Delia e una dintre cele mai bune voci din peisajul muzical românesc, orice ai simți tu despre asta. Și nu doar atât, ci artista se reinventează constant și îi place să experimenteze, iar asta o scoate din monotonia generală a showbiz-ului autohton, unde mare parte din piese sună la fel.
Pe final de august 2023 a mai băgat o piesă în urechile românilor: „Sirena apelor”. Înainte de asta – făcută după una cu același nume a lui Conte Casanova – Delia a mai avut „OTZL GLTZ” și „Lololo”. Și să te ții că sensibilități au fost lezate și emoții au fost exprimate (mai mult sau mai puțin de fațadă) în registru de cultural appropriation până la simboluri satanice (că e un clip mai dark, ea fiind îmbrăcată în sirenă, mușcă dintr-o halcă de carne și apare cu lentile negre).
Am vorbit cu Delia să aflu cum au fost pentru ea reacțiile astea. Mi-a spus, pe scurt, că rămâne fidelă creativității sale și i-ar plăcea ca oamenii să facă diferența dintre o poveste și viața reală.
„Eu creez muzică, îmi place să mă pun în diverse situații și ipostaze, muzical vorbind”, a spus ea. „Îmi place să îndrăznesc și pentru mine a fost un act de curaj să fac treaba asta.”
Delia pregătește un album cu influențe balcanice
VICE: Cum ai ajuns la „Sirena apelor”? Și de ce ai vrut să faci coverul?
Delia: Mi-am dorit mult să fac acest cover, pentru că mi-a plăcut mult piesa, am simțit că este potențial și loc de creativitate în a încerca să o transformăm, fără să ne dorim să-i tăiem din farmecul inițial. Am lăsat-o în sucul ei extrem de savuros, dar am și adăugat elemente actuale, din alte zone stilistice.
Și am ajuns la „Sirena apelor” pentru că o bună parte din albumul pe care urmează să îl lansez undeva în toamnă, care se numește Flexx are influențe balcanice. Este extrem de ofertant și complex din punct de vedere al stilurilor.
Cum au mers discuțiile cu Conte Casanova? Haterii au spus că nu-și va primi bani din acest cover făcut de tine. Cum stau lucrurile de fapt?
Conte Casanova s-a bucurat de propunerea venită din partea echipei mele, i-a plăcut ideea, nu se aștepta. Haterii trebuie să se uite pe YouTube la credite, acolo unde este menționat, totul este stabilit contractual, nu există nicio problemă din acest punct de vedere. El va fi remunerat conform drepturilor menționate în contract. Totul este cât se poate de corect.
Toată investiția în piesă e asumată. Atât clipul, cât și alte costuri nu vor fi vreodată recuperate, pentru că este o piesă care nu va intra pe radio sau pe televiziunile muzicale; acest stil muzical nu se încadrează în categoria celor care se difuzează pe radio, probabil nu va fi niciodată. Așadar, nu vor fi bani decât din YouTube care vor fi împărțiți tuturor celor implicați în proiect, conform contractului.
Piesa nu era înscrisă nicăieri, undeva de unde să poți identifica autorii, e din categoria celor care circulă prin folclor. Cineva rău intenționat putea lua piesa și să o lanseze pe cont propriu, chiar dacă ea circula în folclorul autentic.
Astfel, dacă eram rău intenționată, puteam face asta, ea exista doar pe YouTube ca înregistrare și atât, dar am făcut toate demersurile posibile să-l găsim pe Conte, am reușit să îi găsim familia, nici nu știam dacă el mai este în viață.
Înainte să faci coverul, te-ai gândit că vor exista discuții prin unele grupuri că ai ales o piesă cu influențe culturale rome?
Piesa nu este în mod evident una cu influențe rome, ci mai degrabă un flamenco adaptat la Balcani, dar interpretat în acel stil, cu toate înfloriturile și melismele pe care le folosesc și Gipsy Kings. Și Pepe cântă așa, Latin Express.
E clar că sună diferit un flamenco în limba română față de cel original. Din punctul meu de vedere, este mai mult cu influențe flamenco: chitara, inflexiunile din voce, dar asta nu înseamnă că nu are deloc influențe rome, mai ales că flamenco aparține culturii rome.
Nu văd de ce nu ai cânta o piesă care aparține culturii rome, fie că vorbim de flamenco sau gipsy. Nu aș vrea să încurajăm evitarea abordării acestui gen muzical din cauză că nu ar fi pe radio, de exemplu.
Ne e rușine de ceva? Nu, muzica ar trebui cântată.
Poate fi turcească, grecească, romă sau machedonească. Sunt culturi diferite, dar dacă îți place să iei un cântec și să faci un cover, nu văd de ce nu ai face asta. Se face asta dintotdeauna. Se face și invers. Și ei cântă piese de la noi din mainstream și le duc pe zona de lăutărie și manele, le cântă la evenimentele lor și nu văd deloc o problemă. (E celebru momentul din 2015 când Florin Salam a cântat piesa Deliei „Da, mamă, sunt beată” – n.r.)
Te consideri „o albă privilegiată” care face clout pe romi?
No fucking way.
Am cântat cu Salam acum mulți ani, la fel și cu Adrian Minune la diferite evenimente, există și videouri care să confirme asta.
Vin dintr-o familie de lăutari, iar mama cântă la nunți. Am studiat la liceul „Dinu Lipatti”, iar colegii mei sunt instrumentiști în trupe de manele. Nu e ca și cum până acum nu am avut succes și, dintr-o dată, voi avea succes că am lansat piesa asta.
Nu, nu se va întâmpla asta, doar s-a scandalizat puțin lumea pe internet – și nu din cauza piesei, ci din cauza clipului care este îndrăzneț, punkist.
În niciun caz pe subiectul etniei.
Chiar nu am văzut comentarii pe zona asta, ci cu Biserica, Sfânta Treime, alte lucruri. Ăsta e un subiect mai interesant: de ce nu înțelege lumea că un clip este un act artistic pe baza unui scenariu, cu niște elemente care nu sunt reale, de exemplu, că eu mănânc un om.
Asta simbolizează gestul meu, mitul sirenei care stă la pândă și prinde un om care era pe mare. El se îndrăgostește de cântecul ei, de glasul ei, iar ea îl devorează. De aici au apărut teorii ale conspirației, satanism, masonerie, reptilieni, toate problemele din lume s-au strâns în clipul ăsta.
Este un cântec frumos pe care am ales să îl fac cover, fără să vreau să fac cultural appropriation. Melodia nu își va scoate vreodată investiția, dar nu regret, pentru că e un proiect pe care mi l-am dorit și a ieșit cum mi-am propus. E o plăcere care m-a costat, ca „Lololo”.
Tu, ca artistă influentă în România, spui că experimentezi cu sunetele. Crezi că ai și vreo responsabilitate în unele cazuri, cum ar fi aici – față de comunitate, față de a aduce în discuție anumite subiecte față de aceasta?
Cred că am responsabilitatea să reprezint frumos și bine ceea ce fac. Nu am fost niciodată un om problematic, am fost mereu un om extrem de deschis. Încerc să deschid o portiță în urma acestui cântec, poți să o privești și așa, să duc în mainstream un astfel de gen muzical.
Ea nu trebuie să rămână ascultată pe la colțuri sau guilty pleasure, așa cum spun mulți. De ce trebuie să fie așa? Este un cântec de dragoste, cu versuri frumoase, nu încurajează la nimic rău. Nu știu pentru ce trebuie să îmi asum responsabilitatea.
Creez muzică, îmi place să mă pun în diverse situații și ipostaze, muzical vorbind, îmi place să îndrăznesc. Pentru mine a fost un act de curaj să fac treaba asta. Cam așa au privit mulți colegi de-ai mei, pentru că cei mai mulți dintre ei nu ar scoate un astfel de cântec. Nu mă întreba de ce. Sunt responsabilă să fac ce simt, cam atât, având în vedere că nu am fost până acum un om problematic sau rasist. Nu numai că sprijin cultura romă, dar vreau să aibă parte de aceeași expunere, vreau cântecele bune să fie auzite.
Te afectează comentariile negative pe care le primești. Cum se reflectă în ce faci?
Nu mă afectează, mă amuză. Deși știam că vor fi comentarii de acest gen, cel mai șocant a fost să văd toate părerile legate de credință, masonerie și alte mesaje subliminale de satanism pe care oamenii le-au perceput în clipul ăsta, care efectiv nu se întâmplă, nu e cazul.
Mi se pare amuzant că oamenii au frici și le proiectează pe tot felul de lucruri care ar trebui să rămână artistice, atâta tot.
Mulți nu înțeleg că dacă ești un personaj într-un clip, nu înseamnă că ești la fel și în viața reală. E ciudat că în anul în care trăim trebuie să te justifici că ăla e doar un clip, că nu mănânci neapărat carne crudă, deși da, mai mănânc și carne crudă.
Poate toți mâncam carne crudă când toca mama carne de mici sau sushi sashimi sau beef tartar.
M-au uimit comentariile astea din partea unor tipologii de oameni care comentează orice la orice clip, în care li se pare că văd masonerii. Pe de altă parte, îi dă o zonă de misticism. E ca și cum arunci o piatră într-o baltă și toată lumea se chinuie să o scoată. E doar un clip. Ce masonerie, cum se gândesc ei că în România noi, artiștii, suntem vânduți nu știu cui.
Nu știu dacă ai citit comentariile de la postarea cu teaserul clipului, dar trebuie neapărat să o faci, să o facă și alții. Sunt șapte–opt sute de comentarii, iei trei pungi de popcorn și citești acolo. Acolo material de divertisment.
Apropo de videourile cu poveste, neobișnuite, și modul în care sunt primite de publicul larg, ce ți-ar plăcea să știe românii despre partea asta creativă?
Că încercăm să ne jucăm.
La anii mei de activitate e greu să mă gândesc să fac ceva ce n-am mai făcut și să nu se repete, să fie o imagine nouă, un mood nou, o atitudine nouă. Nu-mi place să scot aceleași lucruri, în același stil.
Vreau ca un clip să fie asociat cu piesa lui și să-l ții minte. Să ții minte coada de la sirenă de latex sau în care mânca nebuna carne de porc, ce tare! Nu vreau un clip banal, în care artistul stă la cadru, se trag niște playback-uri senzaționale, se pune o lumină bună și ăla e clipul.
Noi ne stoarcem creierii, mă gândesc, și-mi place să mă implic foarte tare în producție. Plec de la poveste și de la o stilistică pe care mi-o fac și mi-o gândesc și până la imagine, colorizare, idee, chiar și script uneori. E un proces foarte mișto și e la fel de important să lucrezi cu o echipă bună.
Ai vrut și să șochezi cu videoul de la „Sirena Apelor”, adică ai bănuit că va naște controverse?
Nu m-am gândit neapărat la asta și nu mi se pare nimic șocant în treaba asta cu mitul sirenei. E o poveste, nu este reală! Nu mănânc oameni în viața reală și mi se pare funny că trebuie să explic asta, este amazing, dude.
M-am gândit însă că va fi un vizual de impact și foarte mișto, iar comentariile de pe YouTube, spre exemplu, sunt foarte diferite de cele de pe Facebook. Eu nu mai intru deloc pe Facebook, dar mi s-a spus că toate comentariile sunt ceva de groază. Pe YouTube însă sunt oamenii pasionați de muzică și care au înțeles anumite lucruri. Asta-mi place și mă bucură. Nu vorbim de un hit pentru toate gusturile. E un exercițiu piesa asta din care poți să înveți ceva sau nu.
Care-i tripul cu coverurile pe care le-ai făcut?
Sunt doar două coveruri: „Sirena Apelor” și „Lololo”. La cea din urmă, piesa inițială era a formației Azur, cu care s-a semnat, negociat, discutat cu casa de discuri, un proces lung. La final însă ne-am dat seama că refrenul piesei, care e partea cea mai catchy, aparține de fapt altor oameni din altă țară.
Nu e niciun trip, mi-au plăcut melodiile astea.
Când intri în studio și intri pe vibe-ul ăsta, începi să sapi adânc, să mai găsești idei, să îți amintești piese la care te-ai gândit, pe care ți le-ai notat cândva, și îți dai seama că dacă ai început să explorezi zona asta, e momentul să accesezi cât mai multe piese. Cred că mi-ar plăcea să mai caut piese pentru coveruri, dar în acest moment, spun sincer, voi fi mai atentă. Este atâta bătaie de cap și atâta chin, încât prefer să le scriu. Eu îmi scriu muzica.
Celelalte opt piese de pe album sunt scrise de mine, așa cum am scris la celelalte albume.
