de Beatrice Căițanu
De ce ne este, oare, atât de greu să ne oferim cadoul după care tânjim, poate, de ani de zile și pentru care nu pare să mai vină niciodată momentul potrivit? Știți voi la ce mă refer: acel obiect la care visăm, îl studiem, citim despre el, ne pasionează, ne aduce într-o emoție spumoasă de anticipație, dar pentru care ne simțim extrem de vinovate chiar și doar la gândul de a-l achiziționa pentru noi?
Unii și-ar putea da ochii peste cap auzind această sintagmă. „Vinovăție pentru cadouri” ne mai lipsea! Și totuși, este un fenomen real și mult mai des întâlnit decât v-ați imagina.
Teoretic, orice om care-și dorește ceva și îl primește, ar trebui să se simtă norocos și recunoscător. În schimb, te pomenești că-n loc de bucurie, simți mai degrabă un sentiment de vinovăție. Și dacă pentru ceilalți ne mobilizăm mai ușor să investim sume importante de bani, pentru că un cadou e un simbol al iubirii noastre și spune întotdeauna o poveste, lucrurile se schimbă total când persoana căreia dorim să îi facem acest cadou suntem chiar noi însene.
De ce sunt importante cadourile?
Cadourile sunt folosite din cele mai vechi timpuri pentru a ne conecta cu oamenii din jurul nostru, deoarece cadourile au un impact puternic asupra noastră din punct de vedere psihologic. Când primim un dar, ne simțim văzuți și apreciați, ceea ce ne ajută să construim o conexiune mai profundă cu persoanele care aleg să ne facă un cadou. Cadourile sunt o modalitate excelentă de a ne apropia de o persoană, de a-i câștiga încrederea și de a-i spune fără cuvinte cât de mult îi apreciem prezența în viața noastră.
Un cadou poate avea atât un scop funcțional, cât și scop emoțional. Cu alte cuvinte, adesea, facem cadouri atât pentru fericirea persoanelor apropiate, cât și pentru propria fericire, întrucât reacția lor ne aduce împlinire.
Și totuși, aceste principii par să pălească în momentul în care dorim să ne facem un cadou nouă însene.
De ce ne simțim, oare, vinovate?
În primul rând, pentru că simțim că nu merităm un cadou, cu atât mai mult cu cât valoarea sa monetară este mai mare decât media cadourilor pe care obișnuim să le facem, în general.
Ne simțim deseori vinovate când cineva cheltuiește timp sau bani pentru noi pentru că, în adâncul sufletului, în anumite situații, s-ar putea să nu credem că merităm acest lucru sau că nu ne ridicăm la înălțimea a ceea ce ar trebui să fim.
Acest comportament merge mână-n mână cu o stimă de sine scăzută, deoarece aceeași atitudine o manifestăm și când este vorba de a primi complimente sau atenție. Dr. Laurie Santos, profesor de psihologie la Universitatea Yale și gazda podcastului „The Happiness Lab” argumentează că „natura umană are acest tip de reciprocitate a valorilor”, iar „cadourile pot activa o mulțime de sentimente, inclusiv rușinea pe care o simțim în legătură cu ceea ce suntem.”
Așadar, în aceste condiții, ne vine ușor și natural să ne auto convingem că avem nevoie de suma respectivă de bani pentru lucruri mai importante. Sau că ceea ce dorim să facem pentru noi este un moft, că nu avem nevoie de acel lucru etc.
Pare că suntem raționale și calculate, nu-i așa? Din păcate, acest tip de atitudine arată, din punctul meu de vedere, mai degrabă că ne aruncăm singure într-un fel de malaxor al nevredniciei și al lipsei de merit care toacă până la ultima fărâmă de stimă de sine. În final, rămânem cu convingerea fermă că am luat decizia cea bună refuzându-ne plăcerea imensă pe care ne-ar fi adus-o acel cadou/gest.
Un astfel de cadou ar mai putea stârni, de asemenea, sentimente de îndatorare față de ceilalți membri ai familiei. Credem că le-am devenit datori celor dragi pentru că am făcut ceva frumos pentru noi.
Experiența mea terapeutică mi-a arătat că, dacă ai crescut într-o situație în care nu ți s-a acordat prea multă atenție sau afecțiune, te simți foarte ciudat sau inadecvat să te afli dintr-o dată într-o situație în care ai îndrăznit să îți faci un cadou extravagant. În consecință, în loc să te bucuri din tot sufletul, te simți nelalocul tău. S-ar putea chiar să simți că trebuie să compensezi acest lucru într-un fel.
Oricare ar fi însă motivele din spatele sentimentului de vinovăție față de cadourile pentru noi însene, vă asigur că putem transforma aceste sentimente în ceva pozitiv cu un pic de ajutor și multă încredere în noi însene.
Îmi amintesc câtă bucurie experimentez încă pentru că luna trecută mi-am făcut cadou o schimbare de look: mi-am pus extensii și arată senzațional! Nu doar că am ieșit din salon țopăind într-un picior, dar bucuria pe care o simt când mă privesc în oglindă, când îmi perii părul lung cum nu l-am avut niciodată, încrederea pe care o am când ies la întâlniri, micile gesturi de cochetările pe care am descoperit că le fac inconștient, jucându-mă cu părul, toate aceste mici detalii mă fac să zâmbesc și îmi aduc bucurie în fiecare zi.
Așadar, hai să învățăm să ne facem un cadou!
1. Ne pregătim din timp
Dacă îți dorești ceva cu ardoare, dar nu ai îndrăznit până acum să faci pasul și te simți vinovată și doar la ideea de a concretiza dorința, dă-ți timp să afli câte ceva despre tine: întreabă-te de ce amâni și încearcă să faci pace cu aceste emoții. Multe dintre cele care ne aflăm în această situație suntem, de fapt, foarte bune la a avea grijă de alți oameni, dar pur și simplu nu credem că merităm și noi aceeași grijă.
Un exercițiu util este să te gândești la bucuria pe care ai simțit-o atunci când ai oferit altcuiva un cadou-surpriză pe care și-l dorește de foarte multă vreme. Și tu meriți să te bucuri!
Cu toate acestea, dacă încă te sabotezi gândindu-te mod constant că nu meriți, caută să sapi și mai adânc și să înțelegi motivele: mergi spre copilărie, amintește-ți mesajele primite în legătură cu propria persoană, analizează felul în care îți vorbești în gând și cum stai cu stima de sine. Poate că merită să începi exact cu acest cadou: cineva care să te ghideze în relația cu tine însăți.
2. Schimbăm accentul!
Încearcă să te îndepărtezi de sentimentul de vinovăție. În societatea noastră, se pune deseori accentul pe a dărui altora, în timp ce dacă îți dăruiești ție ceva, nu faci nimic altceva decât să dai dovadă de egoism. Oare nu sună ca placa aceea veeeeche, veche și prăfuită a sacrificiului de sine? Azi știm mai bine: ca să fii cu adevărat empatic și iubitor cu ceilalți, e nevoie să fii în primul rând empatic și iubitor cu tine.
Practic, bucuria pe care o va genera gestul tău în propriul suflet va hrăni cu emoții de bucurie și recunoștință întreaga familie, prietenii, colegii de la serviciu, clienții, într-un efect de fluture.
3. Ne iubim pe noi așa cum îi iubim pe cei dragi!
Dacă te simți bine când ceilalți se bucură de cadourile primite de la tine, de ce să nu faci acest gest de pace, recunoștință și iubire și față de propria ta persoană? Mulțumește-ți pentru tot ce faci și ești zi de zi, mulțumește-ți că ai învățat din experiențele prin care ai trecut și că ai evoluat, mulțumește-ți că exiști, reîntoarce-te spre tine, spre esența ta și să fii recunoscătoare ție că ești aici pentru tine.
Foto: Pexels
