Trapul românesc a ajuns la maturitate în 2019. A fost un an în care au apărut niște piese pe care le vei asculta mult timp de acum încolo. Numărul de materialele de calitate care au ieșit pe piață în ultimele 12 luni șterge pe jos cu anii anteriori. Ian & Azteca au dat tonul cu „NEFIU”, abi a mai scos o piesă și atât, băieții de la Șatra B.E.N.Z. au lansat OSOD IV și Ian a rupt toată scena cu cel mai bun album de trap de până acum. Până și Killa Fonic, care s-a decis să devină Connect-R și să o dea pe pop, a revenit pe finalul anului cu fresh-ul ăla cu care ne-a obișnuit în trecut.
Dintre toți ăștia, unul stă deasupra tuturor, dacă mă întrebi pe mine. E vopsit mov în cap, are tatuaje pe față, un zâmbet contagios și o personalitate de rockstar care nu poate fi dobândită. E în sângele lui. Are un stil original, e pus pe caterincă, dar muncește în prostie. Un artist ultra-prolific, scoate piese pe bandă rulantă, colaborează cu toată lumea. Vine din rap, dar o dă în mai multe stiluri. Din punctul meu de vedere, e cel mai bun și cel mai complet artist de trap din 2019. De fapt, din toată muzica românească. Yep, ai ghicit, l-am descris pe Nane.
Tânărul de 28 de ani, născut în Orșova, a apărut pe scena rap-ului autohton ca membru Okapi Sound, label-ul fondat de Grasu XXL. După câteva materiale care au fost apreciate de critici, dar care nu și-au găsit un public numeros, s-a decis să plece de la casa de discuri. Și din România. A stat un an în Berlin, cu gândul să revină în scena locală cu ceva nou. A vrut să se reinventeze.
Exact asta a făcut. La începutul anului 2019, după câteva single-uri excelente care au anunțat schimbarea lui de direcție muzicală, look și atitudine, a scos mixtape-ul „Șmecherescu”. Rapperul care a rămas pe nicăieri după plecarea de la una dintre cele mai mari label-uri de rap din țară a lansat un material 100% independent. „Șmecherescu” i-a adus mai mult succes și faimă decât orice a scos în trecut.
VICE: Cum te simți la finalul celui mai bun an din cariera ta?
Nane: Foarte obosit. A fost un an greu. Pe partea muzicală, sure, a fost super tare. Cred că sunt omul care a cântat cel mai mult în țara asta. Am avut undeva la 70 de concerte, până acum. E incredibil că nu am dat-o în burn-out până acum. Într-un fel simt că m-au rupt. Prea multe drumuri.
Care a fost concertul tău preferat din 2019?
La Neversea a fost o energie total aparte. Și un concert din Iași, la Tiki Village. Nu știu dacă a fost la fel de tare ca la Neversea sau mai tare. Câteva mii de persoane. Efectiv nu era vers pe care să nu-l cânte publicul. A fost o energie incredibilă. Nici nu știu cum să exprim în cuvinte ce am simțit. Eram varză de oboseală, dar mi-am revenit super repede la ce reacție am primit. Nu m-au lăsat oamenii să fiu obosit.
În aprilie ai scos mixtape-ul „Șmecherescu”, foarte bine primit de public. Ai și intrat în trending cu unele piese. Te așteptai la reacția asta?
Cu majoritatea pieselor am intrat în trending. Mixtape-ul e foarte aproape să facă șase milioane de stream-uri. A depășit toate așteptările. În 2016 am scos două materiale care au strâns până acum câte un milion jumate sau două. Ăsta din aprilie până acum a făcut șase milioane. E safe to say că am explodat. În ultimii ani m-am învățat să lansez muzică fără așteptări. Mă ghidez după instinct. Dar mă bucur că a prins atât de bine. Din 2007 încerc să fac ceva.
Crezi că fanii au ajuns să-l cunoască cu adevărat pe Nane în 2019?
Au ajuns să-l cunoască și mai bine, dar e doar începutul. Sincer, când treci la un alt nivel în carieră, când faci alte numere și ajungi mai cunoscut se schimbă și experiența personală de viață. Încep să am din ce în ce mai multe chestii diferite despre care pot să cânt. Vreau să fac muzică pentru fiecare etapă a vieții mele. Albumul pe care o să-l scot anul viitor e foarte diferit de „Șmecherescu”. Alt sound, alte dume, alte povești.
Care a fost cel mai important moment prin care ai trecut în 2019?
Au început radiourile să mă bage-n seamă. Asta e o chestie pentru care am intrat în depresie în 2016. Nu mi-a plăcut deloc cum a reacționat lumea la albumele scoase atunci. Mi s-a părut că oricât de multe eforturi fac nu voia nimeni să mă bage în seamă. După ce am trecut prin depresia aia a început să mi se rupă pula. Nu am mai vrut să urmăresc nimic din ce se întâmplă în muzică. Și fix când nu mai îmi pasă mie de ei, ei au început să fie interesați de mine. Poate că îmi doream prea mult asta. Nu am lăsat loc să se întâmple natural.
Depresia a fost atât de severă încât te-ai mutat la Berlin la scurt timp după. Te-ai gândit să renunți la muzică cât timp ai stat în Germania?
Cred că am plecat în străinătate cu gândul să găsesc o zeamă nouă. Niciodată nu am vrut să renunț. Aici parcă mă anturasem cu prea multă lume, începusem să primesc prea multe păreri de la artiști, păreri pe care nu le ceream. Au fost some weird vibes în 2016. Am așteptat să se termine contractul cu Okapi Sound și am plecat. Așa am înțeles și cât de români sunt românii.
Ce înseamnă asta? Te referi la modul de gândire?
Nu vreau să-mi iau hate de la români, dar bro, mi se pare că aici încă se simte comunismul. No bullshit. Oamenii sunt comuniști. Oamenii de vârsta mea au fost educați de părinți comuniști. Fact. Nu ai ce să zici. Sistemul e plin de comuniști limitați. Sunt singurii care judecă ceva nou, în loc să fie curioși și mai deschiși la minte. „Șmecherescu” a prins la toți puștii de 16-18 ani. În rest, pentru ăia, hip-hop heads, care-s mai în vârstă și obișnuiți cu boom bap și toate vrăjelile, sună rău.
Te afectează chestia asta? Că a fost respins de „puriști”?
Deloc. Oamenii ăia nu vin la concerte, nu cumpără merch-uri, CD-uri. Pentru mine e un public inexistent. Nu vreau să fiu rău, dar mai bine mă concentrez pe cei care mă plac. Eu încerc să inovez și să schimb mentalitățile oamenilor. Nu vreau să le fac pe plac.
Din păcate, nu a fost totul roz în ultimele luni. Am văzut pe Instagram că te-au oprit mascații în drum spre un concert. Ce s-a întâmplat acolo?
Treceam prin Brăila în drum spre Galați. Stăteau într-o parcare, nu aveau girofarele aprinse. Când am trecut pe lângă ei au pornit sirenele. Au văzut numerele de Mehedinți și probabil din cauza asta ne-au oprit. Am tras pe dreapta după care ne-au scos afară ca pe ultimii infractori. Ne-au lipit de mașină și ne-au despărțit picioarele lovindu-ne cu bocancii în gleznă, mâinile la spate, mâinile la ceafă, ne-au pus mâinile pe la coaie, no joke. Percheziție serioasă. Apoi s-au uitat în toată mașină. La final ne-au urat o seară frumoasă și aia a fost. A fost super intimidantă faza. Și felul în care vorbeau cu noi ne-a dat de înțeles că nu ne plac. Nu ne-au reținut sau ceva, doar percheziționat.
Ai povestit într-un interviu despre problemele pe care le-ai avut cu DIICOT-ul în urmă cu câțiva ani. Atunci ai fost luat la audieri pentru deținere, consum și trafic. Cum ai reacționat când ai văzut că te opresc?
M-am speriat. Mi-e frică de poliție. Nu am încredere în polițiști, nu mi se pare că inspiră siguranță și încredere. Pentru că legile nu sunt pentru toți în țara asta. Dacă te vede garda că cânți despre iarbă sau mai știu eu ce, ai tatuaje pe față, te doare-n pulă și gândești liber, atunci vor să te intimideze. Că nu poți să faci asta. Eu zic că poți. E 2019. De acum încolo poți să gândești liber. Nu mai suntem comuniști, în pula mea.
Nu vreau să-mi fac probleme cu polițiștii, dar mi se pare că-s porniți pe noi. Dar nu suntem oamenii ăia răi. Noi facem artă. Noi doar reflectăm realitatea. Suntem o oglindă a chestiilor care se întâmplă în România.
Ai colaborat cu foarte mulți artiști anul ăsta. De la Șatra B.E.N.Z. la Brașov, Killa Fonic, Ian și OG Eastbull. Care e piesa ta preferată pe care ai scos-o în ultimele 12 luni împreună cu un alt artist?
Nu aș putea să aleg o piesă anume. Toate sunt speciale pentru mine. Acum ador piesa „Haolo” cu Killa Fonic, datorită contextului în care am făcut-o. Killa plecase din Șatra și toți se așteptau să am ceva cu el din cauza asta. Românilor le place să bârfească, dar eu am fost prieten cu Killa dintotdeauna. Și cu băieții de la Șatra. A fost șocant să ne vadă lumea împreună. Dar colaborarea transmite un mesaj foarte pozitiv. E despre dragoste, știi ce zic? Încercăm să promovăm unitatea în scena asta micuță pe care o avem. Pentru că noi nu avem beef-uri serioase. Trăim în căcatul ăsta de țară cu toții, ar trebui să ne ajutăm mai mult. Îmi place mult și piesa „Contactu” cu OG Eastbull. Are un vibe și, again, unește niște tabere.
Ce părere ai despre ce s-a întâmplat între Killa Fonic și Șatra B.E.N.Z.? A fost cel mai controversat eveniment din scena de trap autohtonă în 2019.
Nu cunosc conflictul. Evit să vorbesc despre asta pentru că nu am fost de față la discuțiile dintre cele două tabere. Ei știu mai bine ce a fost între ei. Aș fi un outsider care și-ar da cu părerea. Ce pot spune e că am la fel de mult respect pentru Killa Fonic cât am și pentru Șatra BENZ. Nu sunt nici curios să aflu ce s-a întâmplat. Am auzit chestii dintr-o parte și din cealaltă, dar sincer, îmi intră pe o ureche și iese pe cealaltă. Știu că în momentul în care oamenii se ceartă se zic multe lucruri la nervi.
Ai trecut printr-o chestie asemănătoare când ai plecat de la Okapi Sound. Relaționezi într-un fel cu decizia lui?
Eu pot doar să zic că nu mi-a făcut bine să stau într-un grup. La mine nu a fost nimic personal cu cei de la Okapi. Am simțit că nu-mi face bine și mă limitează foarte mult. Știam că o să mișc altfel dacă-s independent. Am vrut să am control creativ total. Fără să trec prin aprobări. Oricum, sunt empatic pentru ambele tabere.
Crezi că ai fi avut succesul ăsta dacă rămâneai la Okapi?
Mi-a trecut la un moment dat prin cap întrebarea. Oare cum era dacă rămâneam la Okapi? Adevărul e că nu m-am simțit bine cât timp am fost acolo. Am învățat o tonă de lucruri și sunt super recunoscător tuturor. Dar nu am fost niciodată în largul meu. Și a trebuit să plec de acolo ca să-mi dau seama de asta.
Ești o persoană foarte charismatică. Pare că te înțelegi bine cu absolut toată lumea, în special cu colegii tăi. Cum ești în prezent cu oamenii de la Okapi Sound?
Nu avem nici un fel de relație, sincer să fiu. Mă mai aud cu manager-ul lor, încă mai avem de împărțit din muzica pe care am lansat-o acolo. Dar atât. Cu Grasu XXL sau cu Guess Who nu am absolut nicio relație. Nu e nici un fel de hate din partea mea pentru ei, dar it is what it is. Probabil au existat resentimente și din partea lor pentru că am plecat. Nu știu. Oricum, nu e vina celor de la Okapi Sound pentru plecarea mea. Nu a fost să fie.
Apropo de oamenii care te-au ajutat, Freelook devine unul dintre cei mai importanți oameni din industrie datorită proiectului Ian și Azteca. Dar prea puțini știu că el e o persoană importantă și pentru tine. Ce ne poți spune despre relația cu el? A contribuit direct la succesul tău din 2019?
Pentru mine, that’s family. Eu nu consider pe nimeni familie din industrie, în afară de el. Nu am o legătură atât de puternică cu altcineva. Probabil și pentru că suntem vecini. El e din Topleț, un loc de lângă Orșova. Ne considerăm diferiți de bucureșteni și de cum gândesc ei. No disrespect pentru oamenii din Capitală, dar mindset-ul nostru e altfel. Avem o foame pe care mulți oameni de aici nu o au. Mereu ne-am completat. Am foarte multe de învățat de la el, chiar dacă e mai mic decât mine, și el de la mine. Și da, e unul dintre cei mai influenți oameni din cultură la momentul actual.
Ai și un haz aparte. Spune-mi de unde a venit toată treaba cu „coardele”? Ai adăugat un cuvânt nou în lexiconul rapului din România și s-a umplut Instagramul de meme-uri.
Frate, în Oșova la mine, la bloc, chiar așa le zicea la zdrențe. La un moment dat am început să devin foarte aware de faptul că nu sunt din București. Și că nu mă plac bucureștenii. Am început să fiu mândru de chestia asta și s-o accept. „Coarde” nu e singurul slang din Orșova pe care l-am folosit. O să mai auzi chestii pe viitor. Îmi place să folosesc slang-uri care nu-s din București. Toți trapperii și rapperii și-o ard cu „târfă”, „zdreanță” și alte de genul. Eu chiar respect femeile foarte mult, for real. Și gen, mi se pare un cuvânt mult mai finuț, care nu jignește. E mai degrabă cute.
Cuvântul „coardă” a devenit emblematic pentru tine. Foarte mulți trapperi folosesc excesiv „zdreanță” sau „bagaboantă” în piese. Crezi că discursul ăsta influențează modul în care puștii de 15-16 ani se raportează la sexul opus? E o parte semnificativă din publicul care ascultă trap.
Nu cred că vorbesc așa cu ele în viața reală. Cred că știu să diferențieze între artă și viața reală. Chit că folosim cuvintele astea în piese, cu fiecare ocazie, la fiecare interviu, spunem că trebuie respectate femeile. Cuvintele astea se folosesc la caterincă. Câteodată mi se pare că adulții își pun mai multe probleme decât copiii. Ei se distrează. Contează și cum au fost crescuți. Cum i-a influențat mediul și părinții, educația pe care au primit-o. Nu îți iei educația din muzică. Nu putem da vina pe muzică pentru toate problemele din lume.
Care e artistul tău preferat din 2019?
Ian e artistul anului pentru mine. Pentru că e newcomer, nu se știu multe despre el, e într-o poziție excelentă. Poate să facă ce vrea pula lui. Are misterul de la început. Și e extraordinar de talentat și original. Respect mult oamenii care sparg stereotipurile. La fel se aplică și pentru Amuly.
Ce urmează pentru tine în noul an?
O să lansez niște chestii total diferite. Mă gândesc să lansez un proiect nou pe la începutul verii. Am ales numele „NANalien” pentru următorul album pentru că m-am dus și mai mult în filmele mele. Am început să îmbrățișez și mai mult chestiile care-s diferite la mine. Alea care mă făceau în trecut să mă simt exclus. Acum sunt superputerile mele.
