Pentru spectatorii experimentați de teatru, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu înseamnă anual șansa întâlnirii cu artiști foarte mari ai industriei internaționale de spectacol. Însă pentru cei mai puțin ajunși în sălile de spectacol, pentru care poate cultura încă pare un lux inaccesibil, spectacolele de stradă au ajuns pata de culoare care ajunge în fiecare ediție în viețile lor.
În fiecare ediție a festivalului, spectacolele secțiunii de outdoor iau cu asalt multe dintre zonele orașului. De la concerte, spectacole de dans sau de circ contemporan, parade colorate,acrobații la mare înălțime pline de fast și culoare în Piața Mare, la marionete, baloane și confetti, toate bucură publicul de toate vârstele. E poate cea mai importantă secțiune a festivalului, pentru că ea asigură implicarea și accesul întregii
comunități la actul cultural, complet gratuit. Fie că vorbim de turiști care se întâmplă să se plimbe pe străduțele cochete, sau de localnicii care trăiesc aici, e imposibil să ieși în timpul FITS și să nu te întâlnești cu măcar un performance stradal. În timp, mulți oameni au trecut de la a vedea întâmplător un spectacol de stradă, a urmări programul lor și a merge planificat să le vadă, la încercarea de a intra și într-o sală de teatru. Ceea ce face echipa outdoor a festivalului nu e doar o sursă de fericire timp de zece zile. În timp, s-a dovedit că munca lor a crescut și a ajutat întreaga comunitate.
Deși momentul întâlnirii cu artiștii, în stradă, e simplu și aducător de zâmbete, în spatele fiecărui act există o muncă asiduă pe care o echipă o duce în fiecare an. Am stat de vorbă cu Dan Bartha, omul care colorează străzile Sibiului și aduce zâmbetul pe fețele oamenilor, despre cum e să susții acest întreg mecanism complicat.
Pentru că am vorbit în timpul festivalului, la începerea interviului, Dan și-a verificat telefonul și mi-a cerut un moment pentru a-l pune pe silențios, ca să nu ne întrerupă discuția.
Kiss FM : Bănuiesc că în perioada festivalului vă sună telefonul non-stop.
Clar. Sună non-stop și mesajele curg fără oprire. Și trebuie să mai fac față și unor întâlniri care au loc în timpul festivalului. Ieri am fost, de exemplu, la bursa de spectacole, o întâlnire foarte interesantă unde s-au dezbătut diferite probleme care privesc zona artelor spectacolelor. E foarte greu totuși să te focusezi acolo când gestionezi toate lucrurile care se întâmplă în stradă.
Și anul ăsta să mai și verificați vremea din cinci în cinci minute.
Da, exact. Deja am dat un mesaj în dimineața asta pentru că trebuie făcută o întâlnire cu companiile care au programate spectacole azi, în 
cazul în care avem ghinionul de a nu ne mai ocoli ploaia, ca ieri. Nu neapărat pentru un plan de rezervă, cât trebuie să le explicăm artiștilor din afară sistemul de lucru din România. Pentru că noi suntem puțin atipici. Majoritatea țărilor din vest practică un alt sistem. Mai ales cei care au un istoric al teatrului de stradă. În sensul că, o companie, dacă a ajuns în spațiul de joc, s-a costumat și e pregătită de spectacol, însă se întâmplă un eveniment atmosferic neașteptat, ei sunt plătiți. Depinde de timpul înțelegerii, uneori vorbim de clauze de plată de 100%, alteori de 75-50%. La noi din păcate nu putem să-i plătim.
Nu se reprogramează de obicei?
În principiu încercăm să facem asta, însă avem constrângerea faptului că ei stau doar trei nopți, în medie, și atunci trebuie găsită o fereastră în spațiul respectiv, când nu e deja programat alt spectacol. Ceea ce e greu de făcut. Dar ei încearcă să meargă înainte. Am văzut de multe ori, în Piața Habermann, de exemplu, cum oamenii vin pregătiți cu umbrele și rămân la spectacol până la final.
De cat timp gestionați secțiunea outdoor?
Cam de 13 ani, dar în festival sunt de 30 de ani. Am avut șansa de a ajunge în Sibiu datorită soției, lucru care mi-a oferit oportunitatea întâlnirii cu domnul Chiriac. Era proaspăt numit director la Casa de Cultură a Studenților și deja avea multe proiecte în minte. Își căuta echipă, pentru că era clar că vechea structura nu mai rezona cu timpurile respective. Era nevoie de o schimbare evidentă, Sibiul era destul de gri. Pe mine m-a șocat atunci schimbarea de la Constanța la Sibiu, chiar dacă orașul în sine e frumos și tot timpul a avut un aer aparte.
Bănuiesc că acum n-ați mai face drum întors.
Nu, în cele din urmă, Sibiul mi s-a potrivit mănușă.
Și înainte de outdoor cu ce v-ați ocupat?
Înainte de outdoor am fost cam prin toate departamentele. De exemplu, am lucrat pe partea de logistică foarte mulți ani. Însemnând zona de cazări și transporturi. Treaba aia, la un moment dat, mi-a dat ocazia să ajung la outdoor. După mulți ani de stres și rutină, în care petreceam nopți întregi cu tabeluri, liste și centralizatoare. Deși era festivalul era la un nivel mult mai mic decât azi, pentru noi deja era o muncă susținută. Am departamentul respectiv și la un moment dat, când aveam și cei doi copii mici, am avut nevoie de un an de pauză. An în care am avut șansa să merg să văd spectacole, ceea ce nu apuci când lucrezi pentru festival. Asta deveni foarte frustrant, când vezi și auzi că se întâmplă lucruri, că lumea se distrează, iar tu nu apuci să vezi nimic. În pauza respectivă am avut norocul să mă bucur real de miracolul evenimentului și ulterior am avut norocul să mă ocup de partea asta de outdoor.
Deși noi nu avem o istorie bogată a teatrului de stradă și niște reglementări solide, cum vi se pare că s-au mișcat lucrurile de când ați preluat această sarcină?
Ea a crescut, deși mai avem de lucru. Inclusiv eu am crescut cu ea. De la un master în management cultural făcut prin 1995, până la a ajunge să văd, să cunosc și să înțeleg tot mai mulți artiști din diferite colțuri ale lumii, la a ajunge să fiu abonat la cele mai mari newsletteruri de spectacole outdoor. Există niște cunoștințe pe care e nevoie să le ai când lucrezi pe segmentul ăsta, să încerci constant să înțelegi artiștii și nevoile lor și să rămâi mereu conectat la acest fenomen.
Cum reușiți să alcătuiți anual o selecție de spectacole care să răspundă cât mai multor segmente de public din interiorul comunității?
În primul rând, pornim de la spații, care sunt aceleași anual. E foarte important să gândești ce poți potrivi în acele spații, realist vorbind. Pentru că altfel, degeaba îți dorești să aduci „Royal de Luxe” (n. red. - companie franceză de teatru de stradă cu marionete mecanice, specializată în păpuși gigantice), pentru că nu au unde să încapă vreodată în Sibiu. Nu avem niciun spațiu suficient de mare pentru ei.
Deși pare că v-ar plăcea.
Enorm! Ăsta e și primul spectacol de care mi-a povestit dl. Chiriac. A rămas șocat când a văzut așa ceva la un festival din Malta. O să avem și noi o marionetă de opt metri în Piața Mare, în weekend. Deci, ușor, ne mișcăm în direcția aia.
Revenind, fac mereu o listă de propuneri pe care apoi le discut cu dl. director, cu colegul meu de la indoor cu care mă sfătuiesc și încercăm să ajungem la un consens care să se potrivească cu cât mai multă lume. Sigur, apar și constrângeri bugetare, deși festivalul e extrem de bine susținut de diferite instituții, mai ales din partea celor locale. Și nu doar cu banii, ci și cu tot felul de avize și așa mai departe. Cu toate că știm că uneori poate deranjăm locuitorii sibieni, eu cred că rezultatul final îi încântă și pe ei. Petrec zile întregi după festival privind multe fotografii și analizez fețele oamenilor. Mă uit la genul oamenilor care ajung și văd că sunt din categorii sociale diferite, sau de vârste care pleacă de la copii, până la oameni în vârstă. Mi se pare că dacă răspunsul lor e bun și dacă an de an oamenii vin, înseamnă că facem ceva bun.
Cum ajungeți să vedeți acele spectacole pe care ulterior le puneți pe lista finală de propuneri?
Din păcate, bugetele și reglementările nu ne permit să călătorim foarte mult. Sunt genul de deplasări pe care nu le poți justifica mereu birocratic. Însă am intrat, într-un fel de a spune, într-o zonă mai elitistă, în care nu doar dl. Chiriac, ci și eu sunt invitat să văd tot felul de festivaluri de outdoor, pentru că există evenimente dedicate doar acestei zone.
Cu cât timp înainte vă faceți lista?
Uneori am lucrat și cinci ani pentru a aduce o companie în Sibiu. Depinde de programul lor foarte mult. Festivalul a migrat și el, din martie, cum începuse inițial, până în varianta actuală de iunie. Adică o perioadă în care majoritatea trupelor sunt plecate masiv și greu reușești să leprinzi. În sine, dacă ne-am duce mai departe cu discuția, eu aș putea lejer să fac programul pe trei ani de aici înainte. Evident, am avut și cazuri în care făceam un anumit plan și apărea un spectacol care-mi plăcea atât de mult încât ajungeam să înlocuiesc ceva pentru a aduce acea opțiune, când se putea. De obicei nu invităm o companie imediat înapoi, decât dacă au un spectacol cu adevărat valoros. Nu că nu vrem să repetăm companiile, dar cu siguranță nu vrem să repetăm spectacole.
Înțeleg la ce vă refereați mai devreme prin deranjul localnicilor. Însă, cum credeți că a și contribuit secțiunea asta la comunitatea locală?
Publicul se schimbă foarte mult în timp. O parte din el a migrat, ușor, ușor și spre zona de indoor. În sine, scopul final e să-i faci pe oameni să înțeleagă că totuși cultura nu e chiar un lux. Nici măcar din punct de vedere financiar. Noi am păstrat prețurile biletelor foarte mici, la teatru. Și e păcat să nu încerce să intre și într-o sală de spectacole. Chiar dacă Sibiul nu e foarte ofertant la capitolul ăsta, dar sperăm să ajungem și la punctul ăla.
Secțiunea asta schimbă oameni, le schimbă atitudinea, starea. Îi vezi pe oameni că uită de tot, mai ales într-o perioadă în care toți sunt îngândurați, toți au probleme, mai ales după pandemie. Și îi vezi eliberați.
Dar să știți că de la etapa în care, la început, oamenii își puneau pe geamuri postere cu „NU ne deranjați!”, „NU mai vrem!”, am ajuns la o atitudine în care îi vezi cum ies pe geam când aud un zgomot colorat ca să urmărească.
Ce vedem zilele astea?
Pornim de la Piața Habermann ,unde avem spectacole diverse de muzică, dans și circ. Sunt companii nu foarte mari. De obicei aducem între 2 și 6 performeri, per spectacol.
Am schimbat în Piața Mică ritmul festivalului. Am avut o instalație acolo, însă în ultimele zile sunt două spectacole de circ care trebuie neapărat văzute. Iar în ultima seară ne pregătim de un spectacol de dans cu măști.
În Piața Mare, în weekend, avem marioneta-gigant care se va deplasa pe străzile Sibiului cu destinația pieței.
Vor fi multe titluri care suntem convinși, mai ales că e weekend, că vor atrage turiștii și localnicii. Totul se încheie, bineînțeles, cu show-ul de drone.
Unde găsiți dvs. #Miracolul?
Miracolul e în tot ceea ce facem de atâția ani. Cred că e un miracol și că am ajuns aici. Eu tot timpul spun că acest miracol, pe care-l găsim la fiecare ediție, dar mai ales la 30 de ani, are în spate un al doilea M, de la "muncă". Multă, multă muncă.
