Story-urile de pe Instagram. Clipurile alea scurte despre tine. Micul tău reality show. Oglinda spre sufletul tău. Calea prin care oamenii te pot urmări, iar tu-i poți vedea pe ei cum te urmăresc, în timp ce ei se uită la ce postezi știind că tu știi că te urmăresc, ceea ce înseamnă că poți ține cont de cine te urmărește și cât de repede o face. Nu știu cum de s-a ajuns la așa ceva, dar asta-i realitatea.
Dar, pe bune acum, story-urile de pe Instagram sunt o extensie a identității tale, ca stilul tău sau frizura. Le permite oamenilor să vadă ce fel de om ești: ce faci în spatele ușilor închise, cum arată prietenii tăi, ce mănânci, ce ți se pare amuzant. Așa suntem cu toții:
Screenshot-uri cu melodii din Spotify
Scrii „Plăcere nevinovată” cu font neon, niște emoticoane cu mâinile ridicate și un screenshot cu „Circles” de la Post Malone. „Complet subestimat!” scrii la următorul clip, pentru un album din 2005. „ÎN SFÂRȘIT”, peste ceva abia lansat de la Cardi B. Încetează să mai faci screenshot-uri din Spotify și doar bucură-te de muzică. Ori habar nu ai că nimănui nu-i pasă sau chiar ție nu-ți pasă. În aceeași categorie intră și: cinci clipuri neclare de la un concert, filmate de la distanță.
În pat, cu o mască pe față, iar camera dă zoom încontinuu pe moaca ta
„Asta nu e depresie, ci grijă de sine!”, îți spui după ce-ți petreci a cincea noapte la rând în pat cu o mască pe față și cu pauze ocazionale ca să faci teste amuzante pe internet, să-ți citești horoscopul și să te holbezi în camera foto. Dacă ai fi atentă la ingrediente, ai afla că să-ți pui atât parfum, cât și acid glicolic pe față, cinci zile la rând, va declanșa un tsunami pe pielea ta în următoarea săptămână.
Fotografii din vacanță, cu plaje însorite, un boomerang cu tine cu un cocktail undeva (în Italia?), cadre la geamul unui avion
Te apropii de 30 de ani sau 40. Ai o carieră și posibil să ai și un câine. Pari mulțumit de tine... ca și cum ți-au ieșit toate în viață? Nu există altă explicație de ce folosești story-urile la fel cum generațiile anterioare o ardeau cu camere de unică folosință.
O serie întreagă de meme-uri
Depinde mult de cât de bune sunt meme-urile. Dacă faci screenshot-uri la orice face @poundlandbandit, atunci bine, îți place să râzi. Dar dacă postezi meme după meme nișate sau glumițe despre depresie, astrologie sau comunism, atunci ești o legendă și motivul pentru care încă nu mi-am aruncat telefonul pe fereastră.
Capcane sexy
Există o groază. Alea fără machiaj. Cele obișnuite, înainte de culcare, cu puțin sân la vedere. Cele pe care le faci în oglindă înainte să ieși în oraș. Story-urile astea sunt cele mai bune pentru că nu spui decât „uită-te la mine cât de mișto arăt, bagă-mă în seamă”, iar asta e o formă radicală de a ține pieptul unei lumi care ne face să ne simțim de căcat.
Vizite la galerii de artă, plante sănătoase, o cafea neagră lângă o carte
Așa aș fi și eu dacă aș avea bani, n-aș suferi de alcoolism și n-aș fi o lepră.
Prea multe detalii despre sex, droguri, boli mintale și bani
„M-am culcat cu tipul ăsta și mi-a trimis un mesaj că are herpes chiar dacă nu suntem poliamoroși. WTFFFF?” scrii pe un prim-plan cu o față inexpresivă înainte să urci screenshot după screenshot cu discuția de pe Whatsapp, cu comentarii pe lângă. Când oamenii îți răspund, urci și răspunsurile lor cu un emoticon care bate din palme. Așa ai fost mereu, singura diferență e că tehnologia a evoluat destul încât să o faci fără întrerupere pentru totdeauna.
O chestie absolut dubioasă, gen un prim-plan cu o lămâie sau un bagaj lăsat la întâmplare pe un drum
M-am prins. Ai fost la Arte și nu-ți plac oamenii.
Pari mereu în club
Story-urile astea încep mereu inofensiv. Niște amici care beau o bere pe o canapea. Poate că cineva dansează pe un scaun când vine miezul nopții. Peste șase ore, șirul de story-uri din bar par niște furnici pe ecran. Fiecare clip e despre oameni care dansează și techno care se aude din fundal. Cele mai dubioase se află totuși la final. E o imagine neclară cu colega ta de apartament care are un sân pe afară. Cineva băga un cui acum două ore? E 9 dimineața. Chiar nu știu cum reușești să păstrezi un job ca să-ți permiți să faci asta de cel puțin trei ori pe săptămână.
Doar clipuri și fotografii cu câinele tău
Ești un suflet pur care n-are nevoie de validare superficială ca să se simtă bine, așa că te folosești de story-uri ca să postezi lucruri pe care le iubești, cum ar fi câinele tău. Uneori poate mai pui câte o poză cu o friptură și scrii „Yummy!” pe ea sau niște scoici mișto pe care le-ai găsit pe plajă. E cam enervant să tot dai next la încă un clip în care arunci mingea bestiei, dar apoi îmi amintesc că planeta moare și tu te bucuri de micile plăceri ale vieții.
Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
