WRS ne-a cântat celebra piesă, am dansat, am râs și am vorbit despre relația lui cu Eurovisionul și despre muzica pe care o ascultă dincolo de scenă. Vă invităm să citiți mai departe discuția și să ascultați playlistul vieții lui WRS.
Anul acesta, WRS a reușit să readucă țara noastră pe lista marilor finaliste de la Eurovision, după trei ediții în care nu mai reușiserăm această performanță. Ne bucurăm mult pentru succesul tânărului artist, cu care echipa noastră are o prietenie de lungă durată, Kiss FM fiind primul post de radio care l-a difuzat. WRS și-a lansat single-urile „Amore”, „Tsunami” și „Dalia” la „Kiss Kiss in THE MIX”.
Eusebiu Tudoroiu: Cum te simți azi? E dimineață, afară plouă și cu toate astea tu continui să ai o energie molipsitor de pozitivă. De unde vine și cum reușești să fii mereu așa?
WRS: Încă profit de pe urma adrenalinei de la Torino. (râde) Eu în general sunt destul de up-beat ca persoană. Sunt fericit că mi se întâmplă toate lucrurile din ultima vreme. Lumea mă întreabă de unde am apărut, oamenii îmi laudă muzica și prestația de la Eurovision și asta contribuie la nivelul meu de fericire.
Ai fost fan Eurovision de mic sau a devenit ulterior o pasiune?
Clar am fost de mic! Când eram mic stăteam la țară și nu aveam toate programele tv. Aveam doar câteva. Fiind pe TVR, m-am uitat cu mama de când eram foarte mic. În fiecare an aveam un fel de ritual. Ne făceam floricele și ne uitam împreună. Pentru mine concursul ăsta a însemnat foarte mult. Era cam cea mai mare producție pe care o vedeai la TV în perioada aia. Vedeam scenele imense, luminile, producțiile alea wow și așa mi s-a creionat visul meu de a deveni artist. Când mă întreba lumea „Ce vrei să te faci când o să fii mare” îmi imaginam scena aia.
Și cum te-ai simțit când ai ajuns în sfârșit acolo?
Nu a fost un impact așa mare pentru că înainte avusesem un turneu de promovare și cântasem deja pe niște scene mari, în fața a ceva mii de oameni. Așa că asta a mai atenuat din șoc. Însă înainte de semifinala noastră, când am avut repetiția cu juriul, am avut un mini-atac de panică pentru că am conștientizat că în sfârșit se întâmplă și mă gândeam „Mamă, în ce m-am băgat?!” (râde) Deci am avut o panică micuță, dar am transformat toată energia aia în ceva foarte frumos pe scenă și se pare că a ieșit foarte okay.
