Am întrebat oameni care au stat la coadă cu orele să o vadă pe regină dacă a meritat

Luni au avut loc funeraliile Reginei Elisabeta a II-a la Westminster Abbey, Londra. Dar, spre deosebire de orice alt eveniment VIP al familiei regale, toți demnitarii și șefii de stat care au venit în vizită au fost nevoiți să aștepte ca noi, plebea, să o vadă mai întâi pe Regină, eveniment la care sute de mii de oameni - inclusiv David Beckham îmbrăcat ca-n Peaky Blinders - au stat la coadă ore în șir ca să-i aducă un omagiu. 

Deci cum a fost să stai la Queue to End All Queues, acum numită de unii ca „cel mai britanic lucru posibil”, probabil alături de alte simboluri britanice cum ar fi Paddington, colonialismul și replica „oi, oi, look who it is then” folosită atunci când vezi pe cineva cunoscut că intră într-un pub?

Cine au fost oamenii care s-au alăturat de bună voie unei cozi care s-a întins până la Bermondsey, doar ca să aibă câteva minute de liniște cu Regina și în speranța să nu fie prinși pe livestreamul oficial în timp ce se scobesc în nas sau cască? Cum s-au simțit după ce au plecat, și chiar au meritat acele ore de așteptare?

Ca să aflăm, fotograful VICE Aiyush Pachnanda s-a dus să se întâlnească cu câteva persoane care au stat la coadă să o vadă pe Regină. Apoi s-a văzut cu unii dintre ei după ce au plecat de la Westminster Abbey. 

Înainte: Deja am devenit prieten bun cu câțiva oameni care erau în fața și în spatele meu. Am vorbit timp de trei-patru ore și am început să ne cunoaștem, deci a fost o experiență minunată așteptarea aici - a trecut destul de repede timpul, ca să fiu sincer. 

Amintirea mea preferată este când a venit în vizită în orașul meu din Midlands - aveam vreo 12 ani și m-a salutat. Știu că Regina are o credință adânc înrădăcinată în religia creștină. Ca imam în devenire și ca musulman, am și eu o credință puternică. Țindând cont de asta, cred că e foarte important să fiu aici ca să-mi reprezint familia și pe cei care nu pot să ajungă. 

După: Imediat cum am intrat, era o liniște de puteai să auzi cum cade un ac. Totul a mers în tăcere. M-am simțit foarte mișcat - nu voiam să plec. Îți ia 20 de minute să mergi în jur; apoi te lasă să ajungi chiar la margine și să-ți aduci omagiile în orice mod dorești. Unii făceau plecăciuni, alții se rugau. După ce termini, ieși - e o binecuvântare că am văzut-o. 

Timpul total de așteptare: șapte ore

Înainte: Sunt din LA, sunt la coadă să o văd de aproape patru ore. Am emoții amestecate la adresa familiei regale din cauza implicării lor în colonialism - mai ales în multe țări indigene - dar simt că asta e o zi istorică la care să iei parte.

Coada în sine trece mult de Blackfriars - e o nebunie să te gândești cât de mulți oameni sunt aici ca martori ai acestui moment istoric. 

După: Am realizat că am simțit un lucru când am văzut-o, și anume cât de fragilă e viața. O vezi ca pe o ființă care e aproape mai presus de a fi umană - și apoi îi vezi coșciugul la câțiva metri distanță și te face să privești altfel viața.

A fost foarte trist. Toți gardienii în uniformă care protejau Regina - e greu de descris fiindcă nu am mai simțit asta până acum, o întreagă lume a regalității pe care avem șansa să o experimentăm pentru un scurt moment.

Sentimentele mele la adresa regalității au rămas aceleași, dar simpatizez cu ei și cu familia… Indiferent ce simți la adresa lor, poți vedea că e un moment trist în istorie. 

Înainte: Simt că trebuie să fiu aici… Este o ocazie monumentală. Bunica nației a murit. Din păcate, persoanele din familia mea nu au putut să fie aici, așa că am venit eu în locul lor... Este o modalitate de a-i mulțumi fiindcă a făcut atâtea pentru noi.

Cred că poate însemna multe lucruri. Dacă ești feminist, poate fi feministă… A însemnat atât de multe pentru toți. În cazul meu se reduce la datoria ei pentru această țară și serviciul pe care ni l-a oferit tuturor. 

După: Cum am intrat am observat că totul a devenit sumbru - o pace profundă. Oamenii plângeau, eu am făcut o plecăciune și i-am mulțumit pentru serviciul acordat mie și familiei mele. 

Faptul că provin din Marea Britanie - acum locuiesc în străinătate - și că pot fi aici și să fiu martor la tot, de la cel mai bun monarh al nostru până la începutul noului rege, mă face să fiu foarte mândru de țara asta și arată cât de veche e. 

Timp total de așteptare la coadă: trei ore

Înainte: Sunt originară din Filipine - locuiesc aici de șapte ani. Mi-am dorit să fac parte din ziua asta. Mi s-a oferit cetățenia anul ăsta și cred că îi datorez un omagiu Reginei, fiindcă am jurat nu numai națiunii, ci și Reginei să fiu un cetățean responsabil al Marii Britanii. 

După: Am ajuns la șapte dimineața și am intrat în jur de două după-amiază. Totul a fost bine organizat - a fost liniștit și foarte solemn. Oamenii au fost acolo cu un motiv. Am petrecut în jur de cinci minute în interior și a meritat. Chiar regret că n-am văzut-o niciodată în persoană (vie), am văzut-o la TV… Unii oameni cred că e nemuritoare și am luat asta de bun. În afară de asta, sunt fericită că stat la coadă ca să o văd. 

Timp total de așteptare: șapte ore

Înainte: Am cunoscut-o pe Regină o singură dată înainte de 2016, când am venit pentru prima oară la Londra. Din păcate, este un sentiment diferit să o văd din nou, dar într-un coșciug - este ultimul meu la revedere. Pentru mine este foarte emoționant și mă mișcă (faptul că stau la coadă) - sunt o mulțime de oameni pasionați și dedicați care așteaptă laolaltă. Știu că Regina a făcut, într-un fel sau altul, parte din viețile fiecăruia de aici. 

După: Tocmai ce am ieșit din sală. A meritat așteptarea fiindcă ai o singură șansă în viață să fii martor la un asemenea eveniment. M-am simțit foarte trist fiindcă mi-am adus aminte de toate momentele în care am văzut-o pe regină - lucrurile pe care le-a făcut nu numai pentru Marea Britanie, ci și pentru lume. În același timp, mi-a oferit un sentiment că acum se poate în sfârșit odihni. Aș mai face asta din nou, sută la sută. 

Timp total de așteptare: nouă ore