Dacă asculți trap, e greu să nu fi auzit de Micu Prinzz, pe numele său Victor Schiesser. Sigur ai dat de el în perioada în care trapul se asculta mai mult ironic, fără ca mulți oameni să-și asume că le place pe bune ce aud. El e prințu’ care ți-a fumat ștoul și nu s-a spart, în 2017. Piesa a funcționat ca o memă a vremii.
Tot el a fost și printre primii care a băgat trap în limba română, pe piesa „Nu mai fura sos”, un îndemn clasic la originalitate, în muzica trap. Multă lume pe net zice că Micu Prinzz e un deschizător de uși. „Asta a vrut mereu să fie Micu Prinzz, să demonstreze că poți ajunge undeva fără prea mult ajutor. Trebuie doar să fii tu”, mi-a spus artistul într-un video call.
Victor are 22 de ani, face muzică de vreo cinci și nu cunosc ascultători de val nou care să nu-i fredoneze măcar o piesă. Omul are și niște experiență pe scenă. Te provoc să-mi găsești un sound similar cu al prințului, care să nu fi apărut după ce s-a lansat el.
Astăzi, Micu Prinzz lansează, exclusiv pe VICE România, piesa „Fluent”, în colaborare cu unul dintre artiștii care i-au influențat copilăria - rapperul Criss Blaziny. Motiv pentru care l-am luat la întrebări, că tot n-a făcut-o nimeni până acum.
VICE: Cum te-ai apucat de muzică, Prinzzule?
Micu Prinzz: Aveam 17 ani, l-am ascultat pe A$AP Rocky și-am zis: „Coaie, pot să fac și eu ca ăsta”. La început cântam în engleză, dar n-aveam cu cine. M-am mutat la liceul de artă, unde am găsit colegi care făceau rap. Am format un crew, dar rând pe rând s-au lăsat toți și am rămas doar eu. La 18 ani, am urcat primul mixtape pe net. L-am făcut în trei luni. Înregistram cu telefonul, cu microfon USB, d-astea.
Ce ascultai înainte să te-apuci să faci muzica ta?
Eu am fost cu R&B și rap. Foarte tare m-a influențat PARTYNEXTDOOR și Travis Scott. Am ascultat foarte mult Chopped n Screwed. Din România, ascult frateleNORD, Phunk B. N-am avut prea multe influențe aici.
La numele de Micu Prinzz cum ai ajuns?
Am vrut să demonstrez că poți fi poppin’ în România, de la zero. M-am gândit la audiență - românilor le place să râdă. Io mă simțeam ca un prinț pe vremea aia, fără vreun motiv întemeiat. Așa mă simțeam io. Micu’ pentru că sunt mic și mai era și perioada aia când toți aveau „Lil” în nume și-am zis să fiu un pic ca restu’. Și a prins, a fost amuzant. Nu știu dacă o să rămână așa.
De ce lansezi atât de rar?
Am cam o sută de piese, dintre care jumătate sunt neterminate. Sunt un pic cam prietențios și mi se ia repede. Dacă intru în studio, aici la mine acasă, trebuie să fac piesa pe loc. Dacă e nevoie să intru a doua oară, nu iese. Sau îmi ia vreo 50 de ore să iasă la fel. Îmi dau seama că nu se compară cu nimic momentul ăla inițial.
Cum ai ajuns la sound-ul ăsta ciudat, trippy, care deseori te lasă cu senzația cumva plăcută că piesele-s neterminate?
Cu timpul îți vine chestia asta. E sound-ul meu. A început de când mi-am descărcat prima oară autotune-ul. Programul ăla îți permite să te exprimi cum vrei.
Faci foarte rar colaborări, de ce?
N-am prea găsit mulți oameni pe filmul meu, iar dacă-i găseam, nu simțeam că pot completa o piesă de la mine. Dacă era să fac un feat cu cineva, simțeam că-i în plus. Dar în ultimul timp am început să fiu mai deschis la colaborări. Printre alții, aș vrea să colaborez cu fete, cum ar fi Suce Fraga. Noroc cu carantina, că s-a legat colaborarea cu Criss Blaziny, pentru „Fluent”. I-am scris omului pe IG și mi-a răspuns că și lui îi place foarte mult ce fac și aia a fost, un vibe de vară.
De vreo doi ani stai în Germania. Cum e viața de adolescent acolo, în comparație cu România?
Locuiesc pe lângă Frankfurt, am venit aici să studiez design graphic, dar mi-am dat seama că nu-mi place deloc limba. Învățasem un modul de limbă germană, dar ca să pot studia în limba asta îmi mai trebuia unul. Și-am zis fuck it. Acum sunt tentat să mă mut în UK, unde am tovarăși. Aș fi vrut să fac un album, dar nu prea mai scriu versuri, tre’ să schimb mediul. După ce plec de aici, să zicem într-un an, iese și album. Între timp, învăț graphic design și editare video.
Cum e viața de adolescent în Germania față de cea din România?
În România era bombă. Noi trăiam acu’ cinci ani ce cântă trapperii în 2020. Poate de asta mi se pare Germania în urmă. Sunt oameni obișnuiți, ies la masă în oraș, mai dau o petrecere, dar nimic ieșit din comun. Îmi imaginez că-n Berlin e altă situație.
Și care-i diferența care te-a spart cel mai tare la Germania, în comparație cu România
Diversiatatea. Aici sunt oameni din toate colturile lumii. E o tara frumoasa, curata si civilizata dar e degeaba cand n-ai oamenii tai cu tine.
