Pelicula spune povestea criminalului în serie Charles Cullen, asistent la terapie intensivă, care a recunoscut că și-a omorât 29 dintre pacienți, dar adevărul este că e posibil să fi omorât mai mult de 300.
Filmul este bazat pe cartea lui Charles Graeber din 2013, „The Good Nurse: A True Story of Medicine, Madness and Murder” și urmărește destinul prietenei lui Cullen, asistenta Amy Loughren (Chastain), cea care-i dezvăluie crimele și pune punct acțiunilor sale tragice.
Regizorul Tobias Lindholm și scenarista Krysty Wilson-Cairns au declarat că au luat decizia de a se focusa pe istoria lui Loughren, dar și a incompetenței sistemului medical din Stat, cel care i-a permis lui Cullen să-și omoare victimele, timp de 16 ani.
„Am văzut un potențial imens în a spune o poveste despre un criminal în serie într-o formă pe care n-am mai văzut-o până acum, unde să nu fim seduși de motivele pentru care a făcut asta sau cât de distrus este ca persoană, ci să facem un pas în spate și să ne uităm la de ce și cum am permis să se întâmple una ca asta. El nu este, în mintea mea, Hannibal Lecter. Nu este această minte fantastică. Este un tip simplu care face un lucru simplu, dar sistemul l-a ajutat”, a spus Lindholm.
Cullen și-a folosit job-ul pentru a-și omorî pacienții și a le injecta în perfurzii doze letale de medicamente. El a reușit să scape, deoarece s-a transferat de la spital la spital, în New Jersey și Pennsylvania.
Atât cartea, cât și filmul sugerează că spitalele private l-au acoperit pe Cullen, pentru a evita să fie trase la răspundere. „Cazul ăsta pune o întrebare foarte bună - este o idee bună ca oamenii să facă bani pe sănătatea altora? Este o idee bună ca spitalele să fie afaceri?”
Wilson-Cairns a început să scrie adaptarea cărții lui Graeber în urmă cu 10 ani și a mărturisit că și-a început cercetarea după ce a vizitat-o pe Laughren la casa ei. „M-am dus la casa ei când aveam 23 sau 24 de ani. Nu mai făcusem asta până atunci, dar i-am spus că este foarte important pentru mine, deoarece este povestea vieții sale.” Apoi, scenarista a urmărit asistente timp de două săptămâni la un spital din Connecticut.
„Am descoperit cum toți cei care lucrează în domeniul sănătății sunt eroi. Își pun viețile într-o cutie, pentru a fi capabili să-i ajute pe alții. Nu cred că sunt plătiți îndeajuns. Chiar și de 10 ori mai mult, nu cred că asistenții și asistentele sunt plătiți suficient. Și am descoperit că sistemul în care sunt nevoiți să lucreze nu este cel mai bun pentru tratamentul pacienților”, a încheiat ea.
