Un text de Raul Cojocaru (Sunete)
Ultimate Galactus Trilogy, după cum ne spune și titlul, este o colecție formată din trei volume de benzi desenate, Ultimate nightmare, Ultimate extinction și Ultimate secret, acțiunea desfășurându-se în universul ultimate Marvel Comics.
Pentru cei care nu sunt chiar atât de familiarizați cu lumea Marvel Comics, trebuie să specific faptul că universul lor s-a expandat în anul 2000, odată cu o ediție intitulată Ultimate Spider-man. Practic, compania și-a luat proprii eroi, le-a schimbat un pic designul și poveștile și a intitulat acest lucru ca fiind universul ultimate.
De ce am ales totuși o bandă desenată ca recenzie de carte? Pentru că valoarea literară Ultimate Galactus Trilogy există și aș merge atât de departe încât să consider volumul ca fiind o îmbinare extrem de reușită de science-fiction cu elemente surprinzătoare de naturalism.
Nu trebuie să lăsați ca explozia de culori și dinamism să vă abată șirul gândirii de la dialogurile bine scrise și de la dezvoltarea complexă a unei povești care îi implică treptat pe Charles Xavier alături de X-Men, Nick Fury, Captain America, Black Widow, pe Captain Mahr Vehl, Thor și Fantastic Four, Silver Surfer și Gah Lak Tus.
Că am adus vorba de Gah Lak Tus, poate nostalgicii anilor ‘90 își amintesc de desenele animate Fantastic Four unde un uriaș îmbrăcat în mov, cu o pălărie la fel de ridicolă ca și pantalonii săi, amenința Pământul, acesta având puteri cosmic greu de imaginat, care necesitau consumul energiei unei întregi planete pentru a putea exista în continuare.
Cum ar fi arătat aceasta versiune a lui Galactus în universul Ultimate Marvel? De-a dreptul ridicol, da, pentru că teroarea psihologică (ajung mai târziu la această parte) ar fi fost inexistentă.
Galactus trebuie să reprezinte o forță universală, imposibil de distrus, care fără a avea intenții malefice (a se distinge între un personaj negativ care își urmează o agendă și un personaj până la urmă neutru, care are ca scop exterminarea vieții pe diverse planete din univers, cu scopul de a exista pentru a balansa forțele cosmice, care fără prezența sa ar duce la distrugerea întregului univers.
Cum să iei în serios o amenințare de o asemenea magnitudine când entitatea menită să distrugă planeta arată ca o combinație de Barney the Dinosaur cu un uriaș îmbrăcat în pantaloni-fustă?
Spoilers Ahead
Universul Ultimate Marvel rezolvă această problemă și nu oricum, ci într-un mare stil. Partea a treia a poveștii e de fapt un început de roman psihologic, pentru că amenințarea lui Gah Lak Tus vine din partea unui grup de creaturi robotice, care acționează ca un stup, cu o lungime de peste 200.000 de kilometri, care urmează să extermine toată viața de pe planetă în 24 de ore.
Așa ceva funcționează în universul Marvel Ultimate, iar reacția disperată a lui Jean Grey de la finalul cărții, când încearcă să contacteze telepatic entitatea Gah Lak Tiană și realizează că pur și simplul contactul cu gândul unui om îi inspiră dezgust față de inferioritatea creaturii care îndrăznește să îl atingă, concluzionează perfect pericolul și tensiunea care pun treptat stăpânire pe întreaga planetă.
WARREN ELLIS
Deși avem parte de mai mulți desenatori, fiecare reușind să dea o temă aparte capitolelor la care a participat, Warren Ellis este creierul din spatele cărții, el fiind scriitorul celor trei volume. Acest Warren Ellis a contribuit din plin la tot procesul de revitalizare Marvel Comics de pe la mijlocul anilor 2000, în special cu Ultimate Fantastic Four, Ultimate Galactus Trilogy fiind o continuare cumva previzibilă dar extrem de fructoasă.
Ellis își începe povestea de-a dreptul brutal, cu explicația (relativă, la momentul respectiv) exploziei din Tunguska de la începutul anilor 1900, făcând trecerea spre timpurile noastre cu descrierea unui semnal straniu care captează atenția lui Charles Xavier, care decide să își trimită echipa în Rusia să investigheze sursa semnalului.
Din punctul meu de vedere, prin faptul că Gah Lak Tus nu apare decât înspre finalul cărții deși amenințarea lui plutește pe tot parcursul celor aproape 400 de pagini, Ellis a luat cea mai bună hotărâre posibilă, reușind să păstreze o atmosferă sumbră și tensionată, lăsând cititorul să se gândească din ce prespectivă urmează să fie descris devoratorul de lumi și cum ar putea sa fie oprită o amenințare cosmică.
Pe tot parcursul celor trei volume, toate acțiunile personajelor și toate dialogurile sunt influențate de apariția lui Gah Lak Tus, chiar dacă acest lucru nu este cunoscut de aproape nimeni până înspre mijlocul cărții.
Ultimate Nightmare, prima carte, ne arată cum echipa lui Xavier infiltrează o bază militară din Tunguska, unde descoperă experimente genetice pe soldați ruși, atrocități păstrate în viață de zeci și zeci de ani, trasând astfel o paralelă cu experimentele reale pe oameni realizate pe parcursul războaielor mondiale.
Ultimate Nightmare este un adevărat coșmar claustrofobic cu tente de Alien, o mare bilă albă mergând înspre Trevor Hairsine, care se întrece pe sine, să-mi fie permisă gluma, cu un artwork de-a dreptul galactic.
Ultimate Secret e un fel de Independence Day fără Will Smith, cu Captain Mahr Vehl în rolul principal și cu o rasă de extratereștri care încearcă să saboteze umanitatea încât aceasta să reprezinte o pradă ușoară pentru Galactus. Apariția lui Thor, Fantastic Four, Black Widown, Hawkeye, Iron Man și Nick Fury denotă acțiune non-stop, peisajele deșertice excepțional realizate de către Steve McNiven contrastând ideal cu un setting spațial, la bordul unei nave extraterestre. Mark Millar intervine alături de John Romita Junior pentru Ultimate Vision, paginile acestuia explicând cum s-a ajuns în situația actuală și pavând calea pentru finalul apotepotic din Ultimate Extinction.
----
La urma urmei, vorbim despre un roman de benzi desenate, deci concluzia de la final ar trebui să fie pozitivă, iar eroii sau anti-eroii preferați să triumfe. Nu o să intru în detalii referitoare la acest aspect, dar pot spune că, deși mulți scriitori se chinuie în a găsi un final potrivit, Warren Ellis face totul să pară atât de simplu și atât de natural, cu un plot-twist la final care te va pune sigur pe gânduri.
E de-a dreptul impresionant cum se leagă povestea și cum Ellis te face să te gândești la acțiunea din capitolul X și la cea din capitolul Y în strânsă legătură cu evenimentele de la finalul cărții. Asta ca să nu mai vorbesc de artworkul lui Brandon Peterson, care se întrece pe sine cu niște ilustrații colosale.
Pasiunea lui Ellis pentru știință, science-fiction și idei nebune e ilustrată perfect în Ultimate Galactus Trilogy, iar realistic vorbind, singura bilă gri (nici măcar neagră) ar fi finalul poate un pic prea abrupt pentru unii.
Fanii clasici Silver Surfer, Vision sau Misty Knight ar putea să fie dezamăgiți de cum a portretizat Ellis personajele lor preferate, dar per ansamblu echipa formată din Ellis, Steve McNiven, Steve Epting, Brandon Petersen, Trevor Harisine și toți ceilalți care au contribuit la această operă, face o treabă formidabilă.
Ultimate Galactus Trilogy este o recomandare din partea mea atât celor care sunt fani înrăiți ai benzilor desenate cât și celor care abia acum descoperă această lume plină de super-eroi.
