În perioada 17-19 februarie a avut loc weekend-ul de deschidere al Capitalei Europene a Culturii, iar cei prezenți aici au putut alege din peste 130 de evenimente care să-i ajute să cunoască mai bine orașul și tot ceea ce are el de oferit.
Seara de vineri a adus în fața publicului o serie de concerte interesante, care să-i îndemne pe oameni spre comuniune și înțelegere între nații și etnii.
Pe scenă au urcat instrumentiștii de la Taraf de Caliu, împreună cu trupa Impex, țambalistul Alexei Ciobanu și Filip Simeonov, formația Duchamp Pilot (care au oferit și un show-ul aerian de senzații, Muaré Experience), DJ-ului german Fritz Kalkbrenner, dar și formația timișoreană Implant Pentru Refuz, alături de invitații speciali: Adrian Despot, Dan Byron, Ovidiu Takacs, Ovidiu Vinereanu, Dora Gaitanovici și solista ucraineancă Alyona Alyona.
Cum războiul Rusiei cu Ucraina este în continuare activ, este important ca mesajele de solidaritate și pace să fie în continuare transmise la nivel european și global, iar Alyona își folosește vocea pentru a face asta.
Am stat de vorbă cu ea despre muzica pe care o face, versurile sale puternice, dar și cum s-a transformat din educatoare în senzație hip-hop.
Cine este Alyona Alyona
Tânăra de 31 de ani face muzică de peste zece ani, dar abia în 2018, când a urcat pe YouTube clipul piesei „Little Fishes”, a devenit virală. Ea lucra drept educatoare, meseria ei de bază, într-o grădiniță de lângă Kiev, dar la două luni după ce a cunoscut succesul și-a dat demisia, deoarece părinții nu înțelegeau cum o artistă rap poate să predea celor mici.
Însă Alyona nu urmează genul hip-hop într-un mod tradițional și nu cântă despre „bani, droguri, țoale”, ci vrea să transmită un mesaj puternic prin versurile sale despre acceptare de sine, body positivity, toleranță, cât și lucrurile reale care se întâmplă în viața de zi cu zi, în timp ce încurajează și alți artiști să facă la fel.
Artista a povestit despre cum recunoașterea în țara ei vine de obicei după o validare la nivel de Europa, iar cazul ei nu a fost o excepție. În 2019, The New York Times a înclus-o în lista „15 European Pop Acts Who Matter Right Now”, iar Vogue a descris-o drept „cel mai neobișnuit star rap din Ucraina.”
Deși în Ucraina nu există foarte multe femei de succes în acest gen muzical, Alyona a reușit să-și facă un nume, iar video-urile sale au milioane de vizualizări. Ea a câștigat premiul ANCHOR Award (Premiul internațional de muzică al Festivalului Reeperbahn pentru cel mai promițător talent muzical emergent), premiului Music Moves Europe Talent, cât și Premiul Publicului la ESNS, Olanda.
Când a început războiul, Alyona a rămas în Kiev câteva luni, unde a făcut voluntariat și a vrut să-și încurajeze poporul să fie unit în lupta cu Rusia, dar în clipa în care un prieten i-a murit din cauza conflictului, a ales să meargă în lume și să vorbească despre lucrurile care se întâmplă la ea în țară. După concertul din Timișoara, a doua zi avea un show în Copenhaga, iar apoi altul în Suedia.
„Într-o zi am cunoscut faima”
Alyona mi-a povestit cum face rap de peste zece ani, dar nimeni nu a auzit de ea. Într-o zi din 2018, a cunoscut alți artiști ca ea, care nu erau faimoși, dar care își doreau să facă genul ăsta muzical mai popular în Ucraina, așa că au filmat un videoclip la piesa „Rybky” (n.r. pești).
„Am filmat video-ul cu un iPhone închiriat, pentru că nu aveam unul atunci, iar apoi am urcat clipul pe YouTube și am cunoscut faima. Oameni au început să dea share și a crescut organic”, explică ea. Tânăra a vrut să continue să lucreze și la grădinița unde era educatoare, a mai făcut asta câteva luni, dar și-a dat demisia în cele din urmă, deoarece părinții celor mici nu înțelegeau cum o educatoare poate fi și rapperiță.
„Se gândeau la rap ca la ceva underground, cu versuri despre droguri și curve, nu mi-am dorit scandal cu ei, așa că am plecat. Nu mi-am dorit acea energie. Însă, apoi, timp de un an, am început să fac acte caritabile pentru grădinița aia și le-am cumpărat copiilor tot ce și-au dorit”, a spus Alyona.
Cântecul ei de lansare este despre pești, dar la bază este o metaforă, după cum precizează cântăreața: „Este despre cum fetele sunt diferite - unele au piercing-uri, altele tatuaje, despre cum avem trupuri diferite, înălțimi diferite, sâni diferiți - și despre cum mulți nu înțeleg aceste femei și le exclud. Dar suntem ca peștii într-un acvariu, protejate de sticlă și nu ne pasă. Femeile au iubit clipul ăsta, dar și copiii, deoarece este foarte dinamic și colorat.”
„Războiul a schimbat modul în care fac muzică”
Rap-ul pe care Alyona îl face nu este unul obișnuit și convențional. „Sunt pedagog la bază, așa că nu am swag, nu înjur, iar versurile mele sunt sociale, despre femei, body positivity, bullying, nu despre ceea ce cântă rapperii în general, nimic ce poate fi încadrat într-un stereotip.”
Modul în care ea creează s-a schimbat și odată cu războiul provocat de Rusia în Ucraina. „Înainte de război aveam trei moduri prin care făceam muzică. Primul era social, al doilea patriotic, despre originile mele, copilărie, iubirile mele, locurile unde trăiesc, istoria mea, iar al treilea era despre dans, pentru oameni, ceva care să-i facă să se simtă bine. După război am găsit un nou mod de a face muzică, despre aici și acum, ce văd și ce simt.
Dacă văd refugiați scriu despre ei, dacă văd Mariupol scriu despre el, muzică despre timpurile de acum. Dacă plâng, scriu despre motivele pentru care plâng, iar dacă sunt nervoasă, scriu despre asta. Mulți oameni simt la fel. Muzica mea aduce speranță și chiar dacă mă simt distrusă, în cele din urmă îmi iau viața în mâini și cred că totul va fi bine. Trebuie să am credință și cred în poporul nostru, așa că melodiile mele de acum au mereu un scop și ajută oamenii care simt la fel, să fie mai bine, mai puternici și să le arăt că nu suntem singuri. Nu știu când se va termina războiul și când vom câștiga, dar sunt alături de oamenii mei.”
„Într-un bagaj de 20 de kilograme erau toate lucrurile mele”
La începutul războiului, Alyona a trăit primele două luni la Kiev, timp în care și-a anulat toate concerte din Europa, deși era chemată constant. În clipa în care bunul ei prieten a murit din cauza conflictului, artista și-a schimbat strategia: „am zis să nu mai anulez, să-mi iau microfonul, să mă duc pe scenele din Europa și să spun - dați-ne arme, vă rugăm, ajutați-ne, ajutați refugiații!”
Ea descrie cum timp de patru luni a trăit peste tot și a fost mereu pe drumuri: „Am dus o viață de rrom și nu am avut casă - eram trei zile în Cehia, trei în Polonia, apoi în Germania și tot așa. Călătoream extrem de mult, iar într-un bagaj de 20 de kilograme erau toate lucrurile mele. În septembrie, am închiriat un apartament în Polonia, pentru că este aproape de Ucraina. Acum trăiesc o săptămână în Varșovia, o săptămână în Ucraina și două săptămâni peste tot.”
Alyona este singură la părinți, iar în primele luni de la război a plecat în satul natal, aflat la 55 de kilometri de Kiev, unde alături de tatăl ei, dar și de alți prieteni, a făcut voluntariat pentru farmacia de acolo.
„Era singura farmacie din regiune, deoarece peste tot farmaciile s-au închis, iar producătorii de medicamente nu mai făceau aprovizionări. Luam medicamente de la Kiev, printre explozii, dar știam că oamenii au nevoie de pastile. Nu sunt farmacistă, dar acum știu toate pastilele de care au nevoie oamenii. Două luni am dat și interviuri zilnic pentru presa străină, unde le-am povestit jurnaliștilor despre cum arată viața aici. Apoi prietenul meu a murit și am zis că dacă Europa mă cheamă, trebuie să mă duc!”
„Cred că anul ăsta va fi finalul războiului”
Alyona este extrem de recunoscătoare pentru sprijinul Europei în Ucraina și spune cum va continua să dea acest mesaj mai departe, chiar dacă nu știe când războiul se va sfârși.
„La început eram naivă și credeam că în două luni se va încheia, apoi am crezut că se va încheia până la finalul verii, iar în cele din urmă am început să învăț istorie și am aflat că nu este una scurtă. Văd cum europenii ne ajută, văd cum românii ne ajută, cum oamenii fac asta și guvernele la fel. E ceva ireal, dar se întâmplă și toți suntem părtași la istoria asta nouă. Cred că vom câștiga, dar nu știu când. Poate până la final de acest an. Cred că anul ăsta va fi finalul războiului.”
----
Pentru weekendul Deschiderii, Primăria Municipiului Timișoara a alocat 7,5 milioane de lei, iar Ministerul Culturii 800.000 de lei.
„În câteva zile, dăm startul unui an strategic pentru Timișoara și pentru România, în care avem șansa istorică să schimbăm percepții și să demolăm prejudecăți. Să folosim povestea europeană a Timișoarei pentru a crea un nou destin european pentru România și să ne repoziționam ca oraș pe harta Europei. Este startul unui an cu peste 1.000 de evenimente excepționale. În vremuri de ură, Europa este răspunsul”, a declarat primarul Municipiului Timișoara, Dominic Fritz.
În mod cert merită să ajungi la Timișoara în 2023, iar dacă ești curios despre evenimente care au loc în tot acest timp, poți afla mai multe aici.
