Am 35 de ani și m-am apucat de MMA (mixed martial arts) în urmă cu doi ani. De atunci merg cu sfințenie, de trei ori pe săptămână, la antrenamentele de la clubul Combatant. Prietenii și familia consideră că am devenit un pic obsedat de acest sport. Dar nu am fost dintotdeauna așa.
Am mai încercat un pic de box înainte, dar n-am fost atras de sporturile de contact. Și, dacă boxul părea ceva mai blând, mai organizat, mai nobil, meciurile de MMA mi se păreau de-a dreptul barbare, haotice, nu înțelegeam nimic și nu-mi făcea nicio plăcere să mă uit la ele. În plus, am o adevărată fobie de oase rupte sau dinți sparți, nu am fost niciodată genul coios, mascul alfa, iar frica de durere și pumni în gură a fost o treabă care m-a urmărit mare parte din viață. Practic, n-am avut nimic care să-mi indice sau măcar ridice bănuiala că mi-ar plăcea la (nebunie) să fac așa ceva.
Motivul pentru care m-am apucat de box a fost că mă plictisisem de sala de forță, unde începuse și un curs de box. Era o bombă plină de gândaci și care mirosea a canal. Îmi propusesem doar să învăț să dau la sac, fără să fac sparring vreodată. Și cam asta am făcut trei luni. Apoi, un prieten m-a întrebat dacă nu vreau să încerc și MMA, să văd cum e. I-am zis: „Bă, nu cred, că pare prea violent”. Până la urmă m-am dus. Doi ani și aproximativ trei sute de antrenamente mai târziu, iată-mă aici: evanghelist al acestui sport.
Menționez însă că nu mă antrenez pentru competiții, sunt încă începător și practic acest sport din pură plăcere. Dar uite cum mi-a schimbat mie viața MMA-ul și cum te-ar putea ajuta și pe tine.
O să-ți dezvolte corpul blană, fără să arăți ca un broscoi
Când vine vorba de fizicul masculin, corpurile luptătorilor de MMA sunt un etalon. Există și o grămadă de programe de fitness care asta îți și promit: „Get a fighter’s physique: Best 4-Week Workout Program”. De la antrenamentele de MMA nu te vei face broscoi, ca cei care se pompează la sală cu greutăți și suplimente, ci îți vei defini musculatura (toată, nu doar pectorali și bicepși), vei sta mai drept, vei avea și acel mult dorit six pack și vei descoperi că febră musculară poți să ai și la mușchii de pe cutia craniană.
Îți acutizează toate simțurile și abilitățile fizice
Câștigi echilibru, rezistență la efort, la stres, forță, devii brusc mai bun la multe alte sporturi. După șase luni de antrenamente de MMA, am descoperit că pot alerga șase kilometri lejer, fără să mă forțez. De asemenea, înainte de un meci de fotbal, am aflat că pot să țin mingea pe picior chiar și de vreo 20 de ori, asta în condițiile în care întotdeauna am fost antitalent la fotbal. Nu e magie, e doar faptul că îți dezvolți foarte bine coordonarea dintre membre și ochi.
E o formă de terapie cu efecte rapide
Antrenamentele de MMA m-au ajutat să trec peste momente nasoale din viața mea și m-au scos din depresie. Ședințele de psihoterapie în sine au fost esențiale pentru a nu ajunge din nou la antidepresive, dar antrenamentele de MMA au cântărit greu. O confirmă și psihologul meu.
Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, există studii științifice care demonstrează treaba asta, că sportul ține bolile psihicului departe. Dar sporturile de contact sunt cu atât mai speciale, pentru că au și latura de descărcare, de violență controlată, pe care o scoți din sistem după o sesiune de sparring.
A, și dai pe un abonament pe lună la o sală de MMA mai puțin decât ai da pe două ședințe de terapie. Cel mai indicat însă este să le faci pe ambele.
Te împrietenești cu frica și cu durerea
Dacă cineva îți spune că face un sport de contact, așa că nu-i mai e frică într-o situație de bătaie, minte. Probabil și lui Brock Lesnar îi este frică. Frica e acolo cu un scop, provoacă adrenalină, te împiedică să faci lucruri inconștiente etc. Chestia mișto e că înveți să o controlezi, să o faci să lucreze în favoarea ta, să nu o lași să se vadă. Durerea e celălalt profesor în sportul ăsta. Riscul e însă c-o să înceapă să-ți placă să mai fii lovit din când în când. Nu grav, cât să simți că trăiești mai intens.
Am trecut prin ceva accidentări: degete luxate, nevralgii intercostale, ochi vineți, nas spart, glezne luxate, arcadă spartă etc. Atât timp cât nu sunt grave (ligamente rupte, de exemplu), toate aceste mici accidentări te vor face mai puternic. Însă, o accidentare pe care nu-mi doresc s-o mai repet este corneea zgâriată de o mănușă de MMA. M-a ținut cinci zile cu ochii închiși și cu un gel pe care a trebuit să mi-l storc în ochi o dată la trei ore.
Te ajută să gestionezi mai bine situațiile de criză
MMA îți dezvoltă mentalitatea de luptător și în viața de zi cu zi. Te învață cum să continui chiar și atunci când zaci pe jos, după un knock down (fizic sau metaforic). Psihicul contează enorm în meciurile de MMA: poți să fii un luptător extrem de bine pregătit fizic, dar dacă nu stai bine la capitolul „mind games”, riști să pierzi meciul înainte de a intra în cușcă.
Odată ce adversarul ți-a intrat în cap, ai pierdut. De-aia și vezi atât de mult trash talk înainte de meciurile din UFC (Ultimate Fighting Championship, cea mai mare organizație de MMA din lume şi cel mai mare furnizor de evenimente Pay-Per-View din lume). Nu ajută doar la marketing, ci și la intimidarea adversarului. Dustin Poirier a povestit în mai multe interviuri cum a pierdut meciul cu Conor McGregor fix din cauza asta.
Te scoate din bulă
În sălile de MMA vei descoperi tot felul de oameni, din medii cu care e mai puțin probabil să intri în contact. Aici se antrenează cot la cot interlopi, polițiști, medici, antreprenori, programatori, bucătari, puști care învață la școli profesionale sau studenți la Facultatea de Inginerie Aerospațială. Găsești o diversitate cum n-ai să ai niciodată în lista ta de prieteni pe Facebook sau Instagram. Frumusețea stă în poveștile și dezbaterile pe care le ai cu oamenii cu care te antrenezi.
E mai motivațional ca orice TED Talk sau bestseller de self-help
Probabil ai auzit de Conor McGregor, dar poate nu știi că înainte de a ajunge unul dintre cei mai bine plătiți sportivi din lume, în decursul a doar trei ani, era un pârlit care lucra ca instalator în Dublin. MMA-ul este un sport plin de astfel de povești.
De exemplu, Kyle Bochniak, un tânăr luptător din UFC, și-a petrecut toată copilăria fără tată, dar cu mult alcool și droguri. A abandonat școala și a stat o săptămână în comă după o supradoză. Nici după experiența asta n-a reușit să renunțe la abuzuri și, în cele din urmă, a ajuns la pușcărie. Acolo a descoperit că în celula vecină se afla tatăl său, care-l părăsise când avea doi ani. Treaba asta l-a dat peste cap și l-a făcut să-l roage pe judecătorul care trebuia să dea sentința definitivă să-i mai dea o șansă. Judecătorul l-a eliberat condiționat, cu obligația ca Bochniak să fie controlat constant pentru substanțe interzise. A fost greu până când a dat peste o sală de MMA și s-a apucat de antrenamente. Avea 22 de ani. După patru ani, din 2014, se luptă la cel mai înalt nivel în UFC. Spune cu fiecare ocazie cum MMA i-a salvat viața.
Mănânci mai sănătos, bei mai puțin, dai mai puțini bani pe medicamente
Și mai mulți pe echipamente. Odată ce intri în treaba asta, n-ai cum să nu-ți schimbi și stilul de viață. Nu-ți mai vine să mănânci porcării, pentru că vrei să fii în formă și să ai un avantaj împotriva adversarului. Ajungi să te interesezi de diete, de proteine și carbohidrați. Alcoolul nu mai e la fel de fun, la antrenamente nu poți să te duci mahmur, iar după, nu intră nici măcar o bere. OK, din când în când, mai intră una.
În schimb, ajungi să redescoperi cât de bună e apa, pentru că la un antrenament pierzi cam un kilogram în urma transpirației și bei lejer doi litri de apă. Pe de altă parte, e posibil să devii obsedat de echipament și să pierzi timp și bani pe site-urile de specialitate, cu ochii după ghete de luptă, mănuși de sac, de sparring, de MMA, bluze și pantaloni de compresie, proteze, cochilii, fașe, genunchere, căști de protecție etc.
E trendy și un subiect bun de conversație (și între femei)
Datorită succesului pe care l-a avut UFC și a unor endorseri precum Joe Rogan sau a unor staruri precum McGregor, MMA a devenit un sport foarte popular în ultimii ani. Câteva exemple: Wiz Khalifa și Snoop Dogg s-au apucat de sporturi de contact, Nick Jonas a jucat într-un serial (Kingdom) rolul unui luptător gay de MMA; pe Netflix o să apară în această primăvară un thriller cu Mark Wahlberg, Post Malone și Donald „Cowboy” Cerrone, un veteran al octogonului.
Lista de celebrități care fac MMA e lungă și include atât bărbați, cât și femei (Jennifer Garner, Halle Berry, Charlize Theron, Adriana Lima ș.a.). Cu alte cuvinte, e peste tot, puternic reprezentat și în lumea femeilor, chiar dacă abia în 2007 au început să devină populare și meciurile de MMA feminine, iar în UFC primul meci de MMA între două luptătoare a avut loc în 2012: Rounda Rousey vs Liz Carmouche. De fapt, ca popularitate, Rounda Rousey a fost mai tare ca mulți bărbați din domeniu. În 2015, Rousey a câștigat premiul ESPY pentru Cel Mai Bun Luptător, acordat de ESPN (gigantul trust de presă sportivă deținut de Disney), devansând în popularitate luptători celebri, precum Floyd Mayweather Jr.. Astfel, a devenit primul luptător de MMA și din UFC care să câștige acest premiu.
Ești mai șmecher în trafic
Aș vrea să spun că o să le poți rupe capul bizonilor din trafic, dar nu despre asta e vorba. O să fii mai șmecher în trafic pentru că o să înveți să-ți controlezi nervii și ieșirile impulsive. Asta și pentru că sportul ăsta îți dă o anumită încredere în tine și e de-ajuns să știi că ea există, fără să profiți ca toți dobitocii care ajung la știri sau filmați pe Facebook.
În toate sporturile de contact înveți că recurgi la bătaie și la ce știi de la antrenamente, doar în cazuri extreme și niciodată pentru că te-a enervat cineva pe stradă sau în trafic. Bătaia e chiar ultima opțiune. Bineînțeles, există și excepții, pentru că și sporturile de contact au idioții lor, ca toate sporturile.
Te învață să pierzi
Sigur ai văzut meciuri de MMA în care, după ce luptătorii își rup capul, la final se îmbrățișează și vorbesc cu mult respect unul despre celălalt. În viață nu o să câștigi tot timpul, o să și pierzi, iar MMA-ul te învață cum să-ți revii dintr-o înfrângere și cum s-o folosești în favoarea ta, fie că e vorba despre o luptă în ring sau despre una din viața de zi cu zi.
Poate suna cam cheesy, dar să înveți să pierzi cu demnitate, fără să rămâi cu moralul la pământ sau cu frustrări, este unul dintre cele mai mari câștiguri în viață.
