acestora, am vorbit cu psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu.

Întâi, să vezi ce înseamnă, de fapt, două dintre cele mai cunoscute tulburări alimentare. 

„Bulimia sau bulimia nervoasă reprezintă ingerarea mai multor alimente bogate caloric, însoțită imediat de comportamente precum vărsături autoprovocate, consum de laxative sau diuretice, sport practicat în exces etc. Adică, vorbim de o încercare de a le elimina din organism.

În aceste situații, primele semne, pe lângă cele menționate mai sus, sunt date de faptul că persoana preferă să mănânce singură sau chiar pe ascuns. Un alt semn este dat de felul în care persoana mănâncă: ritmul este unul alert, haotic. Apoi, fie că mănâncă în compania cuiva, fie că nu, după masă încearcă să se retragă pentru a putea elimina ceea ce a mâncat. Cel mai frecvent întâlnite sunt vărsăturile”, explică Ancuța. 

„Anorexia este o altă tulburare des întâlnită legată de relația cu mâncarea și cu propriul corp. Persoana care se confruntă cu anorexia manifestă ca prime semne: o preocupare constantă legată de numărul de kilograme, folosirea cântarului de mai multe ori pe zi, preocupare excesivă legată de alimentație care începe să devină tot mai puțină până când, în cazuri extreme, persoana renunță să se mai alimenteze”, subliniază terapeuta. „Aceasta se confruntă cu o teamă excesivă legată de numărul de kilograme și are o imagine corporală distorsionată, adică se vede ca având mai multe kilograme decât are de fapt. Și aici pot apărea sportul în exces, consumul de laxative și vărsăturile provocate.”

Cele două, spune ea, apar de obicei în adolescență sau la adulții tineri. Cam asta e perioada în care încep preocupările legate de aspectul fizic.

Filtrele și retușurile din pozele de pe rețelele sociale devin un termen de comparație și-ți creează iluzia că așa ar trebui să arăți și tu: „impactul lor poate fi unul îngrijorător, deoarece, pur și simplu, ceea ce este afișat acolo nu are legătură cu realitatea.” Din cauza asta, explică Ancuța, ajungi să-ți vezi corpul ca pe un obiect la care e nevoie să lucrezi constant ca să te încadrezi în niște parametrii oricum intangibili. Așa apare preocuparea excesivă pentru aspectul fizic, nemulțumirea constantă și, în cele mai multe cazuri, dismorfia corporală. 

„Adesea se ajunge la o deconectare de la corp, iar dacă ne gândim că senzațiile care însoțesc emoțiile se simt în corp, unul de la care am pierdut conexiunea, vorbim deja și despre reprimare emoțională. De aici până la apariția tulburărilor alimentare sau a altor comportamente de liniștire a frustrării, din păcate, este doar un pas.” 

După ce te compari cu interminabilele poze photoshopate, intervine acest soi de frustrare și multă presiune să arăți și tu așa. Te aștepți la rezultate rapide când citești despre cine știe ce vedetă autohtonă care a slăbit zece kile într-o săptămână și-ți spui că poți și tu, că așa e oricum „sănătos”. Dar ar trebui să înțelegi că dietele extreme pe care le vezi promovate cu atâta naturalețe nu sunt sustenabile. 

Ține cont în special și că majoritatea celebrităților care le duc până la capăt au lângă ele un personal medical care le stă la dispoziție 24/7 când le ia amețeala de la lipsa aia de electroliți și vitamine despre care nu vorbesc niciodată public. Nu vorbesc nici despre cât de greu le e să se ridice din pat dimineața când au doar apă la bord de câteva zile bune sau despre cum au nevoie să se așeze constant ca să nu leșine și nici despre cum și-au distrus sistemul digestiv pentru că fac foamea – pardon, sunt la dietă. 

Treptat, cu fiecare aliment „nesănătos” pe care-l scoți din dietă în speranța că o să ajungi să arăți ca modelele de pe Instagram, se instalează tulburările de alimentație. Apare dezgustul față de orice fel de mâncare pe care îl ai în fața ta și începi să crezi că și cea mai mică lingură de miere o să-ți dea cântarul peste cap.

Caloriile devin cele mai fidele prietene ale tale și începi să-ți trăiești viața în cifre, iar numărătoarea asta nu se oprește niciodată. Ai impresia că ești doar disciplinat și nu e nimic în neregulă cu tine, ba chiar începi să te crezi mai bun decât ceilalți oameni pentru care 500 de calorii la o masă nu reprezintă eșecul zilei. 

Așa arată anorexia.

Primele semne ale unei astfel de tulburări, spune Ancuța, sunt preocuparea excesivă față de alimentație sau de propriul corp, la care se adaugă multă nemulțumire și frustrare în legătură cu felul în care arăți. „De asemenea, de multe ori, ele vin însoțite de depresie sau de anxietate, ca manifestări emoționale”, adaugă ea.

Ancuța spune că ideea de la care a plecat mișcarea body positivity e de a ne accepta corpul și felul în care arătăm dincolo de standardele impuse de societate, dar încă poți să simți o oarecare presiune. Ți se sugerează din afară să te accepți, dar chiar o faci? „Dacă mergem pe firul acesta, putem ajunge treptat la o pozitivitate toxică, de tipul: «E corpul tău, trebuie să te accepți.» Da, e important să ne acceptăm, dar să ajungem prin propriul proces la această acceptare, nu să ne fie impusă de un fel de «trebuie».”

Body positivity promovează acceptarea și înțelegerea – două lucruri extrem de importante și benefice pentru sănătatea fizică și emoțională a oricui, spune ea, dar e și mai important să ajungi la ele cu pași mici: „Le dobândim prin a sta cu noi, cu emoțiile și nevoile noastre, prin a ne cunoaște povestea de viață și a face pace cu ea.”

Până la urmă, nimic nu vine brusc: nici slăbitul, nici sănătatea și eventuala recuperare.

În cazul în care o persoană apropiată ție suferă de o tulburare alimentară, Ancuța zice că cel mai important e să apeleze la un specialist: „Se lucrează multidisciplinar, cu medic nutriționist, uneori cu medic psihiatru, și desigur, cu alți medici, în funcție de specificul și istoricul medical al persoanei.”

Familia, sigur, poate ajuta și ea în sensul ăsta, dar de cele mai multe ori educația cu privire la bolile psihice e mai degrabă inexistentă. Astfel, s-ar putea ca membrii familiei să se simtă copleșiți și să nu înțeleagă cât de gravă e, de fapt, situația. „De multe ori se ajunge la presiune pusă pe persoana care are o tulburare. Este necesar să înțelegem că nu ajută această presiune și chiar dimpotrivă, accentuează simptomele. Presiunea poate suna astfel: «Ce îți lipsește? E ceva ce nu ți-am oferit noi? Înțelege că nu îți face bine» sau «Te rog eu, hai să mâncăm ca oamenii normali» și chiar «Știi și tu că nu îți face bine» etc.”

E 2022, și tot mai mulți tineri sunt afectați de tulburări de alimentație. În România, astfel de probleme nu sunt suficient documentate cât să ofere și statistici folositoare, dar numerele din afară estimează că aproximativ douăzeci de milioane de oameni de pe continentul european suferă de tulburări alimentare. Aceleași studii, care la noi lipsesc, arată că anorexia e tulburarea cu cea mai mare rată de mortalitate.

Kim Kardashian și vedetele de la noi poate nu se aseamănă cine știe ce, dar au câteva lucruri în comun când vine vorba de lucrurile pe care nu ar trebui să le promoveze. De exemplu, câte calorii mănâncă sau câte kile au slăbit în nu-știu-câte zile ar trebui să rămână niște chestiuni private atât timp cât există mulți tineri predispuși la tulburări de alimentație.