„Razna” și „Poartă-mă” sunt cele mai recente single-uri scoase de EMAA, una dintre tinerele care își câștigă pas cu pas propriul loc în industria muzicală de la noi. Despre acestea, artista mi-a menționat într-o conversație, exclusiv pentru kissfm.ro, că sunt o premieră în modul ei de lucru.
„Niciuna dintre piese n-a fost începută de mine. Am avut o perioadă de vreo patru luni în care nu m-am simțit pregătită să scriu și n-am vrut să forțez lucrurile. Am vrut să fac cu totul altceva o perioadă. Însă, fiind într-o echipă, primesc uneori demo-uri de la piese scrise de alți oameni. Asta a fost o încercare în care am zis să dau o șansă acestor cântece. Ele erau pe jumătate gata și am reușit să le lansez. Dar nu se întâmplă prea des, cred că de fapt e prima oară când lucrez așa", mi-a povestit EMAA.
Totodată, ea mi-a povestit și că își dorește ca la toamnă să lanseze un album de studio. O parte din lucrurile care o inspiră acum sunt legate de trecerea sa de la copilărie, la adolescență, la statutul de tânără femeie, păstrând totuși inocența copilăriei în fiecare dintre etape și bucuria de a crea și de a se juca. O interesează și modul în care avem grijă de lumea pe care am primit-o de la generațiile trecute și misiunea de a o face mai bună pentru cei ce ne vor urma. Din spusele ei, pare că viitorul material va gravita în jurul unei maturizări și unei contemplări a naturii umane.
Până să auzim albumul la toamnă, am invitat-o să jucăm #PieseleVieții, iar acesta e playlistul oferit de EMAA. Enjoy!
Prima melodie pe care ți-o amintești.
Prima pe care mi-o amintesc e probabil cea cântată de mama. Mereu o menționez pe mama, dar ce să zic... ea e cea care mi-a cântat de cele mai multe ori. Și dacă ar fi să mă gândesc la ceva care a rămas cu mine, cred că ar fi Shakespears Sister – „Stay”. Avea un videoclip care mă înspăimânta, într-un fel. Nu mai știu sigur dacă-mi plăcea sau nu, însă e printre primele amintiri.
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
HIM- „The Funeral of Hearts”, pentru că am fost o perioadă îndrăgostită de HIM. Era perioada claselor a III-a - a V-a. Și cred că ăla a fost și momentul în care începea real să mi se dezvolte gustul muzical.
Primul album pe care l-ai cumpărat.
„Ok computer”, de la Radiohead. Sunt mare fan Thom Yorke în continuare. Chiar dacă nu-mi place că și-a făcut acest proiect The Smile, care sună, totuși, a Radiohead. Doar că plăcându-mi atât de mult, încerc să-i găsesc scuze și să mă gândesc că probabil are un plan.
Primul concert la care ai fost.
În afară de cele la care aterizam întâmplător, cred că Bosquito. Prin a cincea. Eram fană, am aflat că au concert la noi în oraș și-am dat o fugă cu mama.
Ai vreo piesă pe care o putem considera guilty pleasure?
Deși nu știu cât de guilty e, îmi place tot ce înseamnă tech, dark-tech. Dar cred că e pentru că îți dă o forță și o energie pe care nu o regăsești pe oriunde. Nu știu dacă mi-aș pune acasă să ascult, însă îmi place fără să-mi placă. Mă mișcă atunci când o aud.
Melodia care te face să dansezi.
Modeselektor ft. Tommy Cash – „Who”. Are o mandolină în piesă, după refren, care îmi dă o stare extraordinară indiferent de mood-ul în care m-aș afla.
Melodia care te face mereu să plângi.
E mai complicat aici pentru că, în general, nu prea am piese care să mă întristeze. Și dacă ar fi să mă întristeze, m-aș bucura într-un fel. Pentru că asta înseamnă că ele oferă o stare care ajunge la mine. Dar, uite chiar am o piesă de la Irina Rimes, hai să dăm și artiștii noștri. Se numește „Nu Știu” și există acolo niște frecvențe care instant mă aduc în pragul de plâns. Instant dacă aud cântecul, deși nu-ți imagina că stau des să o ascult acasă, se întâmplă reacția asta. Și la fel mi se întâmplă și la Dora Gaitanovici. Există niște frecvențe la unele piese care mă fac să plâng nu din tristețe, e pur și simplu un reflex.
Melodia care nu îți iese din cap.
Da, ultima piesă pe care am scos-o eu. Și nu e bine deloc când se întâmplă asta. Să te saturi de propria voce. It's not fun.
Albumul care ți-a schimbat viața.
Nu știu dacă a existat unul care să-mi schimbe neapărat viața. „Neptun Estate” de la King Krule. Îmi place foarte mult ca artist, în toate formele lui. Mi se pare că are un soi de brutalitate pe care n-o regăsesc oriunde. Fiind și britanic, are un touch aparte. Când m-am mutat în București, țin minte că neavând prea multe activități, mergeam la alergat sau cu rolele și ascultam muzica lui în căști și îmi dădea un boost enorm de energie.
Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
Prietenul meu cântând la pian.
Piesa care te definește.
„Hearing Damage” – Thom Yorke. Fiindcă are o stare caldă. Thom are mereu o stare caldă atunci când cântă, însă sub acea căldură e un bruiaj constant care e mereu acolo. Ele nefiind separate și mergând foarte bine împreună. Am senzația că are legătură cu tot ce ține de umbră și de starea pe care încercăm să o înțelegem constant din interiorul nostru, dar și de ideea de a da bine în afară și de a lăsa ceva bun în jurul nostru. Sunt două stări paradoxale care co-există. Chiar am avut-o ca alarmă la un moment.
