În perioada comunistă nu aveai o gamă prea variată de băuturi răcoritoare, așa că trebuia să te mulțumești cu Cico și Brifcor. Celebrele sucuri erau vândute în recipiente de sticlă, deoarece nu se folosea plasticul pe atunci.
În acea vreme, Ion Stamanichi era director general la întreprinderea care producea sucurile Cico, Brifcor sau Quik Cola, iar după 1990, acesta a adus marca Coca Cola în România.
Denumirea sucului Cico venea de la Citrice Colo, iar acesta era produs cu un concentrat venit din Grecia.
„La Braşov făceam şi concentrate pe bază de suc de mere, de struguri, de cătină. Brifcorul l-a creat Institutul de Chimie Alimentară. Făceam şi noi reţete în funcţie de ce concentrate puteam să aducem prin bartere din străinătate”, a povestit Ion Stamanichi într-un interviu pentru ziarul Adevărul.
În anii '80, nu exista un proces de pasteurizare a sucurilor, așa că acestea aveau un termen foarte scurt de valabilitate.
„Termenul de valabilitate era mic pentru că tehnologia nu ne permitea să pasteurizăm produsele. Dacă era mai sănătos… Nu ştiu ce să spun. Zmeurica, de exemplu, un suc pe bază de struguri şi zmeură, după trei ore intra în fermentaţie. Şi cum vindeaţi sucul ăsta care intra în fermentaţie? Vindeam. Era ca o fântână arteziană. Când deschideam sticla, sărea sucul din ea. Şi omul zicea: „Oooo, ce acid are!“. Dar ea era în fermentaţie, ca orice must. După 1984, după criza comunistă, s-a trecut la sticla de o jumătate de litru. Nu existau sticle mari pentru că nu exista plastic. Primele peturi s-au produs în România în 1994”, a povestit Ion Stamanichi.
