Dacă vei fi vreodată cercetat pentru o infracțiune și nu vei avea bani de avocat, vei primi unul din oficiu, plătit de stat. Posibil să-ți fie desemnat chiar Victor Stănilă, avocat în Baroul București din 2016, care a fost apărător din oficiu în vreo sută de cazuri anul trecut. L-am întrebat pe Victor dacă un proces cu avocat din oficiu e din start pierdut, așa cum cred mulți, dacă are dreptul să refuze inculpați când fapta i se pare abominabilă și dacă, la cât de prost plătit e de stat, îi pasă de ce se întâmplă cu clienții lui.
VICE: De ce alege cineva să fie avocat din oficiu, tu de ce faci asta?
Victor Stănilă: Am trecut printr-o reconversie profesională, după circa 15 ani de piaţă de capital, eu fiind şi absolvent de ASE. După admiterea în barou, am ales să lucrez într-o societate unde cauzele erau exclusiv civile. Însă îmi doream să testez şi realitatea cauzelor penale pentru că, în facultate, dreptul penal mi-a plăcut cel mai mult. Ca să văd dacă îmi place la fel de mult şi în practică, m-am înscris în registrul de asistență judiciară (fiecare barou are un astfel de registru, aici se înscriu avocații care sunt de acord să fie desemnați și pentru cauze din oficiu). De asemenea, aduce şi un plus la onorarii, care pentru un stagiar nu este deloc de neglijat (n.r. la începutul carierei, avocații fac un stagiu obligatoriu de pregătire de doi ani, la finalul cărora dau un examen de definitivat). Satisfacţia obţinerii unei sentinţe favorabile elimină orice nemulţumiri pecuniare.
Iar pentru un stagiar a face oficii este cel mai mare câștig profesional. Îl ajută să rămână conectat la o disciplină importantă în examenul de definitivat şi îi oferă perspectiva relaţiilor directe cu clienţii. Îl pregăteşte pentru viaţa pe cont propriu, ca avocat.
Inculpatul te alege pe tine sau tu pe el?
Nici, nici. Ca regulă, instanţele şi organele de cercetare penală transmit o adresă către barou să desemneze un avocat pentru cauza y în ziua z. Cauzele sunt repartizate avocaţilor desemnaţi a asigura asistenţă în ziua z la instanţa sau organul care a emis solicitarea.
Ai putea trăi dacă ai fi numai avocat din oficiu?
Anul trecut, am avut în jur de o sută de cauze. Dacă se poate trăi? În România, statul consideră că unii oameni pot trăi dintr-o pensie de trei sute de lei. Întrebarea corectă este dacă prestația avocatului din oficiu este just recompensată de către stat. Iar aici pot răspunde cu siguranţă că nu.
Cât câștigă un avocat din oficiu pentru un proces?
Statul alocă 868 lei pentru judecata unei cauze și 313 lei pentru asistenţă la cereri de genul contestație la executare, liberare condiționată. Onorariile au crescut din februarie 2019. Până atunci, erau de 260 de lei pentru judecata unei cauze și 130 de lei pentru cereri. Din nefericire, mai sunt astfel de cauze începute anterior lunii februarie 2019, pentru care o parte dintre judecători refuză să acorde onorariul actualizat.
Durata unui proces diferă în funcție de complexitate, de probele ce urmează a fi administrate. De exemplu, cel mai lung proces pe care l-am avut ca avocat din oficiu a durat un an şi șapte luni, timp în care a trebuit să mă prezint la 24 de termene. Dacă facem un calcul al onorariului pe termen, ajungem la o sumă derizorie de zece lei/termen potrivit vechilor tarife, respectiv de 36 lei/termen potrivit sumelor actualizate.
Este la fel și în cauzele care au ca obiect plângerile condamnaților. Am avut o astfel de cauză pentru care am mers vreo şase luni, iar onorariul la final a fost de 130 de lei, în condiţiile în care complexitatea unor astfel de dosare poate fi similară unui dosar în fond. Iar sumele astea sunt supuse fiscalizării şi taxelor baroului. Astfel că, uneori, rămâi cu bani de o apă plată la jumate. Este ilogică abordarea actuală de a plăti o sumă fixă pentru întreaga urmărire penală, când sunt dosare ce implică expertize, percheziţii şi pot dura câţiva ani, în vreme ce altele sunt finalizate în două luni.
Există percepția generală că procesele în care inculpații au avocat din oficiu sunt din start pierdute. Așa este?
Refuz să cred că există un dezinteres al avocatului faţă de cauzele din oficiu. Îmi place să cred că, indiferent că are avocat ales sau din oficiu, clientul se bucură de toate atenţia şi beneficiază de cea mai bună apărare raportat la circumstanţele cauzei şi abilităţile şi cunoştinţele avocatului. Nu întotdeauna rezultatul unui proces depinde de avocat. Nu întotdeauna a câştiga un proces echivalează cu obţinerea unei achitări, ci a câştiga un proces înseamnă a obţine cel mai bun rezultat pentru client. Orice proces în care avocatul a obţinut cea mai bună soluţie pentru clientul său se adaugă la cartea de vizită personală, iar în avocatură, clientul mulţumit este cea mai bună metodă de a găsi noi proiecte.
Un avocat din oficiu poate să refuze un client? Dacă fapta lui i se pare abominabilă, de exemplu. Ți s-a întâmplat?
Odată ce ai fost desemnat, e o sarcină profesională, nu poți refuza decât în caz de conflict de interese sau din alte motive justificate. Aceste motive nu sunt detaliate în nicio reglementare. În opinia mea, aici ar trebui să se regăsească şi situaţiile în care o cauză contravine principiilor tale de viaţă.
De exemplu, o dată am fost chemat la o urmărire penală, pe delegație scria doar percheziție informatică. La fața locului am aflat că era pentru pornografie infantilă. Mi-am făcut treaba cum am putut mai bine, dar două nopți nu am dormit. A doua oară nu aş mai accepta o astfel de delegaţie, chiar și cu riscul unei sancțiuni disciplinare. A nu se înţelege că astfel de oameni nu trebuie apăraţi, însă şi avocaţii sunt oameni, au sentimente şi principii. Chiar şi din oficiu fiind, consider că un astfel de motiv este justificat pentru a refuza o cauză. Poate că ar trebui să poţi opta încă de la înscrierea în registru şi în funcţie de obiectul cauzei.
Cum ai caracteriza relația dintre client și avocat din oficiu, când o compari cu cea a unui apărător obișnuit, plătit, și clientul său?
Practic nu există nicio diferenţă de substanţă între cei doi. Procedural, aş putea spune că încep să apară piedici. Mai ales dacă ai ghinionul ca inculpatul să fie arestat, comunicarea este îngreunată şi se desfăşoară în special la grefa instanței. Pentru a putea oferi o consultaţie la o grefă la Jilava (să zicem) este nevoie de o împuternicire nouă, implică cheltuieli mai mari, timpul alocat creşte. Însă şi aceste neajunsuri sunt acoperite de comunicarea prin telefon, dar şi aceasta se poate realiza după o primă întâlnire care nu poate avea loc decât la instanță.
E adevărat că de cele mai multe ori avocatul din oficiu recomandă inculpatului să pledeze vinovat?
Resping categoric o astfel de afirmaţie.
Avocatul din oficiu nu are dreptul să primească de la client bani sau alte foloase. Ce ți s-a oferit de-a lungul timpului?
Mi s-a oferit şi am acceptat o cafea. După care mi-a devenit client personal în alte cauze.
Cum sunt văzuți de breaslă avocații din oficiu, în România?
Nu putem nega că există şi o percepţie negativă asupra avocaturii din oficiu, care nu cred că vine neapărat din interiorul profesiei. Cunosc mari avocaţi de penal care au făcut, iar unii dintre ei chiar mai fac oficii. Aici aș menționa și condescendenţa cu care ne tratează unele organe judiciare.
Dar avocatura din oficiu este o pepinieră de luptători. Mă uit la colegii mei stagiari sau recent definitivaţi şi îi consider mult mai norocoşi pentru că sunt dezinvolţi, încrezători, independenţi, organizaţi şi buni manageri ai timpului propriu. Când nu vezi avocatura ca pe un job la care mergi opt ore, închizi uşa şi pleci acasă, ci ca pe micul tău business, implicarea afectivă şi dedicarea devin vizibile în rezultatele muncii tale.
