Zilele Constanței va fi un eveniment memorabil ce se va desfășura în acest an între 17 și 21 mai.
Evenimentul este un proiect adresat constănțenilor de ziua lor, de aceea va fi vorba despre o sărbătoare ce unește și definește comunitatea locală, va fi celebrat multiculturalismul Constanței, vor fi puse în valoare talentele locale, iar accentul va fi pus și în acest an pe educație și timp petrecut în familie la evenimente de calitate adresate copiilor, tinerilor și adulților deopotrivă.
Intrarea este liberă în toate cele cinci seri ale evenimentului!
Și, pentru că orice român trebuie să treacă măcar o dată prin Constanța, iată 10 motive în plus, în afară de sărbătoarea care va avea loc între 17-21 mai.
1. Constanța este unul dintre cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis.
Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Legenda spune că Iason și argonauții ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor.
Lăsând legenda la o parte, arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului.
2. Tomis a fost redenumit Constantiana, după sora împăratului Constantin cel Mare. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, iar Publius Ovidius Naso, poetul roman, a fost exilat aici între anii 8–17 e.n., petrecându-și în Tomis ultimii opt ani din viață.
Abia după împărțirea Imperiului Roman, Tomis, împreună cu întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului roman de Răsărit și a fost redenumită Constantiana.
3. În cursul secolului XIII, Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului.
4. Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană. În acea perioadă a devenit un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. La începutul secolului al XV-lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman, care denumește micul orășel Küstence. Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică.
5. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța de către britanici (construită de compania „Danube and Black Sea Railway”) și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești.
Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”, a devenit portul principal al țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus bazele Serviciului Maritim Român. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român.
6. Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km², are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.
7. Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa freatică din acviferul Jurasic-superior barremian, se scurge cu o viteză foarte redusă. Debitul său este comparabil cu al Dunării, fiind un important zăcământ de apă potabilă care furnizează populației Constanței apa curentă necesară, extrasă prin câteva zeci de foraje. De asemenea, Constanța este singurul municipiu din România și printre puținele orașe din lume care tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete.
8. Primele poze în care apare Constanța au fost realizate de fotograful francez Anatole Magrin (1858 - 1921). În anul 2010, Muzeul Marinei Române a lansat albumul de fotografii realizate de Anatole Magrin.
9. Cazinoul se află în centrul istoric al orașului, pe faleza din peninsulă, în vecinătatea bulevardului Regina Elisabeta. Este una dintre clădirile emblemă ale Constanței. În zona în care se ridică astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcție de lemn, o „cazină”– loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiști. Dar în iarna anului 1901, o furtună distruge o parte din acoperiș și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției.
În aprilie 1902, primarul Alexandru Belcic decide demolarea „cazinei” și construirea unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză: Daniel Renard, care adoptă stilul Art Nouveau.
Terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri), Cazinoul nu s-a bucurat de mare apreciere la acel moment. Presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul final. El era descris ca o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane, [care] din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, [din cauza] complect[ei] asimetri[i] și amestecul[ui] babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”.
10. În Cazinou au fost turnate în 2007 câteva scene din filmul „Tinerețe fără tinerețe” regizat de Francis Ford Coppola și bazat pe nuvela cu același nume scrisă de Mircea Eliade.
