Partea a doua a sezonului 6 din „The Crown” debutează pe Netflix pe 14 decembrie și va încheia seria celor șase sezoane ale primului serial original Netflix produs și filmat în întregime în Marea Britanie.
De la sosirea pe Netflix în 2016, THE CROWN a fost nominalizat și a câștigat mai multe premii, inclusiv 15 nominalizări la BAFTA, 10 nominalizări la Globul de Aur (inclusiv 4 victorii), 69 nominalizări la Emmy în 5 sezoane (cu 21 de premii în 4 sezoane) și multe altele.
Primele patru episoade (Partea 1) descriu relația care înflorește între Prințesa Diana și Dodi Fayed, înainte de călătoria fatidică cu mașina care a adus cu sine consecințe devastatoare. Ultimul capitol este spus în șase episoade (Partea 2). Prințul William încearcă să se integreze din nou în atmosfera de la Eton în urma morții mamei sale, deoarece monarhia trebuie să traverseze valul opiniei publice. Când ajunge la Jubileul de Aur, regina reflectă asupra viitorului monarhiei prin căsătoria lui Charles și Camilla și începuturile unui nou basm regal odată cu William și Kate. În partea a doua, vor fi Ed McVey și Luther Ford în rolurile prințului William și ale prințului Harry. Li se va alătura Meg Bellamy în rolul lui Kate Middleton. Acestea vor fi roluri de debut pentru toți cei trei actori.
Am stat de vorbă cu producătorul executiv al serialului, Suzanne Mackie, pentru a afla mai multe despre sezonul 6:
Ai putea începe prin a evalua noul sezon, ce ne-ai putea spune despre evenimentele pe care le acoperă și povestea pe scurt?
Sezonul șase începe unde s-a oprit sezonul cinci, ne aflăm la începutul poveștii dintre Prințesa Diana și Dodi Al-Fayed. Așadar după divorț. Camilla împlinește 50 de ani, Diana s-a retras în sudul Franței și se află pe iaht, pe Jonikal, cu Mohamed Al-Fayed și Dodi. Și este începutul aventurii lor amoroase, iar începutul este urmat în mod tragic de teribilul accident. Este, deci, o poveste de dragoste dureros de rapidă, dar cred, frumoasă în sudul Franței. Însă din clipa în care pășește pe acea barcă și vedem unele dintre acele imagini emblematice cu ea pe iaht, intri imediat în acel vârtej al speculațiilor presei în jurul acelei povești. Genul de atenție nebună a presei și apetitul nepotolit pentru tot ce făcea ea în acel moment. Primele trei episoade acoperă o perioadă foarte scurtă de timp.
Cum ai reușit să determini cum le vei aborda? Adică, nu poți acoperi acele lucruri.
Nu, nu am putea să acoperim. Este extraordinar, îmi amintesc de aceste conversații de acum zece ani, când ne-am așezat prima dată în jurul mesei, vorbind despre The Crown și despre ambiția de a spune povestea pe parcursul a șase sezoane, 60 de episoade. Și acea zi, în care vom ajunge chiar în acest punct se simțea de neimaginat în urmă cu zece ani pentru că nu știi niciodată care va fi contextul. Rămâne de văzut dacă apetitul pentru această poveste va continua. Dacă vom continua, așa cum am sperat și am presupus că vom face, nu se știe niciodată. Așadar, acum zece ani am avut această discuție despre o zi când vom spune povestea morții Dianei. Mă cunosc și îmi dau seama foarte repede uitându-mă la Peter (Morgan), că cineva ar vrea să abordeze cu atâta gândire, sensibilitate și grijă. Și știu că am menținut asta pe tot parcursul.
Și în afară de acea poveste, care au fost reacțiile tale la scenariile lui Peter Morgan și cum a abordat perioada de timp în general, în afară de povestea Dianei?
Din nou, am vorbit despre asta atât de mult timp și a acoperit într-o măsură povestea în The Queen. Deci, în multe privințe, a vrut să găsească o altă perspectivă. Și, inițial, foarte devreme în proces, a spus: „Vreau să spun povestea din punctul de vedere al lui Al-Fayed”. Ceea ce mi s-a părut fascinant, îndrăzneț și genial. Și când am ajuns la asta, a făcut întocmai. Dar când am văzut cu adevărat asta, cred că percepția la distanță de zece ani de când a scris The Queen, perspectiva se schimbă din nou și știi mai multe, simți mai mult.
Și Peter este atât de intuitiv în acest sens și a fost capabil să reușească. În cele din urmă, probabil că am fost mai democratici în povestire decât mă așteptam inițial. În măsura în care, simt că suntem cu adevărat cu Diana. Și cred că acum știm mai multe despre evenimentele care au dus acolo. A fost incredibil de cercetat din punct de vedere criminalistic. Am citit numeroase cărți, eseuri, articole, scrisori și am vorbit cu oameni care îi erau foarte apropiați. Avem chiar și informații despre care nu cred că s-a vorbit vreodată cu adevărat. Aceste informații pe care le-am adunat destul de devreme, despre care m-am gândit că, wow, sunt foarte interesante și dau o întorsătură foarte diferită știind-le.
Așa că am fost sclavii adevărului, sclavii detaliilor. Am ajuns să-l cunoaștem pe Patrick Jephson, care a fost cel mai aproape de ea atâția ani în calitate de secretar privat. Și astfel am aflat atât de multe și am putut să punem povestea împreună. Deci, primele trei episoade sunt foarte mult despre detalii și despre exact ceea ce s-a întâmplat până la acel moment fatidic. Și, desigur, a trebuit să speculăm cu privire la ceea ce s-ar fi putut spune. Bineînțeles, a existat o anumită cantitate de presupuneri despre conversații, de exemplu, am presupus că știm ce au vorbit. Dar știm unde s-au dus și știm cât timp au stat acolo. Așa că, am reușit să le punem cap la cap. Și apoi, în cele din urmă, Peter, pe bună dreptate, trebuia să își formeze o idee, trebuia să ia o decizie ca scriitor. A spus: „Asta am de gând să scriu și mi se pare sincer”. Și așa am continuat și cred că este corect. Prima jumătate a sezonului șase este foarte puternică.
O mare parte, presupun, este despre cu relația lui cu băieții. Ne puteți spune despre actorii noi pe care îi aveți pentru acest sezon și de ce au fost înlocuiți ceilalți?
Unul dintre lucrurile interesante despre modul în care am alcătuit serialul este decizia la care am ținut mereu cu mare atenție, și anume de a ne schimba distribuția la fiecare două sezoane. Dar din când în când nu se prea poate, pentru că la jumătatea unui sezon, ai putea sări înainte cu trei sau patru ani. Prin urmare, diferența dintre un băiat care are 12 ani și un băiat care are 16 este uriașă, este ca o viață întreagă. În prima jumătate a sezonului șase, trebuia să se simtă că Harry și William erau băieți, nu tineri. Și William este înalt și are o prezență puternică, carismatică, așa că am vrut pe cineva care să aibă acea prezență. Rufus a fost grozav să joace pe cineva care înfățișa un băiat care merge în spatele sicriului, nu un tânăr. Cred că această vulnerabilitate era foarte specifică vârstei lui.
Apoi, în a doua jumătate a sezonului de la episodul cinci până la sfârșit, după moartea Dianei, începem să spunem povestea întâlnirii lui William cu Kate Middelton. Dintre toate deciziile pe care le-am luat de-a lungul călătoriei de zece ani a The Crown, William și Kate nu au făcut parte din acel peisaj. Pur și simplu pentru că că am avut impresia că s-a întâmplat mult mai târziu. De fapt, îmi amintesc foarte bine conversația din perioada de izolare în timpul unora dintre multele Zoom-uri zilnice, cu o echipă mică, am vorbit despre asta și am discutat în special în jurul episodului șase și șapte din sezonul șase, despre ceea ce ar fi putut face William.
Cred că eu am spus: „Ei bine, când a plecat la St. Andrews, când a început universitatea?” Și cineva a spus: „Exact atunci”. Și i-am spus: „Ei bine, atunci ar fi cunoscut-o pe Kate”. Și Peter spune dintr-o dată: „Asta e, asta vreau să abordez”. Așa că, a fost un moment atât de minunat pentru că știu că am vrut să ajungem acolo, pentru că s-a simțit ca un nou capitol frumos, plin de speranță și optimism. Și a fost un tip de poveste nouă de explorat și am simțit că am putea lăsa în urmă povestea cu adevărat tristă, tulburătoare și dureroasă a morții Dianei și putem să privim viitorul cu acest cuplu minunat și tânăr. Și astfel, să-l contemplăm pe tânărul care a trecut prin toate astea, devenind viitorul rege al Angliei și care dintr-o dată s-a simțit cu adevărat mare și profund și plin de atâtea straturi de emoție pe care le-am putea explora.
