În 2019, a lansat împreună cu Mira piesa care a avut cele mai multe difuzări la radio din acel an, cu 10 săptămâni de locul întâi – „Străzile din București”.
Artistul a avut și alte colaborări de succes cu numeroase artiste apreciate în spațiul românesc: AMI, Nicole Cherry, Ioana Ignat, JO și EMAA. Piesele artistului sunt primite cu mare interes de fanii acestuia, „Pură ficțiune” a fost #1 în topurile radio, la fel ca „Partea mea de vină” și „Dacă m-ai iubit cândva”, piesa sa în colaborare cu JO. „Până îmbătrânim", colaborarea sa cu Olivia Addams, se bucură de o creștere continuă și de un sprijin excelent din partea radiourilor și fanilor.
Recent, Florian a lansat piesa ,,Dududum” alături de ANTONIA, piesă foarte bine primită de fanii ambilor artiști. Iar cea mai recentă piesă solo a sa este minunata „Până atunci”.
Am stat de vorbă cu florianrus despre muzică, muzică, muzică.
Cum ai început să te implici în muzică? Ce te-a inspirat să începi să cânți sau să compui?
Am început să mă implic în muzică gradual. Începusem să fac chestii pe-acasă și să fie apreciate de familie și prieteni și încet-încet am tot evoluat. Am început să prind curaj și să-mi doresc să compun pentru alți artiști, apoi am intrat într-o trupă de coveruri și am prins gustul scenei. Am fost influențat de mic de viața artistică din familie, în special de tata și bineînțeles că aveam trupele mele preferate. Visam evident să ajung ca ei.
Care este procesul tău creativ? De unde vin ideile tale și cum le transformi în cântece?
Procesul creativ e foarte divers și deseori mă surprinde și pe mine. Unele piese pleacă de la un citat, altele de la un dialog surprins pe stradă sau într-o cafenea. Mă inspiră atât filmele, cărțile cât și ce se întâmplă în viața mea sau în viața cunoscuților mei. Foarte multe surse de inspirație, foarte multe idei. Din ele probabil doar 10% se transformă în cântece și mult mai puține se și lansează.
Care este piesa ta preferată pe care ai scris-o pentru un alt artist și de ce? Apropo de asta, cât de greu e să renunți la o piesă pe care o compui, în ideea că ai putea să o interpretezi chiar tu?
E foarte greu să aleg o piesă preferată. De anul trecut, de exemplu, îmi plac mult cele pe care le-am scris pentru Rareș. Oscilez între „Prea tânăr” și „Tokyo”. Îmi place mult și „Plouă” de la Holy Molly și Tata Vlad. De regula știu clar care sunt piesele mele și care nu. Sunt unele piese într-adevăr de care mă despart mai greu. Întotdeauna încerc să fac ce e mai bine pentru piesă.
Cum îți descrii stilul muzical pe care îl abordezi? Și ce gen muzical nu ai aborda niciodată?
N-aș vrea să încadrez niciunui gen muzical ce fac eu și nici nu pun vreun gen muzical pe lista mea neagră. Probabil o să încerc mai multe chestii de-a lungul timpului. Muzica e muzică.
Care este cel mai mare obstacol pe care l-ai întâmpinat în cariera ta muzicală și cum l-ai depășit?
Cel mai mare obstacol e mintea mea. Se pune des pe mijlocul drumului și învăț noi și noi metode de a dribla situația.
Cum te pregătești pentru concerte? Ai o anumită rutină sau ritual înainte de a urca pe scenă?
Ceva ce a devenit cumva tradiție e piesa „Helpless” de la John Mayer dată la maximum în mașină înainte de orice concert.
Ce sfat ai pentru tinerii artiști care doresc să intre în industria muzicală?
Deși deja îmi sună clișeu, dar nu cred că va fi spus îndeajuns de mult vreodată: să muncească foarte mult. Un al doilea sfat ar fi să știe să primească cu eleganță refuzuri. Și, ceva ce poate părea contraintuitiv, să nu se atașeze prea tare de munca lor.
Cum îți gestionezi relația cu fanii tăi? Interacționezi cu ei pe rețelele de socializare sau în timpul concertelor?
Am de învățat clar gestionarea social media, unde sunt prezent când și când, dar simt că nu e niciodată de ajuns. Îmi place să cred că e similară cu relația dintre prietenii vechi: oricând ne vedem reluăm de parcă nici nu a trecut timpul.
Povestește-ne un pic despre cea mai nouă piesă a ta și ce ar trebui să știe fanii despre ea.
Cea mai nouă piesă a mea vorbește despre necesitatea dialogului cu durerea sau cu părțile mai întunecate ale noastre. Într-o lume plină de scurtături piesa asta propune drumul mai lung, cu cea mai frumoasă destinație. Probabil mi-am asumat eu o opinie nepopulară într-o lume ce preferă tot felul de distrageri în locul conversațiilor dificile cu sinele.
