Text de Mihaela Avram
Foto: Roxana Neacșu
Prima melodie pe care ți-o amintești:
Era ceva de la trupa ABBA, dar nu știu exact cum se numea cântecul. Ai mei ascultau acasă ABBA, muzică clasică și jazz. Mă luasem după un cântec ABBA să-mi fac un set de tobe.
Și ai reușit să faci acel set de tobe până la urmă?
Da, l-am făcut. Am luat niște cratițe, niște oale, am lipit cu scotch suprafața descoperită și le-am pus în formă de tobe. Am luat o pernă mare de la fotoliu ca să țină loc de toba mare, mi-am luat două creioane și am început să bat în ele.
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit:
Cred că mai degrabă spun prima melodie care m-a făcut să mă îndrăgostesc de muzică. S-a întâmplat undeva prin anii 80 și ceva, era cântecul „The Ballad Of John And Yoko” de la Beatles.
Este o piesă care m-a făcut să descopăr trupa, de pe o casetă audio, ascultată întâmplător, și este cântecul care m-a făcut să mă îndrăgostesc, să mă intrige, să-mi doresc să cunosc foarte mult trupa Beatles.
Deși nu este printre cele mai bune ale lor, sau cele mai cunoscute, sau cele mai interesante din punct de vedere creativ, ăsta e cântecul care a fost cârmă pentru mine, să mă ducă spre muzică. Cred că e mai important decât orice alt cântec pe care l-am ascultat prima dată și m-am îndrăgostit eu de el.
Și să înțeleg că ai aderat puțin la beatlemanie sau...?
Da. Chiar vorbeam cu Florian Pitiș, care era un mare fan Beatles, că probabil eu și fratele meu aveam cea mai mare colecție de discuri, fotografii și obiecte legate de Beatles din țară. Aveam un dulap întreg cu fotografii rupte din reviste străine și românești, din ziare, toate albumele cumpărate în original pe vinil, și ale trupei și ale lor, celor patru, după ce s-au despărțit. Deci, da, în mod sigur, dacă trăiam în perioada aia, eram printre ăia care urlau în față, acolo.
Primul album pe care l-ai cumpărat:
Primul album cred că a fost un album bulgăresc. Atunci erau discuri vinil și era un magazin care se numea Muzica. Nu știu dacă era cumva un disc „tribute” Elvis sau era un disc de muzică românească.
Primul concert la care ai fost:
Se poate să fi fost la trupa Holograf, când cânta la restaurantul Forum, în Costinești, undeva prin ‵85 sau ‵86.
Ai o piesă preferată a lor?
„Oriunde te vei afla”, „Umbre pe Cer”. Sunt foarte multe, pentru că mi-a plăcut mult Holograf și mi-a plăcut foarte mult primul album. A, „Singurătatea Astronautului YX-5793”, un cântec de pe primul album, în care la voce cânta Cotabiță.
Melodia care te face să dansezi:
Se poate să fie „Grace Kelly” de la MIKA, „Don‵t Stop Me Now” de la Queen. Oricum, cântece de mai din urmă. „Bună Dimineața, Soare” de la Mirabela Dauer. Astea îmi dau o stare foarte bună. Eu nu prea dansez, dar mă fac să dau din picioare și din mâini și să mă mișc ciudat.
Să mergem un pic în extrema cealaltă, melodia care te face mereu să plângi:
Cred că sunt niște cântece, dar de muzică clasică. Piesele cele mai emoționante mi se pare că nu trebuie să aibă neapărat cuvinte. Este ori Concerto no. 2 sau no. 3 de pian al lui Rahmaninov sau partea a II-a din primul concert de pian al lui Chopin.
Melodia care nu-ți iese din cap:
E o melodie la care lucrăm, și stăm, și o tot fredonez, și o tot ascult, și aș vrea să-mi iasă din cap și nu mai iese. Dar cred că sunt foarte multe cântece pe care le aud așa, ca pe niște voci străine. Dacă tac acum puțin, ce îmi cântă? Dar acum, că am spus de Mirabela Dauer, îmi cântă aia cu „Bună dimineața, soare”.
Ai un „guilty pleasure” muzical?
Da, dar nu știu să pronunț numele cântecului. Este un artist pop bulgar, Vasil Naidenov. Când am copilărit, mă uitam la televiziunea bulgară și era megastar în Bulgaria. Mi-am adus aminte de el odată și l-am căutat pe Spotify. Habar n-am ce cântă, dar îmi place foarte mult.
La ce dai tu skip muzical?
Trap și trapanele, nici nu vreau să aud. Efectiv, mă îngrozesc.
Melodia cu care te-ai trezi dimineața:
Să zic din nou „Bună dimineața, soare” de la Mirabela Dauer, să fie laitmotivul interviului? Nu. Uite, cred că mi-ar plăcea foarte mult și ar fi interesant, și este puțin pe contra stării de a te trezi dimineața, „Life on mars” de la David Bowie. Are o căldură, are și tensiune, e foarte intensă și eliberatoare pe refren.
Îmi place foarte mult cum e scrisă și nu m-ar trezi brusc. Ar fi fix cum te activează o cafea probabil: mai întâi simți mirosul, aroma, după aia îi simți gustul și după intră în tine și-și face efectul. Cam așa este și cântecul ăsta cred.
Albumul care ți-a schimbat viața:
Nu știu dacă mi-a schimbat viața, dar m-a făcut să privesc puțin muzica altfel. Este „Sgt. Pepper & Lonely Hearts Club Band” de la Beatles.
Piesa care te definește:
Cred că mă duc la muzică de film. Ar fi ceva între tema principală din „Legenda lui 1900” - care e un film de Giuseppe Tornatore și muzica este de Ennio Morricone - și tema principală din „Cinema Paradiso”. Tot fără cuvinte.
Piesa care îți amintește de acasă:
Este cam orice cântec de muzică ușoară românească. Mama asculta foarte mult muzică ușoară românească, o iubea foarte mult. Sunt multe piese, pentru că avea numeroase casete audio pe care erau scrise cântecele cu pixul, mic.
Melodia pe care ți-ai fi dorit să o scrii tu:
Sunt așa multe, dar mi-a plăcut foarte mult un cântec românesc: „Ești atât de frumoasă” de la No Comment. Și împrietenindu-mă între timp și cu Xenti, cel care a scris piesa și a și cântat-o inițial, acum o lună și ceva am lansat o variantă acustică cu Amadeus - Andreea din Amadeus fiind sora lui Xenti. M-am bucurat foarte mult să pot măcar să cânt piesa asta, care chiar mi-ar fi plăcut să o pot scrie eu.
Piesa pe care ai pune-o pe repeat la nesfârșit:
N-aș vrea să-mi placă foarte mult pentru că m-aș plictisi dacă aș asculta-o pe repeat. Ar fi ceva de la Beatles, pentru că e trupa și muzica la care mă întorc de fiecare dată când mă rătăcesc puțin, când mă pierd, când nu mai știu cine sunt sau ce trebuie să fac. Tot timpul mă întorc la muzica lor și cred aș putea să ascult de foarte multe ori la rând „The Long and Winding Road”.
De la alți artiști ar fi „Love of my life” de la Queen, îmi place ce energie emoțională transmite. Când ai multe de ales e foarte greu... Mă duc tot în zona clasică. Și aș asculta foarte mult Rahmaninov sau niște muzică de film sau musical. Oricum, sunt fan. Mai degrabă ascult în timpul liber genul ăsta de muzică, decât pop, rock sau orice altceva.
Ne poți recomanda un musical?
Multe. Poți să vezi „Hamilton”, e pe Disney+ și este e excepțional, este un musical hip-hop de fapt. „The Book of Mormon” e despre povestea mormonilor și este de un umor fantastc și din punct de vedere muzical este superb. Lăsând la o parte „Fantoma de la Operă”, pe care am și revăzut-o aici, pusă în scenă la Operă, și a fost senzațională. Tot pe Disney+ este un serial musical din opt episoade a câte jumătate de oră fiecare: „Up Here”.
El a apărut acum în 2023 și echipa de creație este echipa care a scris tot ce înseamnă „Frozen”, „Coco” și multe dintre animațiile Disney, dar nu este un film animat. Este o poveste de dragoste care se întâmplă în 1999. Este absolut superb! E neașteptat de bun și din punct de vedere al muzicii, care este pop-rock, dar din punct de vedere al poveștii, este genial! Deși nu este cunoscut, nu sunt actori cunoscuți, probabil că nu l-au promovat foarte tare, dar este foarte bun, are o idee senzațională!
