Cristian Tarcea, sau Monoir, după cum e cunoscut de fani, este un instrumentist, vocalist, compozitor și producător român. Artistul este, de asemenea, creierul din spatele label-ului Thrace Music, unde se regăsesc artiști precum: Kate Linn, Brianna, Sandra N., Dharia, Iarina și mulți alții.
Monoir este, de asemenea, producătorul din spatele unor piese de succes, cum ar fi „Lost In Istanbul”, „Sugar & Brownies”, „Your Love”, „The Violin Song”, „Chameleon”, „Perfect” și multe alte piese care au strâns peste 300 de milioane de vizualizări pe YouTube și peste 30 de milioane de stream-uri pe Spotify.
Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică și ce te-a determinat să devii instrumentist, vocalist, compozitor și producător?
Încă de mic îmi plăcea să interpretez muzica pe care o auzeam, dar mai diferit. Încercam să aduc ceva de la mine în orice piesă. După, am început să studiez pianul de la grădiniță, iar de acolo lucrurile erau clare. Îmi plăcea foarte mult să nu cânt doar ceea ce era pe partitură, dar să și improvizez pe deasupra.
De acolo a pornit pasiunea pentru a face muzică. La 14 ani am întâlnit primul program de producție, FL Studio, pe care lucrez chiar și-n ziua de astăzi. Atunci s-a schimbat totul pentru mine și în fiecare noapte, stăteam încercând să-mi dau seama ce face fiecare butonaș. Era la început YouTube-ul, așa că tutoriale nu prea găseai. Tot ce-am învățat despre producție a fost trial & error. Sau mai pe românește, am învățat singur, din greșeli, și cu timpul.
Povestește-ne despre cum a luat naștere label-ul Thrace Music și ce te-a inspirat să-l creezi.
Label-ul Thrace Music a plecat din dorința de a face muzica proprie, pentru artiștii mei. Trebuie să recunosc că am fost susținut moral de familie, mai ales de tatăl meu care actualmente este și administratorul Thrace Music.
Totul a pornit după ce în 2010-2011 am avut o perioadă cu întâmplări care m-au făcut să-mi dau seama că industria muzicală nu este chiar așa cum eu credeam și nu este corectă. Așa că tatăl meu a luat decizia ca tot ce fac să fie gestionat de propria mea casă de discuri, ca să nu mai am probleme cu nimeni. Cumva, așa a luat naștere, iar de aici, am tot făcut muzică, am luat artiști pe care i-am crescut de la 0 și am făcut lucruri împreună. Thrace provine și de la Tarcea doar că are un mic twist, de la Tarcea la Tracea la Trace sau Thrace, care mai târziu am realizat că este zona din care provin și influențele orientale din muzica pe care o fac, zona Thracia.
Care sunt principalele provocări pe care le întâmpini în gestionarea unui label muzical și în același timp în activitatea ta de artist?
Lucrând cu mai mulți artiști, realizez că nu-mi ajunge timpul ca să pot să-i mulțumesc pe toți în mod egal. Mă frustrează ideea, dar în același timp mă și împinge să lucrez la limită și să-mi ies din zona de confort. Nu este cel mai ușor, dar... Este benefic, pentru o perioadă cel puțin.
O altă provocare ar fi că trebuie să mă asigur că tot ceea ce se lansează este la nivelul așteptărilor celor ce ne ascultă și de aici a pornit și dorința mea de a-mi filma singur videoclipurile sau a le edita eu sau cu cineva apropiat, și tot așa. Totul să fie „in the house”, ca să încercăm pe cât posibil să ne păstrăm autenticitatea.
Cum reușești să îți menții creativitatea și motivația în industria muzicală atât de competitivă?
Bună întrebare. În primul rând, încerc să mă educ în a vedea lucrurile altfel și a realiza că singura competiție pe care trebuie să o am sunt eu, să fiu mai bun decât eram ultima oară și tot așa. Iar în rest, încerc să mai iau și pauze. Cred că e cel mai bun lucru pe care-l poți face atunci când simți că ajungi la saturație. Asta fac și eu. Nu sunt robot și nici fabrică de muzică.
Ce înseamnă pentru tine succesul pieselor „Lost In Istanbul”, „Sugar & Brownies”, „Your Love” și „The Violin Song” și cum ți-au influențat cariera?
Au venit și cu lucruri bune, și cu experiențe care m-au făcut să realizez că industria nu e chiar așa cum crede toată lumea, dar în același timp m-au și construit în ceea ce sunt acum. Succesul acestor piese pentru mine a însemnat educație, în primul rând, pentru că am învățat multe lucruri despre oameni și despre lucrurile la care trebuie să am grijă în industrie și, în general, la... oameni. :)
Overall, piesele astea au marcat începutul serios al carierei mele de producător și label independent românesc, iar faptul că am realizat niște cifre pe care doar 2-3 alți artiști români le au la momentul actual este încă ireal pentru mine. Dar se pare că atunci când o faci cu drag și din suflet, lucrurile bune se pot întâmpla.
Care este procesul tău de creație atunci când compui și produci o piesă nouă?
Știu că e la modă să-ți iei referințe, dar de când mă știu mi-a plăcut să lucrez pe blank. Să încep de la nimic. Doar eu și artistul în studio și să vedem ce putem face.
De obicei, încep să cânt la pian niște progresii armonice ce-mi vin la îndemână, și încep să cânt cu artistul, până ne vine ceva ce amândurora ne place.
Depinde, sunt multe moduri în care lucrez. Uneori am primit și liniile melodice, iar în jurul lor eu construiam toată piesa.
În general, inspirația mi-o iau din viață, dar cum viața mea nu este cea mai activă, este mai greu, așa că încerc să mă las purtat de gând și imaginație... Ceea ce este mai greu față de alți artiști mai outgoing, care ar putea să scrie oricând despre tot felul de întâmplări din viața lor.
Ce sfaturi ai pentru tinerii artiști și producători care doresc să își construiască o carieră în industria muzicală?
În primul rând, să facă asta pentru că își doresc să facă muzică și pentru că le place. Să nu facă asta cu gândul la bani, pentru că banii nu pică din copac nici în muzică. Am muncit 7 ani de zile fără să fac cine știe ce bani, până să am prima mea piesă care să ajungă într-adevăr mai populară.
În rest, să citească bine contractele pe care urmează să le semneze. Cred că și asta e important.
Aaaa și să nu uit, să aibă grijă la OAMENII cu care lucrează.
Poți să ne povestești despre colaborările tale preferate de până acum și de ce sunt speciale pentru tine?
Am lucrat cu mulți artiști și fiecare experiență și colaborare și-a adus amprenta în ceea ce sunt eu acum. Mi-ar fi greu să nominalizez anume câțiva, dar de fel îmi plac foarte mult experiențele în care călătoresc și fac muzică cu artiști din diferite țări. Astfel de experiențe am avut cu cei din Bulgaria, unde am făcut câteva tabere de muzică interesante, din care a luat naștere și ceea ce avea să fie prima mea performanță în piața din Coreea, cu piesa "ROVER" cântată de KAI din trupa EXO. O piesă care ne-a adus 2 discuri de aur în Coreea.
Cum vezi evoluția muzicii pop și dance în următorii ani și ce rol crezi că vei juca tu și Thrace Music în această evoluție?
Muzica pop începe să se expandeze din ce în ce mai mult și ia forme din ce în ce mai curajoase și interesante. Cred că de-abia acum încep influențele din diferite colțuri ale lumii să prindă, iar oamenii să simtă gustul lor. Eu unul voi face în continuare ceea ce știu și îmi place, și alături de cei pe care îi am alături, voi face tot posibilul să venim cu piese care să îi bucure pe oameni.
Care sunt planurile tale de viitor, atât ca artist solo cât și ca fondator al Thrace Music? Ai proiecte noi în desfășurare de care ne poți povesti?
Plănuiesc să fac mai multă muzică pentru mine, cu vocea mea. M-am lăsat deoparte pentru ceilalți artiști în timp, lucru care s-a dovedit a fi benefic, dar și ușor dezamăgitor, ținând cont că nu toți au știut să aprecieze efortul pe care îl depui, chiar dacă acel efort poate părea mic pentru ei.
Am multe proiecte în lucru, iar unul principal ar fi că mi-aș dori foarte mult să readuc în plan muzica dance/popcorn care ne-a consacrat și ne-a pus pe harta lumii. Mai am două proiecte pe care le-am luat de la zero și pe care în momentul de față le construiesc, dar aici este multă muncă și presupun că vom povesti peste câțiva ani despre ele, dacă totul decurge conform planurilor. 🙂
