Campania electorală s-a terminat, „dezbaterile” au fost un succes fulminant și votul pentru turul doi a început deja în Diaspora. E momentul când fiecare român iese la urne, ca să aleagă pentru următorii cinci ani președintele. Sigur, poate aveai alte preferințe inițial, dar acum ai de ales doar între Iohannis și Dăncilă. Ghinion, cum ar zice un clasic în viață.
Fie vorba între noi, dacă nu se întâmplă ceva aliniere de planete și o explozie puternică de flacără violet, cel mai probabil o să îl avem iarăși pe Klaus președinte pentru cinci ani. Așa că m-am gândit un pic la ce îl definește pe președintele României. Mai precis, la cum l-au definit alții de-a lungul vremii. Și am descoperit că o temă revine obsesiv. Pentru dușmanii săi, Iohannis e un robot: fără sentimente, fără empatie, dominat doar de o logică arogantă și directiva primară de a distruge PSDul.
E, iată că, după un tub de spray argintiu și multă muncă din partea unor oameni talentați, pot pune această ipoteză la test. Votează lumea cu robotul? Și, dacă da, ce vrea de fapt lumea de la un președinte robotizat? Poate într-un registru mai filosofic, ce înseamnă să fii un candidat mecanic ca Iohannis? Poți să-ți îndeplinești rutina de zi cu zi, poți să ai hobby-uri?
Ziua mea ca robot-candidat a început bine, cu o prognoză de ploaie și vânt de 24 de ore. Ghinion, vorba poetului. Dar un pic de ploaie n-a oprit vreodată un robot. Roboții nu fac pneumonie ci maximum ruginesc. Am ales să petrec o zi încercând să canalizez energia lui Iohannis și ce fel mai bun decât făcând ce-i place președintelui.
Ora 10:00
Integritate corporală: 100% Ca scos din cutie
Activitate ludică: O tură cu bicicleta
Rată succes campanie: -
Am zis să încep ziua în forță, cu una dintre activitățile preferate ale lui Klaus Iohannis. Dar, cum nu mai am zile de concediu și biletele spre Florida sunt un pic cam scumpe în perioada asta anului, am zis să dau o tură pe bicicletă. După ce am găsit una destul de joasă, dar rezistentă cât să suporte gabaritul de robot, dezastru. Forma paralelipipedică (a robotului, nu a mea!) nu-mi permitea urcatul pe bicicletă sub nicio formă. După câteva tentative eșuate, am reușit însă să pun în funcțiune algoritmii de campanie electorală.
Robot: Mergi la vot Duminică?
Ina: Desigur.
Robot: Și ai vota un robot la președinție?
Ina: Cred că da. Un președinte robot ar fi foarte logic. Poate nu doar la nivel de politici publice.
Robot: Și la ce te-ai aștepta de la președintele tău robot. Ce vrei să facă pentru România?
Ina: Să o digitalizeze!
Iată un alegător după propriile mele gusturi pozitronice.
Alții, însă, au fost mai puțini convinși. O doamnă care își ducea copilul la școală mi-a zâmbit, dar a decis destul de ferm că nu ar vrea un robot președinte când am întrebat-o. O alta mi-a făcut un set întreg de poze pe geamul de la mașină în timp ce încercam să mă sui pe bicicletă. Am crezut că am parte de un nou alegător, dar, într-un final, mi-a explicat că, de fapt, dorea să eliberez locul, ca să poată parca.
Am lăsat bicicleta când a devenit destul de clar că nu mă pot deplasa cu ea și că mă înmuiam de la ploaie degeaba. Am trecut la treburi mai serioase.
Ora: 10:45
Integritate corporală: 90% Un pic umezit, pierdut recirculatorul drept
Activitate ludică: O vizită de lucru la Cotroceni
Rată succes campanie: 33%
Am înțeles că președintele Iohannis își petrece majoritatea timpului la Cotroceni, așa că era obligatorie o vizită de lucru la palatul prezidențial. Din nefericire, între ploaie și traficul uzual, am ajuns greu. Nicio problemă. Roboții nu dorm, nu obosesc, am timp. Dar, când am ajuns la poartă, jandarmul de la pază mi-a explicat destul de agresiv că e loc pentru un singur robot la Cotroceni. Gonit de poteră, am traversat strada, unde am fost interpelat de un al doilea jandarm, mai prietenos, care mi-a explicat că, deși suntem în spațiu public, tehnic, nu se prea poate filma în jurul Cotroceniului, din motive de securitate. Tipic Iohannis, a monopolizat și a șaptea casă.
Deși am fost ocolit de mai multe doamne și am reușit să sperii o poștăriță neatentă, am găsit doi studenți la psihologie deschiși la ideea de a discuta cu un candidat robot:
Robot: Ați vota un robot la președinție?
Student 1: Nu, nu cred.
Student 2: ...
Robot: Stai, de ce?
Student 1: Pentru că roboții nu au empatie, nu au calitățile necesare.
Student 2: ...
Robot: Haide, măi, e ceva empatie acolo, l-a lăsat pe ăla să leșine, dar... până și Data avea cip de emoții. Programezi robotul să aibă. De ce e nevoie ca să mă votați?
Student 1: Noi suntem studenți la psihologie și vrem să vedem empatie, relații umane, roboții nu au așa ceva.
Student 2: ... (pare că e de acord)
Studenții pleacă și eu încerc să îmi revin după această contestare directă.
Ora: 11:15
Integritate Corporală: 77% Umezit, abur la procesorul central
Activitate Ludică: Campanie robotizată
Rată succes campanie: 20%
Klaus Iohannis este din Sibiu, deci, cu siguranță, nu înțelege calitățile de entrepot pe care le prezintă metroul bucureștean. Eu, însă, sunt un robot autohton și ăsta e avantajul meu pe ultima sută de campanie în fața originalului. Am descins la Metrou Universitate în forță, cu procesorul secundar de vrăjit alegători pornit la turație maximă.
Pas cu pas
Atragi multă atenție ca Robot la metrou, dar nu destulă cât să se deschidă turnicheții îndeajuns de mult cât să intru fizic pe peron. Așa că am facut campanie la intrarea în metrou, din pasaj. Am primit multe aprecieri și mi s-au făcut multe poze de către oameni de toate vârstele, dar algoritmii electorali nu au calculat ceva esențial: că oamenii care intră la metrou se grăbesc. Un prim potențial votant, un domn foarte entuziasmat de Robot a decis să-mi dea un interviu scurt.
Robot: Ați vota cu un robot?
Domn entuziasmat: Depinde la ce. Aș vota unul cu siguranță, să fie șef la o linie de producție sau la inventică.
Robot: Dar la președinție?
Domn entuziasmat: Nu, în niciun caz în politică, nu are aptitudinile necesare. Dar, oricum, nu contează, că duminică tot între doi roboți dobitoci avem de ales.
Domnul entuziasmat a plecat înainte să apuc să îl întreb care sunt calitățile robotice ale celor doi candidați. Dar senzorii de proximitate mi-au fost declanșați când l-am văzut trecând pe vecinul meu Victor. L-am salutat cordial și l-am invitat să vorbim despre roboți.
Robot: Ai vota cu un robot, Victor?
Victor: Nu cred. Sau nu știu. Niciun robot nu a dezvoltat conștiință, deci niciun robot nu poate să înțeleagă oamenii.
Robot (Ofensat): Cum adică?
Victor: De exemplu, personajul tău din GTA nu are conștiință de sine, deci nu poate înțelege acțiunile pe care le face. Dar lasă asta, înțeleg ce faci aici. Să știi că eu am stat în Austria mai multă vreme și am văzut politicieni germani. Toți sunt scorțoși și rigizi, robotici, dar ei fac treabă, pur și simplu nu înțeleg că trebuie să comunici uneori cu oamenii.
Robot: Insinuarea returnează valoare FALS. Nu înțeleg.
L-am lăsat pe Victor să meargă la treburile sale pentru a interpela un alt votant, care părea că, la fel ca Robotul, funcționa pe combustibili alternativi.
Robot: Bună ziua, mergeți la vot?
Domn pe Etanol: DA, AM VOTAT.
Robot: Și ați vota cu un robot?
Domn pe Etanol, din mers: DAAAAA, CU ROBOTUL VOTEZ, CU IOHANNIS TERMINATORU’.
O să-l număr ca un vot pozitiv. Un alt domn, mai în vârstă, pare interesat de mica noastră campanie.
Robot: Ați vota cu un robot?
Domn Circumspect: Nu.
Robot: De c...
Domn Circumspect: Dar nu contează, că oricum, ăștia decid. Cu tabletele și roboții și internetul lor. Ăia decid cine e președinte.
Ăia, adică Serviciul de Telecomunicații Speciale. Care mi-au trimis un cod de „anulare instant discuție”, deci l-am lăsat pe domnul respectiv în pace și m-am reorientat spre o nouă figură recunoscută de senzorii de proximitate: Mircea, unul din fotoreporterii VICE, pe care l-am prins la înghesuială când cobora scările spre metrou.
Robot: Ai vota cu un Robot?
Mircea, Fotograf VICE: Nu.
Robot, dezamăgit, trădat: De ce?
Mircea, Fotograf VICE, eticist AI: Pentru că trebuie să mai învețe de etica deciziilor. AI-ul nu e gata de politică, nu e pregătit. Dar o să ajungem acolo, în curând.
Mircea, Fotograf Vice, Centrist radical: La un echilibru perfect între politică de stânga și de dreapta. Că eu așa văd lucrurile. Deși, cred că și așa există potențial ca lucrurile să fie ca «cenzurat».
L-am lăsat pe Mircea să meargă la muncă și m-am apropiat de un grup de oameni de la UNICEF, dar subrutinele de autocenzură nu ne-au lăsat să îi băgăm în reportaj:
Robot: Would you vote for a Robot?
«Cenzurat»: «Cenzurat»
Robot: We’re having elections on Sunday and one of our candidates, the incumbent president is said to be a little robotic so we are asking people if they would vote for a robot.
«Cenzurat»: «Cenzurat»
«Cenzurat»: «Cenzurat»
Robot: Ok, good luck, big fan of Unicef!
După aproape o oră în subteran, subrutinele s-au închis și am ieșit din nou afară la ploaie.
Ora: 12:30
Integritate corporală: 63% Umed, scurtcircuit la antena dreaptă
Activitate ludică: Pictorial, golăneală
Rată succes campanie: 20%
Am ieșit din subteran pentru a trage niște poze de campanie, dar, înainte de toate, senzorii de cool au detectat trotinete electrice. Roboții și candidații UDMR nu pot rezista trotinetelor electrice. După câteva ture ca un campion, subrutina de echilibru s-a fript (de la umezeală) și robotul de față era să se facă piese. Am abandonat trotineta pentru o serie de poze și două interpelări rapide.
O doamnă impresionată de maiestuozitatea robotului a zis că „sigur” m-ar vota, pe când un băiat care livra pentru o firmă de mâncare la domiciliu mi-a răspuns inițial că „Da”, dar a dat pedală rapid, când l-am întrebat cerințe specifice. O să o iau ca un vot asigurat. Însă, între zguduirea că trotineta și ploaie, robotul nu o duce bine. Avem nevoie de realimentare.
Ora: 13:30
Integritate corporală: 43% Ud rău, cad bucăți
Activitate ludică: Wir Essen ein Wurst wie ein echter Deutscher
Rată succes campanie: 30%
Am intrat printr-o ploaie neplăcută în Centrul Vechi, în căutarea unei tradiții germane cu care sigur președintele se confruntă des: mâncatul de cârnați. Întâi am oprit la o cafenea, care a prezentat propriile dificultăți prin intermediul ușii foarte strâmte. Am intrat cu greu la căldură, dar nu am rămas, pentru că fostul ministru al transporturilor, Răzvan Cuc, nu era prezent.
Cinci sute de metri mai jos, paradisul cârnaților mă aștepta, dar costumul de robot a prezentat și aici o serie de probleme. După ce am consumat cu greu un cârnat, plin de energie (și de apă), am comutat pe modul Băsescu și am încercat să fac o baie de mulțime la șaormerie. Cum clienții au fost alungați de ploaie, am reușit să fac doar un duș rece și vântos. Sper că funcționează antivirușii, că altfel o să mă virusez până la kernel.
Dezamăgit de lipsa de interes electoral a consumatorilor de șaorma, am reușit să găsesc doi potențiali alegători în persoana a doi chelneri din aceia care insistă să intri la ei în restaurant.
Robot: Mergeți la vot?
Ea: Am fost.
Robot: Ați vota cu un robot?
Ea (pufnind): Mai degrabă decât cu ăștia doi.
El: Te-aș vota pe tine, mai degrabă, decât pe oricare dintre ăia. Robotul președinte!
Ea: Robotul președinte!
Robot: Robotul președinte!
La următoarele alegeri, chiar candidez.
Ora: 14:40
Integritate corporală: 13% Las cocoloașe de carton în urmă ca-n bancul cu Trabantul
Activitate ludică: Grădinărit pe timp de ploaie
Rată succes campanie: 40%
După aventura nefericită din centru, m-am retras la domiciliu, pentru a mă îndeletnici în ploaie cu una din activitățile preferate ale lui Klaus Iohannis: grădinăritul. Președintele e pasionat de trandafiri (ai greșit partidul, băiatul meu) și din întâmplare, robotul vostru are un strat de trandafiri în fața blocului. Înarmat cu o sculă profesionistă de grădinărit, m-am apucat, cu ultimele puteri, să sădesc trandafiri în mijloc de noiembrie, în ploaie. Surprinzător, dar un ultim trandafir roșu încă mai rezista. A fost însă distrus aproape imediat de subrutina anti PE SE DE instalată în toți roboții prezidențiali.
La ora 15, corpul robotului s-a descompus definitiv, nu în mică măsură datorită ajutorului dat de niște vandali neidentificați, probabili trimiși de PE SE DE. Cu integritatea Robotului s-au descompus și ambițiile mele electorale. Rămâne în urmă un singur robot în cursa pentru Cotroceni.
Azi vom afla dacă ne vom mai bucura de talentul său oratoric și skill-urile interpersonale pentru încă cinci ani. Până atunci, eu cred că escapada mea robotizată în oraș m-a făcut să înțeleg mai bine președintele și potențialii săi votanți. Și timpul petrecut în mocirlă, săpând la rădăcina unui trandafir care se încăpățânează să nu moară, deși i-a trecut timpul de mult, m-a făcut să îi înțeleg contracandidata.
