În 1898, Ștefan Geml primea autorizație de funcționare a farmaciei „Arany Kereszt” (trad. „Crucea de Aur”) din Timișoara. După nouă ani, farmacia ajunge în proprietatea lui Sandor Weiss, potrivit adevarul.ro. Astăzi aparține uneia dintre cele mai mari rețele de farmacii din România.
Farmacia, care se remarcă prin mobilierul vechi, parțial original, se află în Piața Unirii din Timișoara, la parterul Casei Brück. În 1907, văduva lui Geml i-a vândut farmacia lui Sandor Weiss, care a obținut diploma de farmacist la Budapesta, în 1889.
„În încăperea spaţioasă şi luminoasă din farmacia nouă, mobilierul splendid, din lemn de cireş, era bine pus în evidenţă. În timpul construirii, farmacia a continuat să funcţioneze pe piaţă, într-o căsuţă de lemn, iar locuinţa noastră era la etajul 3”, îşi începe povestea Tibor Weiss, fiul lui Sandor Weiss. Manuscrisul lui Tibor Weiss (1909-2005) a fost publicat în volumul „Destine evreieşti la Timişoara”, de Getta Neumann.
FOTO: Ștefan Both / adevarul.ro
În 1914, după ce a izbucnit Primul Război Mondial, Sandor Weiss a fost recrutat în armată, iar farmacia a fost condusă de József Maszeletes, care era scutit de serviciul militar.
„Faptul că în 1919 România a trecut sub administraţia românească nu a provocat schimbări fundamentale. Tatăl meu crescuse într-un sat românesc şi vorbea româneşte”, a mai scris Tibor Weiss, care în 1932 a obţinut la Universitatea din Cluj diploma de farmacist.
Acesta a lucrat timp de trei ani într-o altă farmacie și abia după această experiență a ajuns să lucreze, în 1936, în farmacia familiei.
„Colaborarea cu tatăl meu a fost întotdeauna plăcută şi fără fricţiuni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au început măsurile antisemite. La sfârşitul anului 1941 s-a numit un supraveghetor pentru fiecare farmacie proprietate evreiască. Simţeam că se apropie sfârşitul. La noi a venit o tânără farmacistă româncă. Sarcina ei era să supravegheze stocul de marfă. Seara lua cheile şi le aducea înapoi a doua zi dimineaţa, dar, desigur, nu îi dădeam toate cheile. Părinţii mei, locuind în aceeaşi casă, au reuşit într-o noapte să salveze o parte din marfă prin ieşirea din spate. Întreprinderea nu a fost fără risc, dar a reuşit! De altfel, farmacista nu ne-a făcut neplăceri şi nu ne-a deranjat în activitate. S-a adeverit că era fiica şefului jandarmeriei din Timişoara, care ne-a convocat pe tata şi pe mine şi a încercat să ne sperie prin ameninţări”, a mai scris Tibor Weiss.
Pe 23 aprilie 1942, farmaciștii din Timișoara au rămas fără autorizații. La fel ca toți bărbații evrei între 18 și 50 de ani, Tibor Weiss a prestat muncă obligatorie. A ajuns într-un detașament de muncă în Odessa, oraș în care au fost masacrați toți evreii spre sfârșitul anului 1941 și începutul lui 1942.
Până în 1944, farmacia a fost luată de stat și a fost administrată de Viorica Heyer, al cărei soț a servit în armată ca farmacist căpitan. Despre aceasta, Tibor Weiss spune că are numai cunvinte de laudă și că i-a permis să lucreze la ea.
După ce românii au întors armele împotriva Germaniei naziste, măsurile antisemite au fost abrogate, iar farmacia a ajuns înapoi în posesia familiei Weiss.
Însă, bucuria a durat doar câțiva ani. Începând cu anul 1948, guvernul Petru Groza a început o amplă campanie de naționalizare a multora din afaceri.
„Măcinic, cel care a fost desemnat să supravegheze predarea inventarului, a fost un om foarte cumsecade. La percheziţia din casa noastră nu s-a găsit nimic. Nu s-a găsit, pentru că nu am ascuns medicamente”, a mai scris Weiss.
Din 48 de farmacii câte erau în Timișoara, comuniștii au lăsat doar 15. Cea a lui Tibor Weiss a devenit cea cu numărul 1, însă el a fost pus să lucreze la alta.
„După căderea lui Ceauşescu speram să primesc despăgubiri. Dar, în loc de asta, statul român a vândut farmaciile expropriate abuziv. Farmacia mea funcţionează în prezent în mâini private. Până la sfârşitul anului 1998, drepturile proprietarilor expropriaţi abuziv nu au fost recunoscute”, a încheiat Tibor Weiss.
Fiul lui Tibor Weiss, Andrei, care s-a născut în 1938, spune că a avut de suferit în timpul școlii pentru că a fost considerat de comuniști „fiu de capitalist”. Moștenitorii familiei Wiess nu au primit despăgubiri nici acum.
FOTO COVER: Ștefan Both / adevarul.ro
