Când eram mică, ai mei o duceau destul de rău. Locuiam într-o casă înghesuită și ne zbăteam adesea cu banii. Cu toate astea, într-un an, mama a venit acasă de Crăciun cu o cutie de zăpadă carbonică, din care am făcut împreună ghirlande. Altădată am dormit cu poza unei jucării încă din septembrie, iar Moșul mi-a adus-o de Crăciun.
Îmi amintesc și acum cât de tristă m-am simțit când am aflat că nu există Moș Crăciun și cum i-am zis mamei că „asta înseamnă că nu mai sunt copil”.
Avem nevoie de lucrurile astea, exact așa cum avem nevoie să ne țină cineva de mână când suntem mici, ca să integrăm sentimentul de siguranță. Să-i dai drumul lui Moș Crăciun poate fi, de fapt, o metaforă despre copilărie. Tocmai d-asta e bine să-ți ajuți copilul să transforme experiența asta într-o noțiune despre speranță și iubire. Nu trebuie să fie totul traumatizant.
De ce orice copil are nevoie de Moș Crăciun
Moș Crăciun înseamnă o invitație la a fi darnic, la a primi, la introspecție, e o ancoră spre partea din tine care e iubitoare sau spre o perioadă din viața ta în care lucrurile erau (poate) mai bune și mai frumoase. Există posibilitatea să nu fie așa – cunosc persoane pentru care Crăciunul vine cu o sumă de amintiri dureroase, cu povești despre părinți care spărgeau într-un acces de furie toate globurile din casă sau cu alcoolul care inunda mințile celor care ar fi trebuit să le fie aproape copiilor lor. Însă, în principiu, pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul și Moș Crăciun sunt un simbol pentru o stare emoțională diferită de rutina de zi cu zi, cu mai multă căldură și recompense.
Pentru un copil este o perioadă vindecătoare și securizantă în care familia și apropiații îi sunt mai degrabă disponibili. I se creează un sentiment de apartenență și siguranță. Dar un copil prea mic nu a ajuns încă la stadiul cognitiv de dezvoltare în care să înțeleagă concepte abstracte (pe care nu le poate atinge, vedea, auzi etc.) cum ar fi cele de mai jos, așa că are nevoie de o încarnare a acestor concepte:
- Speranța, faptul că visurile și dorințele tale pot deveni realitate – Faci o listă, ceri și Moșul îți aduce;
- Că există consecințe pentru comportamentul tău – Întreaga idee că Moșul știe dacă ai fost cuminte (firește, e ideal să întărești copilului faptul că, și atunci când nu este perfect, este demn de iubit, ca să nu îi creezi o rană narcisică);
- Că ești recunoscut, validat și dacă faci lucruri bune când nu te vede nimeni – Nu trebuie să fii bun doar pentru recompense, dar uite că Moșul știe că ai fost cuminte;
- Să modeleze bucuria pe care o simți când oferi – copiii văd invariabil bucuria părinților de a le fi oferi un cadou, oricât de mic. Și viceversa. Mulți copii le oferă părinților câte ceva făcut manual de ei;
- Să modeleze pierderea – pentru unii copii, pierderea lui Moș Crăciun poate fi similară cu pierderea efectivă a unei persoane. Tranziția prin asta este crucială.
Întregul ritual din jurul lui Moș Crăciun este o unealtă cu care poți influența multe, de la moralitate la încrederea în viață. Studiile arată că oamenii care cresc pe interpretări negative despre sine și viitor riscă să sufere mai degrabă de anxietate și depresie.
Nu există un moment perfect pentru asta, dar copilul o să-ți dea semnele necesare
Ideea este ca, în orice legat de dezvoltarea copiilor, să fii acordat la el și la locul unde este el în dezvoltarea lui din acest moment. Copilul trebuie să fie pregătit să renunțe la noțiunea de Moș Crăciun, iar asta se întâmplă, ca și la adulți, când sunt gata să facă tranziția în altă etapă de viață.
În principiu, nu ai cum să ratezi momentul ăsta: se întâmplă când copilul începe să aibă suspiciuni, să pună întrebări, să vină cu relatări de la alți copii, să îți spună că a văzut cadourile, să te întrebe de ce sunt atât de mulți Moși în mall-uri și peste tot etc..
Ajută-l să înțeleagă, nu smulge Moșul din inima lui ca să-l călești pentru viață
Esența este ca, în acel moment, să îl ajuți să înțeleagă informația asta, nu să îl minți „ca să își mai trăiască copilăria”. Nu-l lua peste picior și nici nu-l ignora. Nu-l forța să renunțe la Moș Crăciun ca și când ai smulge un plasture de pe o rană, ca să-i întărești tu caracterul.
Principiul: „e îndeajuns de mare să afle că nu există Moș Crăciun” ar putea fi o judecată greșită. Copilul poate fi încă fragil în fața unei astfel de pierderi.
Povestește-i ritualul și spune-i că unul dintre voi este adevăratul Moș
Nu pot să-ți dau o rețetă pe care s-o aplici, dar pot să-ți spun că cel mai bun lucru pe care să-l faci este să stai cu copilul tău, să-i explici că Moș Crăciun este, de fapt, unul dintre voi. Apoi, treci un pic la ritual, la povestea lui Moș Crăciun.
Ajută-l să vadă că e o parte frumoasă în noua descoperire
Spune-i că este o bucurie pentru tine să faci asta, să fii Moșul care-i aduce cadouri, pentru că știi ce copil bun a fost tot anul. Că vrei să-l surprinzi și asta îți aduce fericire și ție. Eventual, îi poți spune că este o veste bună că Moș Crăciun nu este doar o persoană, ci stă ascuns în mai mulți oameni, fiindcă asta înseamnă că mai multă lume îl iubește și vrea să-i facă surprize de Crăciun.
Ideea este să faci ușor tranziția spre valorile pe care vrei să le transmiți și pe care ai vrea ca el să le integreze.
Ce se întâmplă după ce Moș Crăciun nu mai există
Să spunem că ai avut deja the talk. Copilul a aflat vestea cea mare. Mai departe e important să menții ritualul și atmosfera de sărbătoare în fiecare an. Așa contracarezi sentimentul de pierdere a copilului, care vine cu pierderea treptată a inocenței și tranziția spre viața de adult.
Trebuie să faci asta ca el să primească noțiunea că lucruri frumoase și magice se petrec în continuare și să nu dezvolte rezistențe față de a deveni un adult. Nu uita că nu de Moș Crăciun se atașează, ci de ritualurile și semnificația pe care el o are pentru copil. De ele își va aminti ca adult.
Tranziția spre viața de adult
Sunt foarte multe persoane, pentru care copilăria este singura și cea mai frumoasă perioadă din viața lor, întocmai pentru că tranziția spre a fi adult a fost, într-un fel sau altul, blocată. Fie de părinți care au prelungit tranziția, din dorința lor inconștientă de a nu trece mai departe în viața lor, fie de evenimente obiective care au făcut ca viața adultă să fie asociată doar cu dificultatea zilnică de a trăi (sărăcie, pierderea unui părinte, boală, suferință, depresie etc.). Sunt oamenii care rămân infantili sau, dimpotrivă, ajung adulți prea rigizi și prea cinci.
Copilul poate fi furios, trist, supărat. Fii alături de el în acest proces
Fă aceleași lucruri, aceleași ritualuri, păstrează atmosfera, pregătirile, bucuria – ține toate lucrurile astea vii, ca cel mic să formeze o asociere pozitivă și să nu resimtă noțiunea că Moșul nu există ca pierderea definitivă a unei figuri. Mai mult, pentru că e posibil să fie prima confruntare cu noțiunea de pierdere, mai mult decât orice, a unei etape din viața proprie, e util să îi fii aproape cât trece prin procesul efectiv (care poate veni cu negare, furie, negociere, tristețe, apoi acceptare).
E util să-l reasiguri că lucruri bune vor veni mereu spre el și că același Moș Crăciun exista și până acum, doar că acum are și un nume. Iar acum e suficient de mare încât să știe asta, fără să piardă nimic din statutul de copil și toată dragostea și grija care veneau la pachet.
Denisa Călin este psiholog și psihoterapeut integrativ, lucrează cu și scrie despre probleme de sănătate mintală. O poți urmări și pe pagina ei de Facebook .
