Am dat Bacul anul ăsta și n-am scăpat de oroarea învățământului românesc nici după examen

Deși inițial ni s-a spus ca documentele pot fi trimise pe e-mail, a fost necesara deplasarea la liceu in doua zile diferite. Nu, nu a fost un abuz de putere din partea liceului meu, a fost cererea ministerului, acest lucru întâmplându-se și în cazul prietenilor mei din alte licee. În ziua inscrierilor, am fost la liceu cu formularele de înscriere, pozele pentru diploma și formularele de echivalare a probelor de competențe. Înscrierea a durat puțin, liceul meu a programat fiecare clasă la o altă oră pentru a evita aglomerația.

A doua oară când a fost necesară deplasarea la liceu a fost pentru semnarea unui tabel. Nu am înțeles necesitatea acestui tabel, cererea de înscriere deja conținea toate datele, alături de semnătura candidaților.

În ziua examenului am fost din nou organizați pe clase, la intrarea în liceu ni s-a luat temperatura, iar asistentele medicale ne-au oferit măști de protecție și dezinfectant. În clasa am fost în jur de zece elevi, alături de un supraveghetor. Se respecta distanță de o bancă între elevi, dar nu între banca elevului din primul rând și catedra profesorului, acestea fiind lipite. După ce ne-am așezat, ne-a fost citită metodologia, am semnat un milion de tabele, ni s-au dat foile de examen, apoi subiectele. Am purtat mască pe tot parcursul examenului, unii colegi și-au dat-o jos fie de la căldură, fie pentru că li se abureau ochelarii. Nimeni însă nu ne-a zis nimic legat de asta.

După predarea lucrărilor, am mai semnat tabele, românilor le place birocrația, ne-a fost dat codul pentru aflarea rezultatelor, iar la ieșirea din liceu mi s-a oferit din nou dezinfectant și o mască.

Această procedură a avut loc în fiecare zi de examen și recunosc că organizarea a fost mai bună decât mă așteptam, cel puțin în liceul meu. Însă, examenele nu au avut loc fără peripetii, elevii de la Colegiul Național „David Prodan” din Cugir au susținut proba la geografie de două ori. După ce au rezolvat subiectele aduse de către șefii de comisie și fericiți că au încheiat examenele, elevii au fost chemați să susțină proba din nou. Subiectele pe care abia le rezolvaseră erau, de fapt, cele de anul trecut. O încurcătură în organizare pentru care, însă, tot elevul a suferit.

Până la urmă elevii au susținut din nou examenul, au trecut prin stres și oboseală încă o dată. Întrebarea e însă: au mai fost acei elevi la capacitatea maximă de rezolvare a unui examen după ce o făcuseră deja cu doar câteva minute înainte? Acestora li s-a comis o nedreptate pentru care nu plătește nimeni în afară tot de ei. Profesorii vinovații nu mai pot face parte din comisia de bacalaureat pentru următorii trei ani, dar cu ce îl încălzește asta pe un elev care a terminat deja școala? Nu ar trebui cumva despăgubiți și elevii care au susținut proba la geografie de două ori?

A doua noutate introdusă de minister a fost cea a codurilor secrete pentru aflarea rezultatelor. O idee bună, întrucât nu mi se pare normal ca toate rezultatele să fie publice. În cele din urmă, rezultatul este al tău, indiferent de media bună sau slabă, și este decizia ta dacă dorești să-l împarți sau nu cu cei din jur.

Așadar, anul ăsta, pentru prima dată, nu ne mai putem căuta prietenii, vecinii sau verișorii ca să le vedem rezultatele și să-i privim cu invidie sau disprețuitor. Generații întregi de elevi au crescut cu: „tu de ce nu poți să iei 10 ca Gigel?” sau „ia uite ce-a făcut Maria la testul ăla” sau „cum de a luat prostul clasei 9 la Geografie?” și tot așa. De data asta, nu te mai poți uita în curtea vecinului, pentru că introduci un cod care-ți arată doar rezultatul tău.

Însă, oricât de bine sună acest lucru, tot au existat probleme. De exemplu, în cazul unuia dintre colegii mei de clasă, la introducerea codului i s-au arătat notele unui elev dintr-un alt liceu. Numele nu apare pe site, apare doar codul, numele liceului și rezultatele. Într-o astfel de situație ce poți face? Sunt rezultatele lui sau ale celuilalt elev? Notele de la probe sunt la poli opuși: două dintre ele peste nouă, iar una sub doi. Cum a avut loc această eroare și care este rezolvarea? Să depui contestație, după șocul inițial, și să te rogi la ce sfânt vrei tu ca rezultatul să fi fost băgat greșit în sistem. Însă nu exista certitudinea că toate acele note îi aparțin colegului meu. Astfel de cazuri s-au petrecut în mai multe licee. Sigur, majoritatea dintre noi ne-am găsit notele corecte.

Anul acesta au fost multe nemulțumiri la proba de istorie. Am prieteni care se pregătesc pentru admiterea la Academia de Poliție și care au luat note mici, deși admiterea lor la facultate necesită cunoștințe foarte bune de istorie. Știu elevi olimpici în situații similare și cunosc simpli copii care au învățat foarte mult și au obținut rezultate dezamăgitoare. Au avut cu toții o zi proastă? Erori la corectură se fac dintotdeauna, fie din cauza baremelor bizare, fie din cauza dezinteresului profesorilor. Înțeleg că profesorii corectori sunt plătiți foarte prost și au un volum mare de muncă, dar acest lucru nu este vina elevilor.

Momentan rezultatele finale la bacalaureat nu s-au afișat, probabil în urma contestațiilor vor avea loc mari schimbări, cel puțin asta se întâmplă în fiecare an atât la bacalaureat, cât și la evaluarea națională.

Au curs burtierele la TV cu știri despre discrepanțele uriașe dintre note, în urma contestațiilor la examenele de a opta. În cazul unei eleve, eroarea de corectare a fost una imensă. La proba la matematica i s-a acordat nota 6, iar în urma contestațiilor, a ajuns la 10. Deși al doilea rezultat este foarte bun, din cauza stresului, eleva a făcut semipareză. Cum pot avea loc astfel de erori, mai ales la matematica, o știință exactă? Stresul prin care această elevă a trecut poate avea consecințe asupra ei pentru tot restul vieții. Sunt aceste erori făcute din rea voință, dezinteres, dezorganizare sau simplă neatenție? Ce se va întâmpla în cazul acestei eleve și al celorlalți aflați în situații similare? Una este să ai diferențe de câteva sutimi sau chiar un punct la o corectură, dar cum pot exista discrepanțe atât de mari?

Consider că profesorii care fac astfel de greșeli ar trebui nu numai să nu mai aibă dreptul de a corecta niciodată, dar și să plătească daune morale elevului pentru stresul prin care l-au pus să treacă. Pe el/ea și întreaga sa familie. Deseori părinții au emoții mai mari decât elevii și astfel de rezultate pot fi șocante sau pot genera în ei reacții foarte dure tot la adresa copilului. Încă un exemplu că nimeni nu plătește pentru greșeală, în școala românească, iar greul îl duce tot copilul care abia și-a făcut buletinul.

Acest lucru spune multe despre sistemul nostru de învățământ care se opune cu îndârjire schimbărilor. Așa-zisul examen al maturității obligă elevii să memoreze informații și să le verse apoi pe coli de hârtie care sunt notate incorect. Examenul suprem este însă suprem doar pentru unii dintre noi. Prim-vicepreședintele PNL Vrancea, în vârstă de 42 de ani, a dat bacul anul acesta și l-a picat din cauza probei la Limba Română, unde a luat 3,60. A zis că a făcut și câteva ore de meditații la română, dar cumva responsabili pentru eșecul învățământului românesc rămân tot elevii. Domnul Moroșanu mai spunea: „Dacă copii și-ar da mai mult interes în timpul orelor, cu siguranță n-ar mai avea nevoie de meditație”.

Cine știe, poate profesorul corector i-a greșit și domnului Moroșanu nota la română. Oricare ar fi rezultatul, modelul e acolo: oameni aflați la conducerea țării care n-au promovat examenul de bacalaureat. Același examen fără de care nouă ni s-a tot spus că nu poți realiza nimic în viață. Se pare că asta este valabil doar pentru unii dintre noi. Altfel, fără bac, poți să ajungi cel puțin vice la o filieră de partid. Nu sună chiar așa rău.

În concluzie nu pot spune decât că mă bucur că s-a terminat, ca am luat Bac-ul și că pot merge mai departe. Foarte departe de România. 12 ani în sistemul de învățământ românesc îmi lasă un gust amar și un sentiment profund de tristețe. Aș vrea ca școala să se schimbe, să-i ajute cu adevărat pe elevi să evolueze intelectual, psihic și emoțional. Să ni se predea lucruri relevante și de actualitate. Să nu mai fim arătați în fiecare an cu degetul că suntem un dezastru la testele PISA, că ieșim analfabeți funcțional de pe băncile școlii, că nu facem decât binging pe Netflix și nu știm să punem corect o cratimă.

Majoritatea elevilor români merg cu scârbă la școală, dar ni se spune cu zâmbetul pe buze că tot noi suntem principalii vinovați. Sistemul nu are nicio vină.