Irina-Maria Marinescu
Aniversarea a 147 de ani a fost marcată printr-un eveniment în care Crucea Roșie Română a prezentat toate activitățile, punând la vedere funcțiunile, logistica și expertiza în a face bine, pentru a educa și a învăța publicul cum să fie pregătit pentru orice situație. Campania de conștientizare „O noapte albă pentru zile negre” s-a desfășurat pe parcursul a două zile în Parcul Mogoșoaia și a invitat lumea să afle mai multe despre resursele pe care Crucea Roșie le pune la dispoziție în caz de dezastru.
În ultimii trei ani, am fost martori la o serie de evenimente inimaginabile, precum pandemia, conflictul armat, seismul devastator din Turcia. De aceea, nevoia de a fi informat și pregătit în caz de urgență se simte din ce în ce mai apăsător. De asemenea, Crucea Roșie a subliniat, weekend-ul trecut, că e absolut esențial ca și cei mici să știe cum să procedeze și la cine să apeleze în caz de dezastru. Așa că organizatorii s-au asigurat să fie activități și pe înțelesul copiilor, distractive, dar din care să extragă informații valoroase.
„Ne dorim ca aceste zile să reflecte valorile care definesc cei 147 de ani de Cruce Roșie în România, angajamentul nostru constant pentru umanitate și, mai ales, mobilizarea de forțe exemplară necesară în cazul unei catastrofe, pentru ca oamenii să înțeleagă cât este de important să fie pregătiți și să acționeze corect și solidar într-o astfel de situație nedorită. Este mai mult decât o tabără de informare și de pregătire, este o lecție de viață, la care ne dorim să avem alături un număr cât mai mare de familii, tineri și copii dornici să descopere activitatea noastră umanitară și să ducă Binele mai departe“, a declarat Ioan-Silviu Lefter, director general Crucea Roșie Română.
Pe un spațiu verde mare, se întindeau pe de o parte corturile de informații și, pe cealaltă, tabăra cu corturi de campanie. Activitățile de la corturile Crucii Roșii au fost concepute atât pentru copii, cât și pentru adulți și au fost împărțite pe categorii, precum Sănătate, Restabilirea Legăturilor Familiale, Drept Internațional Umanitar, Prim Ajutor și un cort de prezentare a măsurilor, uneltelor și resurselor echipajelor care salvează oamenii, după dezastre naturale.
Toate activitățile au fost conduse de către o echipă de voluntari, majoritatea celor prezenți fiind elevi de liceu și studenți, toți extrem de bine informați și pregătiți. Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei și toți au avut același avânt, același zâmbet și aceeași dorință de a fi de ajutor pe cât de mult posibil. Nu cred că am putut pune vreo întrebare, în timpul activităților, la care să ezite cu răspunsul vreo secundă. Aceștia sunt activi în permanență, participând la training-uri periodice, la seminare și mergând acolo unde e nevoie de ei, de oricâte ori e nevoie. Eu am răsuflat ușurată știind că, în caz de pericol, există atâția tineri bine pregătiți și instruiți.
Și eu am aflat multe lucruri noi. Restabilirea legăturilor familiale în caz de dezastru sau război durează un minimum de trei luni. E o muncă extrem de dificilă, mai ales din cauză că cei de la Crucea Roșie nu sunt polițiști, îmi povestea un voluntar. Atunci când cineva se pierde de familie, în timpul unei tragedii, trebuie să găsească cel mai apropiat cort al Crușii Roșii și să completeze un formular, iar in funcție de situație, primește un telefon provizoriu, pentru a-și contacta apropiații. În caz că nu reușește să sune, există tot felul de programe la care poate apela. Spre exemplu, Crucea Roșie a implementat un sistem de căutare inversă. Îți faci un portret, care e mai apoi pus pe afișe, la televizor, pe internet, iar familia, dacă vede anunțurile, poate contacta filiala Crucii Roșii afișată.
La fel de mult mi-au plăcut și informațiile de Drept Internațional Umanitar. De exemplu, simbolurile Crucii Roșii sunt protejate de lege și au rol protector. În cazul unui conflict armat, să zicem, nu e legal ca o dubă cu simbolurile Crucii Roșii să fie atacată. Se consideră crimă de război. Aceste semne nu pot fi folosite nici pentru deghizări sau pentru ca o subunitate militară să treacă nedetectată. În cadrul celorlalte activități, mi-am și reîmprospătat cunoștințele de prim ajutor și am aflat cum pot semnala echipajelor de salvare că mă aflu în pericol.
Tabăra arăta exact ca cele pe care le vedem la știri și în imagini din zone afectate. Nenumărate corturi, TIR-uri pline de facilități, toalete, cort comun, pentru masă, bucătărie mobilă și punct de prim ajutor. În jur de 150 de persoane au înnoptat în noaptea vineri-sâmbătă, printre care și familii cu copii. Fiecare participant a primit o masă caldă, o trusă de igienă, așternuturi și pături. De la 21.30 până la ora 00.00, s-au organizat ateliere de noapte, asemănătoare cu activitățile din timpul zilei, de prim ajutor, de restabilire a legăturilor familiale, de măsuri în caz de dezastru și de logistică, despre montarea corturilor și infrastructura de iluminare în tabără. Maratonul de 36 de ore s-a încheiat duminică, la ora 18.00, după încă o zi de ateliere și activități.
În slujba binelui, cerul este limita!
Foto: Arhivă personală
