Într-o lume divizată de genuri muzicale, EMAA reușește să fie relevantă atât în mainstream, cât și în underground, iar colaborările ei alături de Deliric & Silent Strike au pus-o pe harta fanilor hip-hop, in timp ce lansări precum „Sufletul Imun” și „Zburătorul” s-au bucurat de susținerea radiourilor naționale și locale.
Vocea specială a artistei i-a adus colaborări cu cei mai apreciați artiști din țară, precum Carla’s Dreams, DJ Project și The Motans, piese care au petrecut multiple săptămâni în fruntea topurilor radio.
Am stat de vorbă cu EMAA pentru a afla mai multe despre cum a fost anul acesta pentru ea, dar și ce planuri are pentru 2023.
Povestește-ne un pic despre cum a fost anul ăsta pentru tine. Care au fost cele mai mari realizări pe plan personal și profesional?
Am avut multă activitate, am scos un EP și încă câteva single-uri pe lângă și m-am plimbat toată vara la concerte. Începând cu luna mai, am luat o pauză de la scris și a fost pentru prima dată când am făcut asta.
Nu s-a simțit prea bine, dar a fost necesar. Când nu îți mai dai seama pe unde te situezi (profesional vorbind), e foarte binevenit să existe o privire de ansamblu, un soi de „zoom-out” complet, ca să-ți aduci aminte sau cel puțin așa funcționez eu. Planul personal, în schimb, e intact și se îmbogățește constant cu tot felul de lucruri, oameni și activități.
Povestește-ne despre EP-ul „29”? E doar o coincidență că și Adele are albume care poartă numele vârstei la care au fost lansate?
Haha, este o coincidență într-adevăr, nu are legătură și nu voiam să schimb numele doar din cauza asocierii. Toate piesele au fost scrise în același an (2022) și reprezintă o tranziție trecut-prezent, pe care am vrut neapărat să o marchez așa.
Care e colaborarea ta preferată sau cea mai de impact pentru tine de până acum și cu ce artist de la noi ți-ai dori să înregistrezi următoarea piesă?
Habar n-am, posibil să fie o domniță de data asta, dar nu am nimic în plan. Colaborări preferate nu există, dar îmi place mult scrisul alături de Killa, e cel mai organic și nu e nevoie de prea multe cuvinte acolo ca să ne sincronizăm atât muzical, cât și ca mesaj.
Pe „29” nu apar și alți artiști invitați. De ce?
Este atât un EP personal, cât și unul manifest, așa că nu am simțit prea tare necesitatea colaborărilor.
Ești o artistă care e apreciată atât de publicul mainstream, dar și de cel underground sau mai bine să-i zicem indie. Crezi că o să se mențină acest lucru și pe viitor, e important acest aspect pentru tine?
Pentru mine ar fi important ca separarea asta, atât de drastică, să se mai diminueze. Ca oameni, avem stări și gânduri infinite, de toate felurile. E la fel și în muzică, iar separarea asta limitează enorm ceea ce putem noi transmite. Mi-ar plăcea mai multă diversitate în ambele „lumi” , dar real, nu m-aș da niciuneia complet.
Ai studiat în facultate sociologia și psihologia. Cât de mult te-au ajutat în procesul creativ? Te-ar tenta vreodată, dacă renunți la muzică, să te faci psiholog?
A ajutat cât să pot înțelege mai clar orice și pe oricine. Am înțeles că același lucru poate fi văzut din extrem de multe unghiuri și perspective, că adevărul se schimba mereu, că ceea ce vrem nu e mereu ce avem nevoie și cu siguranță toate astea sunt lucruri care au făcut ca niște limite/ bariere mentale, să dispară, astfel lăsând mult spațiu imaginației să se extindă în voie.
Ai făcut și coloane sonore („Hackerville” și „Bani negri (pentru zile albe)”). Cum a fost această experiență? Ce ai învățat din ea? Și ți-ar plăcea să mai faci muzică de film?
Mi-a plăcut mult si cu siguranță se va mai întâmpla. Faptul că scriu pe baza unei povești deja existente, schimbă totul și îmi permite să mă joc cu niște situații fără să mi le însușesc personal, eu nefiind personajul principal în situația asta, ci doar „vocea”.
Apropo de filme, pare un adevărat trend acum ca artiștii muzicali să devină și actori în producții destinate marelui ecran (Tabăra, Miami Bici, Romina VTM etc.). Te tentează acest lucru?
Poate. Ar trebui să fie, în schimb, un film cu care sa am o chimie puternică, n-aș face-o doar de dragul de a juca. Posibil să scriu chiar eu unul, dar ăsta e un plan pe termen foarte lung.
Cum arată playlistul tău format din 5 piese românești pe care le-ai asculta pe repeat?
Deliric x Nidal Ștefan - În jurul soarelui
Irina Rimes - Nu știu
Killa Fonic - Sânge în palme
Subcarpați - 2000 km
Vama Veche - Epilogu
Ce planuri muzicale, dar nu numai, ai pentru 2023?
Multă muzică sigur, plus multe alte nebunii pe lângă: o parașută, o parapantă, plimbări prin lume, oameni de iubit, eu de iubit pe mine, atenție mai mare spre cine are nevoie de ce pot oferi eu și probabil alte ‘nșpe mii de hobby-uri de adăugat peste cele existente deja.
O listă care, practic, ar putea să nu se termine niciodată.
