Lumea întreagă a aflat ieri că Andrew John Leonard Fletcher (8 iulie 1961 – 26 mai 2022), cunoscut și ca „Fletch”, membru fondator Depeche Mode, nu mai este printre noi.
Această veste tristă m-a făcut să rememorez un moment din 2012, când am avut ocazia să-i iau un scurt interviu lui Andy Fletcher la Paris.
Iată-l redat mai jos:
La începutul lui Depeche Mode, în anii 1980, ați trecut de la instrumente clasice la sintetizatoare. Se spune că ați făcut tot felul de joburi ciudate ca să strângeți bani pentru instrumentele. Îți amintești câteva dintre ele?
Îmi amintesc că Vince (Clarke) a lucrat într-o fabrică de iaurturi, Dave aranja vitrine într-un magazin, eu am fost om de serviciu. Însă în momentul la care te referi, și eu și Martin aveam joburi obișnuite, lucram la o bancă din Londra.
Sunteți una dintre puținele trupe din Europa de Vest care au cântat în țările comuniste, în anii ‘80. Ce impact a avut contactul direct cu comunismul asupra ta și cum v-au tratat autoritățile din acele țări? Ați fost priviți ca un „pericol la adresa societății”? Ați plănuit, pe atunci, să susțineți un concert și în România comunistă?
Eram tratați foarte bine, însă se întâmplau și lucruri bizare. De exemplu, la probele de sunet, de obicei sala e goală. Însă ne-am trezit, odată, cu 2000 de polițiști în fața noastră. Aveau acces peste tot și au venit pentru că voiau să ne audă probele de sunet.
Nu-mi amintesc dacă am fost solicitați să concertăm în România comunistă, însă am fost în multe alte țări din blocul comunist. Aveam fani acolo și ne doream să cântăm pentru ei. Au fost niște experiențe importante pentru noi.
Ce ți-a atras atenția în România, tu fiind membrul trupei Depeche Mode care a fost aici de cele mai multe ori?
Nu am o amintire anume, însă am remarcat că toți oamenii au fost prietenoși și amabili, ceea ce-ți dorești să simți când vizitezi orice loc.
Poți spune, cu precizie, care a fost momentul când Depeche Mode a câștigat faimă și succes la nivel mondial?
E dificil să găsesc un moment anume, pentru că lucrurile au venit treptat. La început, am fost mari în UK, apoi în Scandinavia, Germania, Franța, Statele Unite. Succesul nu a venit brusc.
Probabil e cel mai bine așa.
Da, prespun că a fost bine. Ne-a dat timp să învățăm cum să gestionăm lucrurile.
Pe vremuri, muzica era privită ca o artă. Acum, ca o industrie. În opinia ta, care a fost epoca de aur a muzicii?
Au fost mai multe, de fapt. Anii ‘60, evident, au reprezentat o epocă de aur, însă muzică bună s-a făcut mereu. La începutul anilor ‘80, în UK a fost un moment magic cu multe trupe noi, stiluri diferite, s-au scris multe piese pop bune.
Te-ai îndrăgostit vreodată în timpul unui turneu?
Nu. M-am îndrăgostit de cineva din orașul meu natal și sunt cu ea și în ziua de azi.
Ai interacționat vreodată cu artiști din România?
Nu, din câte știu.
Există artiști noi pe care îi asculți cu plăcere acum?
În acest moment, nu. Am petrecut mult timp în studio, cu înregistrările, așa că nu am avut timp să ascult și altă muzică. Însă în perioadele în care sunt DJ, ascult multă muzică nouă. Momentan, însă, nu mă ocup de partea asta.
E dificil să faci două joburi odată.
Imposibil, de fapt.
