Atunci, în anii ăia, nu exista o școală de publicitate, fiecare învăța de pe unde apuca, furam meserie de pe CD-urile de la festivalul Cannes Lions și din Archive și ne credeam buricul cel mai cool al Pământului.
Privind în urmă, îmi dau seama că niciodată, în anii mei de juniorat, nu am avut un Mentor. Adică cineva care excelează în meseria sa, are un background academic în acest sens și dă mai departe lumină celor dispuși să învețe. Nu. Am devenit profesionistă prin metoda „încearcă și eșuează” și am eșuat de atâtea ori în 20 de ani încât mă și mir, privind în urmă, cum de am mai avut putere să mă ridic. Nu am avut niciodată exemple, oameni la care să mă uit în sus, dar, desigur, am avut mulți colegi talentați, alături de care am crescut, umăr la umăr.
Ultimele studii ale psihologilor specializați în resurse umane spun că, pentru a fi fericit și pentru a evita depresia, un individ trebuie să facă reconversie profesională o dată la cinci ani. Eu nu sunt de acord cu această teorie, fiindcă abia după cinci ani înveți cu adevărat o meserie. Însă nici cu ce am făcut eu nu sunt de acord, mai precis cu a ține cu dinții de o meserie pentru care nu mai ai pasiune și drive.
Am renunțat la advertising împinsă de copilul care mi-a salvat viața și mi-a schimbat cariera, fără să știe.
În cei doi ani cât am stat acasă, ca să mă bucur de fiecare gest și pas al lui, am început să fac ce îmi place cu adevărat: să spun povești pe net. Despre mine, pamflete despre tipologii dubioase, am abordat în scrierile mele un stil autentic și real. Căci mi-am dat seama că oamenii sunt sătui de bullshit cu filtre și #mydubai.
Și astfel au început să mă vadă și brandurile. Aș vrea să precizez și să insist pe faptul că meseria mea, cea de copywriter, m-a ajutat să mă transform în „influencer”, căci fără cei 20 de ani de scris în spate, aș fi fost doar un influenker.
„Când eram tânără, munceam să îmi plătesc facturile. Acum, după 23 de ani de muncă, am ajuns să muncesc fiindcă îmi place ce fac. Iar promisiunea asta față de mine nu mi-o voi mai încălca niciodată: muncește atâta timp cât îți place!”
Toată această muncă blood & sweat s-a concretizat în pain & gain când am fost sunată de managerul Kiss FM pentru a face parte din echipa matinalului numărul 1 în România, „DesKiss Dimineața”, împreună cu Ciprian Dinu și Cătălin Oprișan.
Am trăit atunci, în secundele alea, cea mai mare panică: Ok, dar sunt în stare? Nu cumva sunt o impostoare care i-a păcălit pe oamenii ăștia pe net că știe să vorbească la radio? Știu în ce mă bag?
Când zic „am simțit un șoc” atunci când am primit propunerea, e puțin. Pentru că nu eram obișnuită cu tipul de management practicat de Dan Fințescu, bazat pe încredere și pe autonomie oferite angajaților.
Când eram tânără, munceam să îmi plătesc facturile. Acum, după 23 de ani de muncă, am ajuns să muncesc fiindcă îmi place ce fac. Iar promisiunea asta față de mine nu mi-o voi mai încălca niciodată: muncește atâta timp cât îți place!
De aceea, prima zi ca angajată la Kiss FM a fost de parcă mă transportasem în trecut. Singura diferență era că acum puteam pleca oricând. Și o altă imensă diferență, de-a dreptul șocantă, este că pentru prima dată în viață am MENTORI.
Mentorii, dincolo de faptul că știu meserie și excelează în domeniile lor, sunt călăuzitori spirituali.
Să nu vă închipuiți acum că mă pun să scot o foaie de hârtie ca să scriu ce am învățat la sfârșitul fiecărei zile de emisie. Nu e nevoie. Învăț de drag. Cu mintea și sufletul deschise. Fur meserie. Dar se mai și opresc din când în când, să puncteze ce e important să rețin.
Eu am pornit cu un handicap: după pandemie am suferit o mare anxietate și o singurătate socială, încât abia mai puteam lega două cuvinte.
Oamenii ăștia au avut răbdare cu mine și încă au. Iar eu în patru luni am reînvățat, încet-încet, să vorbesc. Datorită lor.
Ciprian Dinu: face radio de 30 de ani. Radio Host, Director de Programe, om care, dacă nu era extraordinar, ar fi zis: Bâști, fetițo d-aci, n-am timp de pierdut cu juniori! Exemplu că extraordinarii sunt mereu Oameni.
Cătălin Oprișan: enciclopedie ambulantă, visul oricărui producător Radio și TV, umor inteligent, dar, mai ales, înțeles de oricare clasă socială, lipsit de aroganță și foarte empatic.
Cătălin, Ciprian, Dan, mulțumesc! Nu e niciodată prea târziu să fii un junior fericit!
